Când
prostului i se dă puterea se ajunge la România de azi. Nu mă refer strict la
puteri mari în stat sau la vreo formaţiune politică, nici la vreun individ ce
mai are puţin şi-şi pierde corabia. Eu vreau să atac mica iscoadă de după a mea
perdea ce se lasă
purtată de vântul toxic al căldurii fără ploaie.
Dacă
acum ceva vreme, mâna unui individ stătea întinsă în faţa unui magazin, acum,
acelaşi individ, te poate domina, deşi tu nu eşti în stare să realizezi cum a făcut
asta. Ei bine, ai văzut că lipsa lui s-a simţit o vreme, ba chiar a fost curăţenie
omenească şi bun simţ. În tot acest interval bine organizat, omuleţul plin de
vise, a tras din greu, cu ambele mâini, pe la străini. A prins ce-au aruncat alţii,
ba chiar a făcut România o ţară fără calitate, iar în cele din urmă, când
soarele a decis că trebuie să apună o astfel de atitudine, prostul s-a întors
pe meleagurile pline de criză şi şomeri. Acesta e doar un exemplu al prostului
plin de aur şi îngropat în maşini şi motoare pe care le conduce, deşi nu ştie să
scrie decât "BUNĂ FRUMOASO" pe vreo reţea de socializare.
Nu
tot prostul a gustat din ceea ce străinul a lăsat la vedere. Sunt nişte mici
nemernici, rămaşi în România, care au funcţii bănoase şi care nu acţionează în
niciun fel, chiar dacă fişa postului are obligaţii cu nemiluita. Prostul are
puterea în mâinile sale şi nimeni nu poate face nimic. Nepotismele au o mare
valoare în România, iar în funcţie de context te doare inima sau unde nu te
plouă. Ambele cazuri provoacă sechele pe viaţă. Unii au potenţa, dar nu au
puterea, alţii stăpânesc, dar nu ştiu să se ţină de promisiuni.
Absolvenţii
de facultate, profesioniştii în arte şi cei ce ar putea ridica ţara, pleacă
pentru o veşnicie, în ţări străine. Prostului să-i fie ruşine pentru imaginea şi
motivaţia formate în ultimii zece/douăzeci ani. De unde să mai culegem, dacă
nimeni nu vrea să dea cu sapa? De ce să mai producem, când produsele noastre
sunt direcţionate către export? De ce să mai luptăm, când ei au arme, iar noi
suntem nişte coate goale? Unde sunt alternativele?
Indiferent
de votul pe care îl acordăm, sistemul este acelaşi. Taxele cresc pe zi ce
trece, salariile scad, totul se leagă pentru o Românie destrămată.
Vorba lui Creangă "Sunt prost, dar când mă
uit în jur prind
curaj", are nevoie de modificări serioase, în caz contrar, se va produce o
confuzie între cei cu IQ şi cei cu speranţă. Am putea să ne numim prosti cu toţii,
dar m-ar durea să jignesc vreun inteligent cu două clase, ce-şi poartă afacerea
pe propriile picioare, chiar dacă totul se rezumă la un masaj erotic dus spre
prostituţie. Zic aşa: Sunt atât de deştept încât nici ţara nu mă vrea!
Feţele
televizate şi cu puterea-n mâna, joacă un rol de aur: Rolul prostului care-a rămas
aşa! Cultura
nu se măsoare în puncte de audienţă şi nici kilogramele nu au un cuvânt de spus
în semn de apărare. Ne-am obişnuit cu prostia şi nu rezistăm fără o ştire
mondenă dusă spre extrem, fără un ziar care pe prima pagină tipăreşte noile dotări
ale unei proaspete generaţii.