M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta telefoane. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta telefoane. Afișați toate postările

luni, 24 august 2009

| Dobitocii au arme vorbitoare |

Nu va infricosati, nu or sa va omoare niste subtile arme care actioneaza pe baza de presiune exercitata de nervi intinsi la maxim pe painea nerabdarii. Dobitocii sunt din specia celor ce cuvanta mult si prost, cei ce explodeaza in cuvinte exact atunci cand se simt atacati, cei care s-ar asorta la comportament cu decoloratii tigani, cei care iti urla in telefoane, cei care adora destramarea si decuplarea unui suflet alimentat cu fericire.

Dobitocii se pot lauda cu necazul lor, ei nu sunt capabil sa faca o farama de bine pe lumea asta. Unde ei fac umbra, pamantul se inseteaza si subtiaza, se irita si devine neproductiv. Sunt cei care strica noaptea exact inainte ca ea sa apuna, cei ce ucid fara sa lase sange, cei ce spala bucuriile facandu-le sa intre la apa, sunt cei ce vor ca soarele sa faca "poc".

Parsivii se infructa si ei din aceasta "boala", se renunta la daruire, ajungandu-se pe o ruta in contrast cu cei ce zambesc, barfele sunt capabile sa reziste abordarilor de teme dintre cele mai idioate, iar inventivii spun ca exista loc pentru si mai multa dobitocire, e de inteles de ce pamantul s-a cam saturat sa ne care.

Cand ei intind un deget, moartea nu-i prinde, se trezesc cu un scuipat plin de "noroc", cazut parca din cer si invingand legile gravitatiei. Pasez ideea spre cei ce graiesc mult, dar si bine, mi-ar placea ca fenomenul asta sa devina startul orcarei conversatii, s-ar vedea inca din primele cuvinte cum unele fete (chipuri) ar pune "botul", cum cineva s-ar scarpina in locuri decente si transpirate de vinovatie, cum ochelarii ar cadea de pe ochii vazatorilor, iar ceata si-ar face de cap cu privirea masluita de interesul pervers. Mi-e greata, vomit halucinatia ce altii o traiesc pana la ultima clepsidra.

"Acopera-mi inima cu ceva", dar ai grija sa nu-mi fie prea cald, strange-ma in brate, dar nu ma sufoca, ramai langa mine, dar arunca-ma cu tine intr-un ocean, unu' rece, astfel fericirea va avea efect de "termoplonjon", ni se va simti lipsa, nu ne va pasa, dobitocii vor vorbi, presa va pretinde ca e derutata, zgomotul se va transforma in muzica, totul imediat dupa tacere.

Acum invart pe deget un cd ce necesita o " facere butabila", apoi expedierea mea e garantata, curierul rapid va da faliment, picioarele ma vor ajuta cu'n dus-intors.

Au fost si vor fi, dobitoci ce ma vor iubi. Se simte cineva cu musca pe caciula? ... si ziceai ca lumea'i sferica... Ha!

luni, 8 iunie 2009

| Multumesc pentru nimic... |


Macar eu stiu sa multumesc si nu imi e teama sa scriu cuvintele astea. Ca nimicul se intampla si se dezvolta e din vina caldurii ce a sufocat o lume prea activa, dar de ce semnele tale sunt mai jos de zero si egale cu o indiferenta nu pot sa inteleg, e ca si cum cineva mi-a sters o parte din memorie.

Imaginatia imi bate mereu la usa din sticla, vede dinainte starea mea si o amplifica dupa cum vrea. Visele imi arata o parte dorita mie, realitatea e plina de abonati ce "momentan" nu pot fi contactati.

Sa nu te uitam nici pe tine "domnule", cel care tot timpul stai si vorbesti la telefon, nu-mi exprim o frustrare, dar casca aia nu are ce cauta pe langa urechi. Iar daca te gandesti la stereo, fa asta doar dupa ce-ai ramas singur. Tie nu-ti multumesc, nu inca. Mai astept sa vad ce pasi mai faci. Sper din suflet sa-ti pastrezi echilibru, desi se anunta rafale de vant.

Le-as multumi oamenilor ce stiu sa stea stana de piatra, dar e inutil, eu nu-i pot face sa zambeasca, cel putin nu in lumea lor.

"Multumesc pentru nimic... ", poate fi si un mesaj. Il poti experimenta intr-un graffiti, poti arata lumii ca poti face nimicul in culori, CURcubeu n-are limite.

Elevatii sa taca din gura, n-am nevoie de pareri sucite si nici de critici ce vin din neintelegeri copilaresti. Pur si simplu, multumesc!

Licheaua se naste dintr-o curva, si e normal sa vrei si tu, dar nu e normal sa si reusesti. Ai voie sa te ametesti, dar nu-ti permit caderea in gol si nu bag mana'n foc, dar parca nu-ti sta bine. E normal sa nu te schimbi, asa te'nvata "sistemul".

Prin noapte, m-am asezat la clasa intai, loc de fite platit nasului la un pret redus. Ma intrebam de ce s-au nascut oamenii astia fara cuvant. Erau geamurile deschise, era prea mult curent si m-am bucurat ca la rece pot gandi mai bine. Cola m-a ajutat sa creez mesaje, si desi am folosit pluralul nu am reusit decat un singular. Petrecerea s-a deschis, iar tutunul era mestecat, iti ramanea in gat.

Am continuat fara sa mai pun semnul intrebarii la fiecare miscare. Felicitari bugetarilor, astazi priviti ziua de luni ca pe o relaxare. Si n-am cui sa-i dau un multumesc, dar de-ntalniti nimicul, sa-mi dati macar un "bip", promit ca eu am sa-mi fac prezenta.

Folositi telefoanele, nu le lasati sa zaca pe "silentios"!