| Ea canta, eu ascult |

Ce poate fii mai minunat si mai relaxant decat sa asculti o chitara si o voce calda care combinate te fac sa te simti bine...te fac sa vrei sa asculti ceva la infinit....

S-a oprit....are un pic de emotii...a uitat cum incepea si s-a pierdut....incearca sa-si aduca aminte...gata...a regasit fiecare nota...si reincepe sa cante...

E mica artista...o cunoasteti si o vedeti pe peste tot...e emotiva...dar are ambitie. Traieste impletind realitatea cu imaginatia ei...combina culori si se regaseste in clipe petrecute in trecut. Trecutul e pentru ea viitor si viitorul e prezentul...iar pentru ea mai exista inca o lume in care multi ne dorim sa traim.Imi place sa-i spun ca e speciala, dar e mai mult de atat e unica.Ii place sa se exprime liber si nu are limite decat cand vine vorba de viata si de moarte.

Ea canta, iar eu o ascult si o privesc cum picteaza.Raman fara cuvinte si in gand imi spun ca are talent.Vocea mea deja nu mai are tupeu sa rosteasca vreun cuvant, sunt amutit pentru ca vad lucruri impresionante pe care nu toti le putem face.

Raman static si imi dau cu parerea si iar aud note....sunete...se imbina atat de bine ca nu imi vine sa cred.E fascinant...dar...si nu mai zic nimic...pentru ca de multe ori cuvintele nu-si au rostul si totul vine de sine...o privire...de aici incepe totul...

Deci recapitulare....chitara tinuta in brate cu multe sperante....vocea....si pasiunea...imi place sa cred ca daca pui suflet orice se indeplineste...

...si prajitura e mai buna cand e facuta de cine trebuie...si uite asa totul are gust...

Eu raman sa ascult...imi place...continua si am sa reintru in visare...si restul lucrurilor vor fii minore pe langa ce imi doresc...visare...