Până
în prezent, nicio altă reţea de socializare nu a reuşit să se facă atât de
ramarcată în România, precum Facebook. Viaţa online deţine o umbră de tristeţe şi
umple momentele de singurătate cu nişte conexiuni puţin prea departe de realul
palpabil.
România
are facebook şi se prezintă la datorie neaşteptat de bine, chiar dacă cifrele îi
prezintă pe 20% dintre romani în incapabilitatea de a scrie şi a citi. Dacă
fenomenul de social media încă nu a acaparat întreaga populaţie, există
suficient timp pentru ca fiecare roman să aibă o conexiune. În România
lucrurile se extind mai greu, indiferent cât de comerciale ar fi. Nici nu vreau
să-mi imaginez o societate de consum care-şi petrece majoritatea clipelor, în
mod online. Vreau să mai găsesc un zugrav disponibil, un ţăran care mulge o vacă
şi o mândră care să calce fânul.
Facebook-ul
te obligă în mod indirect să-ţi verifici activitatea afişată pe perete/wall.
Fiecare utilizator face tot posibilul să creeze şi să împrăştie informaţie,
chiar dacă în realitate bate vântul. De aici începe o influenţă de temut, o armă
manipulatoare ce-şi construieşte utilizatorii după bunul plac. Nu eşti obligat
să ai facebook, dar în cazul în care deţii un cont pe această reţea de
socializare, eşti maleabil - urmezi turma chiar dacă acţiunile nu sunt tocmai
pe placul tău sau chiar dacă timpul tău începe să devină tot mai limitat.
Ce
face Facebook-ul? Aglomerează informaţia şi creează dependenă, stimulând astfel
TOC - Tulburarea obsesiv-compulsivă. E un nume pompos şi uşor de evitat, doar că
obiceiurile repetitive, verificările inutile, precum şi gândurile focusate pe
un singur subiect interzis, provoacă o tulburare de care suferă un individ din
50. E o cifră îngrijorătoare, mai ales că studiul are ceva vechime în spate şi
nu a ţinut cont de reţelele de socializare şi de obsesiile pe care acestea le
provoacă încă de la prima logare.
Cum
funcţionează TOC pentru Facebook? Schema e simplă! Dacă activitatea ta pe
facebook este incoerentă, lipsită de acţiuni majore, dar ea continua să existe
tot mai intens, chiar şi din oră în oră, TOC este şi în viaţa ta.Chiar dacă negăm,
obsesia pe care o avem pentru facebook ne afectează viaţa şi deciziile. Vrem să
ştim ce notificari avem, dacă există utilizatori care ne-au mai cerut
prietenia, dacă cineva ne place poză de la profil, cine ne comentează starea,
cine mai este într-o relaţie, cine creează conţinut şi cine se zbate pentru a
ne scrie pe chat, chiar dacă noi nu înţelegem limba în care ni se adresează. Cu
fiecare logare, obiceiurile devin parcă trase la indigo, o reclamă ieftină ce
stimulează chiar şi depresiile.
Cine
citeşte aceste rânduri să ia la cunoştinţă cele scrise mai sus şi să se îndrepte
spre o cale mai uşoară de exteriorizare, pentru a defavoriza facebook-ul. Plăcerea
pentru această reţea a fost stimulată şi de către televiziuni care şi-au dorit
să intre în contact cu fanii. Surpriză! Au reuşit această magnifică performanţă,
iar acum orice produs are pagina de Facebook. O turmă greu de refuzat, dar nu
singura.
Am
putea suferi de TOC dacă:
1.
Ne uităm la ecranul telefonului de multe ori pe zi, butonam, dar fără să avem
vreo activitate reală, ci doar una instinctuală.
2.
Vizităm site-uri de internet doar din obişnuinţă, iar informaţia o lăsăm pentru
alţi utilizatori.
3.
Ne gândim o mare parte din timp dacă am închis uşa casei, dacă aragazul este
oprit, ba chiar ne gândim dacă nu cumva ne-a luat foc locuinţa.
În
funcţie de mediul în care ne petrecem timpul, avem onoarea de a căpăta anumite ticuri, ba
chiar obsesii şi putem dezvolta TOC. TOC nu este depistabilă în prima fază, însă până la maturitate (vârsta
de 40 de ani), tulburarea ajuge să fie evidentă şi pentru "gazdă".
Putem
să-i venim de hac tulburării obsesiv-compulsive prin terapie şi tratament
medicamentos.
P.S. Imaginea ilustrează ipostaza unei adolescente obsedată
de spălatul pe mâini.
