Prin deţinerea unui spaţiu online ce este vizitat în
mod constant de o mulţime, se exercită dreptul la influenţă şi opinie publică.
Uite-mă în aceeaşi oală ca orice alt blogger sau scriitor online, care-şi dă cu
părerea şi promovează după cum îi pică-n desagă. După cum se cunoaşte, de prea
multă vreme (ar spune unii tineri plini de vise) nu aştept să primesc
remuneraţii şi nici să mi se acorde atenţie pentru ceea ce impulsionez sau
propulsez pe prima poziţie. Cei care vor parcurge întreaga postare vor avea şansa
să facă o faptă bună.
Zilele trecute urmăream activitatea
oamenilor de pe reţeaua de socializare twitter (apropo, ăsta e twitter-ul meu).
Am găsit o licitaţie online cu scop caritabil şi am văzut că se vrea ceva în online-ul ăsta, chiar dacă mulţi spun
că nu se mişcă decât comercialul. Dacă e aşa, atunci facerea de bine trebuie să
devină comercială şi să ne punem în mişcare cu ceea ce putem. Chiar dacă avem
bani puţini şi timp limitat, putem da o fugă pe blog-ul Denisei Stamate pentru a
afla detalii despre o idee ce nu deţine scopuri ascunse sau promovări inutile
de blog şi scurgeri de trafic în ideea de a mai da cineva clic pe un banner.
Există intenţii şi nu putem face altceva decât să ne lăsăm influenţaţi în bine.
Extrag, din mail-ul pe care l-am primit,
exact ceea ce a împins-o pe deţinătoarea blog-ului în această acţiune:
"Ce m-a motivat a fost că grupul acesta de copii
şi bătrâni este alcătuit din persoane care, în majoritate, nu vor fi în stare
să ne mulţumească sau măcar să-şi ţină capul ridicat ca să ne zâmbească. Bătrânii
au fost asemenea copiilor din orfelinat, persoane atât de bolnave încât au fost
nevoite să se mute dintr-un cămin social în alt cămin social toată viaţa.
Ei nu ştiu ce înseamnă lumea aceasta, care e tare
frumoasă. Ei nu ştiu că o viaţă normală include o familie, nici că poţi să
trăieşti o zi fără să te doară ceva. Ei nu ştiu ce înseamnă dragostea în
plinătatea ei. Sau să stai, pur şi simplu, pe un aşternut uscat. Cel puţin în
căminul de bătrâni nu poţi intra de miros pentru că pamperşii sunt scumpi şi
uneori sunt şi lăsaţi să stea în propria mizerie.
Noi ştim bunătăţile acestei lumi, am gustat din toate
acestea, ştim ce înseamnă prietenia, sănătatea, gustul apei reci atunci când ne
este sete şi îmbrăţişarea caldă care să ne aline lacrimile. Dacă le ştim, de ce
nu am împărtăşi ce am primit şi avem şi cu cei care nu le-au cunoscut? E drept,
aceşti oameni nu se vor vindeca, nici nu vor putea să mărturisească despre
faptele noastre. Dar sunt sigură că nu pentru asta o fac cei care au anunţat că
vor să ajute. Eu cred că, în ciuda egoismului şi comodităţii de care ne facem
vinovaţi toţi, în grade diferite, putem să facem ceva valoros chiar şi fără a
căuta o răsplata.”
Pe mine m-a impresionat această descriere amănunţită,
ce cuprinde detalii ce-ţi provoacă piele de găină, în sensul mai puţin dorit. O
emoţie ce trebuie hrănită prin orice fel de mijloc.
Poţi susţine această idee dacă o răspândeşti pe reţelele de
socializare, pe messenger sau pe blog-ul tău. Iar pentru cei ce sunt mai mult
decât dornici de fapte bune se poate licita.
Grăbeşte-te!
Licitaţia se încheie pe data de 26 iulie 2012, ora 23:59:59.
