Licitează online în scop caritabil

           Prin deţinerea unui spaţiu online ce este vizitat în mod constant de o mulţime, se exercită dreptul la influenţă şi opinie publică. Uite-mă în aceeaşi oală ca orice alt blogger sau scriitor online, care-şi dă cu părerea şi promovează după cum îi pică-n desagă. După cum se cunoaşte, de prea multă vreme (ar spune unii tineri plini de vise) nu aştept să primesc remuneraţii şi nici să mi se acorde atenţie pentru ceea ce impulsionez sau propulsez pe prima poziţie. Cei care vor parcurge întreaga postare vor avea şansa să facă o faptă bună.

            Zilele trecute urmăream activitatea oamenilor de pe reţeaua de socializare twitter (apropo, ăsta e twitter-ul meu).

            Am găsit o licitaţie online cu scop caritabil şi am văzut că se vrea ceva în online-ul ăsta, chiar dacă mulţi spun că nu se mişcă decât comercialul. Dacă e aşa, atunci facerea de bine trebuie să devină comercială şi să ne punem în mişcare cu ceea ce putem. Chiar dacă avem bani puţini şi timp limitat, putem da o fugă pe blog-ul Denisei Stamate pentru a afla detalii despre o idee ce nu deţine scopuri ascunse sau promovări inutile de blog şi scurgeri de trafic în ideea de a mai da cineva clic pe un banner. Există intenţii şi nu putem face altceva decât să ne lăsăm influenţaţi în bine.

            Extrag, din mail-ul pe care l-am primit, exact ceea ce a împins-o pe deţinătoarea blog-ului în această acţiune:

          "Ce m-a motivat a fost că grupul acesta de copii şi bătrâni este alcătuit din persoane care, în majoritate, nu vor fi în stare să ne mulţumească sau măcar să-şi ţină capul ridicat ca să ne zâmbească. Bătrânii au fost asemenea copiilor din orfelinat, persoane atât de bolnave încât au fost nevoite să se mute dintr-un cămin social în alt cămin social toată viaţa.

           Ei nu ştiu ce înseamnă lumea aceasta, care e tare frumoasă. Ei nu ştiu că o viaţă normală include o familie, nici că poţi să trăieşti o zi fără să te doară ceva. Ei nu ştiu ce înseamnă dragostea în plinătatea ei. Sau să stai, pur şi simplu, pe un aşternut uscat. Cel puţin în căminul de bătrâni nu poţi intra de miros pentru că pamperşii sunt scumpi şi uneori sunt şi lăsaţi să stea în propria mizerie.

          Noi ştim bunătăţile acestei lumi, am gustat din toate acestea, ştim ce înseamnă prietenia, sănătatea, gustul apei reci atunci când ne este sete şi îmbrăţişarea caldă care să ne aline lacrimile. Dacă le ştim, de ce nu am împărtăşi ce am primit şi avem şi cu cei care nu le-au cunoscut? E drept, aceşti oameni nu se vor vindeca, nici nu vor putea să mărturisească despre faptele noastre. Dar sunt sigură că nu pentru asta o fac cei care au anunţat că vor să ajute. Eu cred că, în ciuda egoismului şi comodităţii de care ne facem vinovaţi toţi, în grade diferite, putem să facem ceva valoros chiar şi fără a căuta o răsplata.”

             Pe mine m-a impresionat această descriere amănunţită, ce cuprinde detalii ce-ţi provoacă piele de găină, în sensul mai puţin dorit. O emoţie ce trebuie hrănită  prin orice fel de mijloc.

             Poţi susţine această idee dacă o răspândeşti pe reţelele de socializare, pe messenger sau pe blog-ul tău. Iar pentru cei ce sunt mai mult decât dornici de fapte bune se poate licita.

            Grăbeşte-te! Licitaţia se încheie pe data de 26 iulie 2012, ora 23:59:59.