| Pitipoance genial de mandre |

Scumpii mei vizitatori, voi cei care stati si va rataciti ochii prin randurile mele minute intregi in fiecare zi, voi cei care vreti sa ma intelegeti si care stiti cum sa ma criticati, care nu imi incercati schimbarea, dar v-ati dori-o, m-am gandit sa las degetele sa scrie si despre sexul frumos, dar genial de prost.

... despre feminitate, picioare lungi, buze carnoase, piele parca mai fina decat catifeaua, o frumusete ce se arata doar la exterior. Frumusetea asta, a imbracat de ceva vreme, un trend foarte activ ce prinde in randul celor din categoria "pe cat de banosi, pe-atat de pacatosi". Hormonii sunt exagerat de agitati la aratarea unei pitipoace, caci despre ea imi place sa vorbesc acum.

Ador sa le privesc, mi-as dori sa fie toate mute. O lista intreaga de messenger, si pun pariu ca din toate feminitatile, jumatate sunt piti. Carevasazica, nu esti indeajuns de frumoasa, daca nu te enumeri printre ele.

Si fata, iti spun, pe bune, adica vreau sa ma crezi, vaii, asculta doar, nu pot crede, nu'nteleg, cat de mult imi place, ce frumos, ce dragut, ma innebunesti, ce te iubesc eu pe tine, sunt perfecta, nu mi-o trag cu orice prost, imi plac banii, joc suflete pe degete, am prietene doar de mantuaiala, ador shopping-ul, vanez ce-mi pica, fara card nu pot trai. Sunt multe gurite ce graiesc cuvinte de genu', dar o piti, intotdeauana le va folosi pe toate, caci asta este crezul lor, e vocabularul si literatura de care se folosesc pentru a supravietui. Sunt atat de bune, incat nu ai voie sa le iubesti.

Parsivele mele, eu nu va discriminez, doar ma oftic ca nu va pot manipula asa usor, asta pentru ca financiarul meu graieste cu jumatate de gura. Eu nu va plac decat pentru inceput, cu greu trec de radarul vostru banesc si doar pe cateva reusesc sa le conving, sa le arat ca se poate si fara fite.

Fatucele astea au atat de multa carne, incat si-au incuiat sufletul. S-au ganditi ca le sta bine pe langa bosorogi si tot felul de vedete, s-au gandit ca mai mult nu le duce capu'.

Iarta-ma piti, vreau sa devii desteapta, si nu ca sa ajungi la mine'n pat, ci ca sa pot profita de o conversatia fluenta cu tine. Sunt mandru ca evoluezi, sunt mandru ca te vinzi bine, dar sunt dezamagit de mandria ta!

Daca te doar capu', suna-ma, sunt dispus sa ti-l schimb pe loc! Fii mandra ca inca poti! Te-as iubi, dar chiar nu pot!

| Zambete cu amprente |

Ador lucrurile marunte. Sunt greu de tinut intre degete, iar daca nu accepta atingerea, atunci mintea are nevoie de amintiri, de experienta, de un fior, si instant de o piele ca de gaina. Inspira ca sa poti simti cum pluteste ceva in aer, sau lasa-te "doborat" de muzica. Construieste un contur cat mai pur al buzelor si indeamna-le sa zambeasca.

Nu'i asa ca'i minunat cand totul vine de la sine? Un "te rog" e mai elegant, decat o exagerare a lui "te rog frumos". Fericirea vine de la sine, daca ne chinuim, mai rau ii dam batai de cap. Nu ai voie sa te amagesti, nici sa citesti mesaje deja trecute, nu te intoarce, vreau ca acum sa spui ceva si despre viitorul "afectat" de prezent. Fascinantul vis, i-a cauzat durerii o durere si mai mare, astfel doua negatii, mi-au adus un surplus de fericire si pot spune ca am tremurat, am scos pe gura cuvinte dezordonate, delicate, si nici macar nu exista in dictionar. As visa si le-as adauga eu.

Viata nu e roz, asta pentru ca nu e o culoare. Viata e biblioteca momentelor noastre. Asezam totul in functie de caracterul nostru si avem o bucatica din fiecare defect si calitate. Nu ramanem neincercati, la final vor ramane doar lucrurile bune.

Zambetul meu, de aceasta data, e natural. Nu am facut nimic special, dar nici nu m-am categorizat ca si cand as trai un normal. Am lasat semnele sa imi atinga simturile si mi-am dorit sa atrag lucrurile bune, cele care incep cu o prima sarutare. Strange-ma de gat daca-ti face placere si fii pregatita ca imediat sa-mi dai din aerul tau.

Pentru clipa asta am comandat o imensa amprenta si fericirea nu se va topi ca o inghetata. Voi pastra nimicul in regim de vid si ma voi expedia doar unde voi simti atractia.

Pana sa te sufoce caldura, pana sa transpiri, pana sa te zvarcolesti prin pat si sa spui ca nu rezisiti, pana in toate astea, relaxeaza-te, foloseste apa cat mai rece, poti inghesui si niste cuburi de gheata. Cate? Atatea cate vrei tu.

In fine, cum te va mai prinde melancolia, sau zambetul in stare inversa, sa te gandesti la inceput, la primele lucruri care te-au atras, la ceea ce a fost special, la amprenta ce s-a sters "mai cu voia ta, mai fara sa-ti dai seama". Sa fim seriosi, toti strabatem acelasi drum, dar nu toti nimerim aceleasi urme. Iar destinatia e cea mai putin importanta. Macar sa te bucuri ca ai ajuns in varf.

E nevoie de minunat, nu de normal. Ai obligatia sa tintesti cat mai sus, pentru ca prea jos inseamna deloc. Si vreau sa nu mai creda nimeni ca fiecare scrirere a mea contine persoanje, nu e adevarat, eu un singular ce are legatura cu mine. Tocmai d'aia, eu si tu.

Am deschis sezonul. Poftiti si zambiti impreuna!

| Prea distanta si cu buline |

Imagini ce se deruleaza intr-un geam, iar eu sunt pitit, asezat, intr-un compartiment. Un tren ce merge repede spre destinatie, iar eu un ignorant ce nu vrea altceva in cale. Nu-mi place sa gandesc prea mult atunci cand scriu, nu suport sa zic aceeasi chestie de prea mult ori, iar atunci cand o zic doar o data, am impresia ca nimeni nu m-a auzit.

Nimeni, un general, dar stii ca eu ma raportez mereu la o singura persoana. Poate mereu alta, dar niciodata la un grup, decat daca-mi place ghiveciul si am pofta. Acum sunt agitat, ma grabesc sa-mi fie bine.

Cu ea in pat, spate'n spate. O mica ploaie de vara amagitoare, totul s-a racorit atat de bruc. E cam rece, dar nu-mi e frig, ea transpira, iar daca mai stau prea mult, am s-adorm in bratele ei. Si nu c-ar fi ceva rau, dar prea multi de "nu" primiti inainte mi-au stimulat cateva lacrimi. Am stat cu ochii'nchisi, shhh, ea nu stie nimic.

Acum foloseste distanta, buze ce doar se ating, dar nu se saruta, apa ce e doar rece, dar nu-mi satisface setea, imbratisari ce ar vrea sa existe, dar sunt doar la plecare. Acum vreau sa merg la Paris, acolo totul e mai usor, am multa iubire si asa nu prea mai rezist. Am transpirat si eu.

Iar bulinele sunt de la o rochita, si sa stiti ca nimic nu e in perfecta stare. Rochita e mai mult decat transparenta si are doua gauri, s-a agatat in ceva. La cum traim noi, avem un suflet mai gaurit decat o sita. Filtrele nu le folosesc decat in stare de depresie, in rest primesc orice suflet ratacit. Nu te mai vreau distanta, nu-mi place cand nu-mi oferi niciun semn concret, nici confuzia n-o diger prea bine si nici nu accept frica de fericire.

Ma' oameni buni, ia sa nu mai puneti suflet, decat daca se merita. Ia sa cumparati si ceva indiferenta si sa va hraniti doar cu daruire, sa nu mai "cersiti" nimic. Cand veti vedea ca vi se ofera mai mult decat totul, la fel sa fiti, nu de alta, dar nu vreau sa va raniti. Eu sangerez constant, multumesc pansamentelor zilnice, nici nu mai stiu cine mi le aplica.

Suflete ce au promis si totusi nu-mi tin de cald. Ma uit la piese de teatru in fiecare zi, sunt mai mult decat reale, au efecte speciale, nu pot sa plang mereu. Nu's pesimist, dar mi-e dor de buline, sau de pielea aia fina, sau de avalansa de mesaje, de atentia aceea dezordonata, dar constanta,de ochii mari si caprui, de o bruneta, de cateva guri de aer, de o fuga departe de orasul asta, de noi si de'ale noastre...

Senzatia persista, m-as bucura ca soarele din vara asta sa n-o topeasca.

| Fata cu ochelari |

Ma tin de cuvant, i-am promis mintii ca am sa scriu si despre asta. Nu refuz nimic, mai ales cand imi miroase a bine. Imi e foame, dar vreau sa-mi asigur si o portie de apa rece, vreau sa mi-o aduci tu. Poti urca cateva etaje bune, sau poti fii spontana.

E o diferenta de la fata de sub dus, la cea care se afiseaza in public cu niste ochelari ce ascund o senzualitate usor de remarcat. Ma minunez, buzele acelea carnoase nu le intalnesc la prea multe. Recunosc, aproape la niciuna. Scriu ca sa compensez ceea ce nu exprim verbal. Nu e vorba de timiditatea, pe ea am lasat-o undeva in copilarie, e doar ceva prea subtil ca sa iti spun pe fata. Nu e genul meu.

Stii doar, una e sa fii bunaciune si alta e sa fii frumoasa. Imi place cum mirosi, iar gustul tau aduce o schimbare. Nu trebuie sa te rastesti, te inteleg si in soapta. Ar trebui sa tremur dupa ce se-nchid luminile, dar starea ta imi perforeaza simturile. As recunoaste efectul de drog, dar tu pui pe masa prea putin. Nu cunosc nimic, dar nimicul ma citeste in palma. Nu tu esti nimicul!

Fata asta e indragostita, plange cand nu se mai simte iubita, si pot declara ca e cat se poate de normala. E sensibila, cam prea frumoasa pentru varsta ei, e o piti desteapta. E cea careia ii place jocul, dar care nu inghite norocul, decat pe-al ei. Nu da nimic, asteapta, vrea ca din cer sa cada fiecare cuvant, fapta, si fericire.

Daca trag perdeaua, si daca zidesc si un perete, si daca inchid si ochii, atunci ma izolez! Totusi ma multumesc cu o voce ce strica tacerea. Se rade cam mult si nu se mai termina, zboara totul, iar timpul nu trage de timp!

Pasionatii de iubire au dreptul la libertate, cei ce cunosc ura pot spune ca au stricat trairea. Si de ce cu ochelari? Poate ca sa vada viata mai bine! E de ajuns sa vrei, nu-i suficient sa poti!

Si sa lasi si tu apa sa curga mai mult, nu era suficient de rece, nu atat cat sa cred c-ai adaugat si gheata. Nu's pretentii, dar ochelarii tai vad detaliile, ajuta-ma sa am aceeasi sursa cand raman in bezna. Sau sa folosesc un plural?

Tot ce stiu e ca nu'i porti mereu, ochelarii raman sa zaca undeva, imprastiati fara voia ta, iar ochii tai raman sa exprime ceea ce nici tu n-ai stiut sa-mi spui direct!

| Cam multa ploaie, vrea cineva? |

Am revenit mai repede pentru ca aici se toarna galeti pline cu stropi de ploaie. Nu ma deranjeaza, imi place, dar excesivul ma sacadeaza. E o imagine ce incepe sa fie bruiata, iar noroiul iese in evidenta. Iar strazile vor rade in plina goliciune. Masinile se vor bucura de stapani mai lefteri, curatenia fiind efectuata la vreo spalatorie din apropiere.

Eu ma pot misca in voie, deocamdata ma ascund de vreme si nu vorbesc prea des despre ea. Se spune ca oamenii cand nu mai au niciun subiect in fata si cand inspiratie s-a irosit, atunci aplica ultima sansa, planul de final, discutiile despre vreme. Un lucru stiut, dar nu realizat. Lasati vremea sa-si faca de cap.

Iar daca pe aici tuna, incep vocile sa tipe la mine, pc-ul vrea sa fie inchis, iar oamenii se retrag, unii invata, altii tocesc, altii se amesteca cu muzica. Eu ma incadrez in contur si imi e teama pentru ca pe ziua de azi nu o sa mai zambeasca nimeni. Doar lumina noptii ne va face cu ochiu'.

O tipa nu stie cat e ceasu', iar alta se balbaie incercand sa-mi comunice ceva. Odihna nu-mi lasa degetele spre relaxare si cred ca am sa fug, prin imprejurimi, va anunt in caz ca ma ratacesc.

Intrebarea mea e daca va vrea cineva sa ma caute, sau iar voi sta ca un fraier asteptand sms-urile sa curga. Am un "inbox full" de la o vreme, dar fiecare are un scop prea materialist. Chestiile astea se pot cumpara de prin magazine, evident cu banii vostri!

Eu traiesc neudat, neexperimentat. Se baga cineva? Vrea cineva ploaie?

| Multumesc pentru nimic... |

Macar eu stiu sa multumesc si nu imi e teama sa scriu cuvintele astea. Ca nimicul se intampla si se dezvolta e din vina caldurii ce a sufocat o lume prea activa, dar de ce semnele tale sunt mai jos de zero si egale cu o indiferenta nu pot sa inteleg, e ca si cum cineva mi-a sters o parte din memorie.

Imaginatia imi bate mereu la usa din sticla, vede dinainte starea mea si o amplifica dupa cum vrea. Visele imi arata o parte dorita mie, realitatea e plina de abonati ce "momentan" nu pot fi contactati.

Sa nu te uitam nici pe tine "domnule", cel care tot timpul stai si vorbesti la telefon, nu-mi exprim o frustrare, dar casca aia nu are ce cauta pe langa urechi. Iar daca te gandesti la stereo, fa asta doar dupa ce-ai ramas singur. Tie nu-ti multumesc, nu inca. Mai astept sa vad ce pasi mai faci. Sper din suflet sa-ti pastrezi echilibru, desi se anunta rafale de vant.

Le-as multumi oamenilor ce stiu sa stea stana de piatra, dar e inutil, eu nu-i pot face sa zambeasca, cel putin nu in lumea lor.

"Multumesc pentru nimic... ", poate fi si un mesaj. Il poti experimenta intr-un graffiti, poti arata lumii ca poti face nimicul in culori, CURcubeu n-are limite.

Elevatii sa taca din gura, n-am nevoie de pareri sucite si nici de critici ce vin din neintelegeri copilaresti. Pur si simplu, multumesc!

Licheaua se naste dintr-o curva, si e normal sa vrei si tu, dar nu e normal sa si reusesti. Ai voie sa te ametesti, dar nu-ti permit caderea in gol si nu bag mana'n foc, dar parca nu-ti sta bine. E normal sa nu te schimbi, asa te'nvata "sistemul".

Prin noapte, m-am asezat la clasa intai, loc de fite platit nasului la un pret redus. Ma intrebam de ce s-au nascut oamenii astia fara cuvant. Erau geamurile deschise, era prea mult curent si m-am bucurat ca la rece pot gandi mai bine. Cola m-a ajutat sa creez mesaje, si desi am folosit pluralul nu am reusit decat un singular. Petrecerea s-a deschis, iar tutunul era mestecat, iti ramanea in gat.

Am continuat fara sa mai pun semnul intrebarii la fiecare miscare. Felicitari bugetarilor, astazi priviti ziua de luni ca pe o relaxare. Si n-am cui sa-i dau un multumesc, dar de-ntalniti nimicul, sa-mi dati macar un "bip", promit ca eu am sa-mi fac prezenta.

Folositi telefoanele, nu le lasati sa zaca pe "silentios"!

| Ce-mi plac oamenii! |

Au un gust atat de bun, incat ii servesc in orice clipa de libertate. Prin net-ul cel mult prea util, prin telefoanele ce si un fraier le are, de obicei in numar de trei, sau chiar " fais tu fais", atunci cand curiozitatea se lanseaza si intinde mai mult decat isi permite imaginatia.

Imi plac babutele de 80 de ani ce asteapta sa le oferi un loc pe scaun in autobuz. Imi plac zambaretii cu dintii nespalati, tiganii ce mai si put pe deasupra, pletosii care fumeaza si dau drumu' la manele, si mai ales ce-i ce par ca si-au dat cu parfum de perfectiune.

Mi se preling balele cand duc lipsa de comunicare, dar imi adun saliva inexistenta cand imi dau seama peste ce tampit am dat. Mi se usuca lacrimile si ma dor ochii atunci cand vad lumea fugind de ploaia. Nu suport fitele si nici grasutii cu intentii mari. Discriminez orice nu se merita si ceea ce imi miroase a putregai. 

Daca nu sti sa-ti faci o cafea, cumpara-ti una din Bamboo, e mai ieftina decat apa minerala. Si dansatoarele au forme bombate, sunt bunaciuni nemancate, si parca iar imi vine sa lovesc materialismul.

Sa nu va mai aud ca vorbiti de Ogica si de banii lui pe care-i castiga. Nici de otv, pentru ca nu e cazul, si nu vreau acces direct, vreau sa fiu mai subtil.

Iar daca babuta e sus, iar tu ai aceeasi pozitie, daca distanta este destul de redusa... atunci ai sa simti cum o mana iti pipaie fundul, sau cum atingerea se aplica fara voie. Cand "pute" a prospat, e musai sa muste si ele. Sa-si doreasca, dar nici cu bani nu as munci la asa ceva.

Sugerez ca Elena Basescu sa si-o traga pe voturi si televiziunea sa mai faca niste puncte de audienta. Ma gandesc ca drogurile sunt legale si banii nu mai sunt in criza, sau invers. Pe timp de vara ne bucuram de rosii ieftine, de vacante la preturi ce iti lasa gura apa, dar buzunarul nu e capabil nici de o pata, d'aia de culoare'n viata ta.

Miseleasca ta strategie e consumata noaptea cand eu visez, iar de iti incrunti chipul sa stii ca mi se face scarba. Nu vomit. Sunt direct cu cei ce nu merita si bland cu cei ce ofera fara alte asteptari.

E penibil sa pastrezi bonurile de la cumparaturi doar ca sa te lauzi cu achizitiile tale nepurtate si neconsumate. Le-ai "cules" de pe jos, sau furtul inca nu are voie sa se afirme?

Epilatul, ca si barbieritul, trebuie sa fie constant! Barbatul, ca si femeia, trebuie sa fie mai putin badaran. Jocul, ca si regulile, merita incalcare. Conteaza cine e capabil de inca un joc, acum.

Ceasul tau s-a invechit, iti e teama ca nu mai e in trend, ma indoiesc ca ai picioarele prea inalte, iar Andreea Raicu e buna, doar in realitate. Adica, mana ta dreapta, nu va experimenta frecari repetate, nu cu ea, la "teve" nu-ti place.

Muschii tai de otel atarna la cantar, iar burta ta poate aparea in orice clipa. Iti recomand mai multa inghetata lichida. Un kilogram de ciocolata, un carne "grasimoasa", o sunculita afumata, totul din ora'n ora, constant.

Cine vrea o maslina?