| Ce-mi plac oamenii! |

Au un gust atat de bun, incat ii servesc in orice clipa de libertate. Prin net-ul cel mult prea util, prin telefoanele ce si un fraier le are, de obicei in numar de trei, sau chiar " fais tu fais", atunci cand curiozitatea se lanseaza si intinde mai mult decat isi permite imaginatia.

Imi plac babutele de 80 de ani ce asteapta sa le oferi un loc pe scaun in autobuz. Imi plac zambaretii cu dintii nespalati, tiganii ce mai si put pe deasupra, pletosii care fumeaza si dau drumu' la manele, si mai ales ce-i ce par ca si-au dat cu parfum de perfectiune.

Mi se preling balele cand duc lipsa de comunicare, dar imi adun saliva inexistenta cand imi dau seama peste ce tampit am dat. Mi se usuca lacrimile si ma dor ochii atunci cand vad lumea fugind de ploaia. Nu suport fitele si nici grasutii cu intentii mari. Discriminez orice nu se merita si ceea ce imi miroase a putregai. 

Daca nu sti sa-ti faci o cafea, cumpara-ti una din Bamboo, e mai ieftina decat apa minerala. Si dansatoarele au forme bombate, sunt bunaciuni nemancate, si parca iar imi vine sa lovesc materialismul.

Sa nu va mai aud ca vorbiti de Ogica si de banii lui pe care-i castiga. Nici de otv, pentru ca nu e cazul, si nu vreau acces direct, vreau sa fiu mai subtil.

Iar daca babuta e sus, iar tu ai aceeasi pozitie, daca distanta este destul de redusa... atunci ai sa simti cum o mana iti pipaie fundul, sau cum atingerea se aplica fara voie. Cand "pute" a prospat, e musai sa muste si ele. Sa-si doreasca, dar nici cu bani nu as munci la asa ceva.

Sugerez ca Elena Basescu sa si-o traga pe voturi si televiziunea sa mai faca niste puncte de audienta. Ma gandesc ca drogurile sunt legale si banii nu mai sunt in criza, sau invers. Pe timp de vara ne bucuram de rosii ieftine, de vacante la preturi ce iti lasa gura apa, dar buzunarul nu e capabil nici de o pata, d'aia de culoare'n viata ta.

Miseleasca ta strategie e consumata noaptea cand eu visez, iar de iti incrunti chipul sa stii ca mi se face scarba. Nu vomit. Sunt direct cu cei ce nu merita si bland cu cei ce ofera fara alte asteptari.

E penibil sa pastrezi bonurile de la cumparaturi doar ca sa te lauzi cu achizitiile tale nepurtate si neconsumate. Le-ai "cules" de pe jos, sau furtul inca nu are voie sa se afirme?

Epilatul, ca si barbieritul, trebuie sa fie constant! Barbatul, ca si femeia, trebuie sa fie mai putin badaran. Jocul, ca si regulile, merita incalcare. Conteaza cine e capabil de inca un joc, acum.

Ceasul tau s-a invechit, iti e teama ca nu mai e in trend, ma indoiesc ca ai picioarele prea inalte, iar Andreea Raicu e buna, doar in realitate. Adica, mana ta dreapta, nu va experimenta frecari repetate, nu cu ea, la "teve" nu-ti place.

Muschii tai de otel atarna la cantar, iar burta ta poate aparea in orice clipa. Iti recomand mai multa inghetata lichida. Un kilogram de ciocolata, un carne "grasimoasa", o sunculita afumata, totul din ora'n ora, constant.

Cine vrea o maslina?

| N-am fost perfect niciodata |

Esti banal cand esti perfect. Nici nu pot sa mai vad de tine. Nu imi inspiri incredere si doar te-as consuma, pentru moment. Inaltimea mea nu se ridica nici pana la gleznele perfectinunii, dar in cadere libera eu am un impact mai mare. Camera goala e perfecta, dezordinea mea e complicata, vreau sa ma rascolesti, sa-mi risipesti urmele. Imi poti face altele noi?

N-am fost pentru ca n-am vrut. Doar inainte sa ma nasc m-am luptat cu ea, am scapat cand am dat de rece. Un salon plin de chipuri in ceata, si o ceata ce se clatina in ochii mei. Un sunet distorsionat si voci ce imi asteptau primul planset, am scos doar niste onomatopee, deloc legate cum se vroia.

Am fost transferat de viata la stadiul mersului dabusilea. Am simtit ca am controlul, in doua aveam un echilibru in criza si pielea mi se inrosea. Cadeam prea des, imi placea pamantul mai aproape de mine. L-am sarutat si nu mi-a facut rau. Cand el s-a cutremurat eu am fost in siguranta si cand cerul s-a pictat cu stele, m-a lasat sa ma holbez cu ochisorii mei negri.

Am lucit si nu m-am vazut in poze, decat in cateva. Mi-au spus ca's perfect, iar eu ma simteam jignit. Eram doar un furnicar ce-si hranea puritatea. De atunci si pana acum s-au scurs ceva pumni de nisip, eu am ramas doar cu mine.

Si azi respir, dar tot ma jignesc vocile, scrisul ma critica si asta ma bucura. Invat sa fiu perfect, tind spre nimic, si graiesc ca doar asta cred altii, eu altceva traiesc.

Cine e perfect, e  mai jos decat mine, nu s-a nascut inca. Se crede, dar nu e. Treaba se impute cand ajungi sa-i faci si pe altii sa creada "raul". E o miciuna subtila si altii te vor venera. Clar, divinitatea e perfecta, restu' se trage din ea. Copiile nu au valoare, dar se afirma si ele.

Ma gandeam sa pastrezi secretul si sa nu-i spui nimic. Ti-as recunoaste perfectiunea si ti-as arata-o cu degetul. Stii ca doar noaptea pot si nu zaresc rasaritul, adorm exact la timp. Iar banca aia stupida mi-a chinuit spatele, am sezut si ma doare fundul, si prea mult frig, rece deloc.

Mi-am dezamagit insomniile si am asimilat constant, am adormit clipe, dar niciodata un intreg ceas. Nu m-am ametit, cel putin nu cu alcool. M-am incalzit, dar nu cu soare. Am simtit perfectul doar intr-o muzica oarecare.

Am un remix ce-mi fuge si o viata de masterizat. Nu sunt expert, o sa-mi iasa o nebunie, agonia nu va grai, ci va aplica.

Fii un naiv si crede-te perfect. Eu vreau dezordine, vreau sa-mi ud amintirile si sa-mi creasca sperantele. Gradina e mare, incap vise incalcite si stropi de bucurie.

M-am nascut, nu mai sunt perfect. Special... ?

| Eu benzina, tu masina |

Lichid si spatiu pentru el. Este necesara imaginatia, in caz contrar ai sa ma acuzi de aberatii si o sa ma legi in lanturi, asta doar in cutiuta ta. Eu traiesc la mijloc de bloc hidratat doar de ploaie. Alunec ca si limbile ceasului, aleg drumuri ciudate si-mi place sa risc chiar daca nu-mi miroase a bine. Macar de-ai avea miros!

Nu's materialist, dar nu-mi strica loteria in buzunarele mele. Masinile sunt ca si norii, imi fura un soare. Ma declar cinstit si spun ca sunt in forma, am benzina intr-o mica duzina. Si chibriturile au foc, masina imi suge din cenusa. Hai s-o spun p-aia dreapta, vreau sa fug.

Deconectezi ideile si parchezi masina cat mai aproape de mine. Nu sunt o benzinarie si nici nu-ti incarc bateriile. Am doar un complex si un exces. Tu ma salvezi si rezultatul e fuga. Unde mergem? Departe de aproape si aproape de o departare. O sa ne ajunga proviziile si vorbele vor face curbe si scurtaturi. Nu permit influente, ne ajungem unu' cu celalalt. Doua priviri vor amesteca simturile si fiecare va pofti ceva din univers, as miza pe aceeasi bucata.

Vestea cea buna apare in necunoscut, atunci cand cutia nu mai are bete si catranul e umezit. Cand focul se aprinde prin alte metode, si bricheta nu se pune in discutie. Fara lumina nu exista intoarcere si sunetul ajuta la orientare, tine ochii deschisi, o sa ai impresia ca e intuneric bezna. Ti s-au cusut pleoapele, iar intunericul e si rece, ca intr-o pestera. Hai la suprafata.

De cand n-ai mai vazut luna? Spune-mi, mai stii care e viata ei? Ai observat-o cum se pierde printre alte stele? Sau iti place cand caldura ti-o comite si vrea sa te-atace? Descarca-te, lasa presupunerile, nu miza pe doua semne, accepta numerele magice si lucreaza cu subcontientul. Nu e greu, dar e nevoie de verbul "a vrea". Inteleg ca-ti doresti, dar nu's convins ca te impaci prea bine cu  "a simti".

Un musulman are gandurile legate, benzina mea n-ajunge pentru patru. Simplificarea are un rezultat complicat.

Ai ajuns? Asteapta-ma, acum cobor!

| Ghici ce se-ntampla azi |

N-am habar nici macar de ziua de ieri. Ploaia ma amageste de la o vreme si inchiderea mea intre patru pereti e cu un scop de viitor. Toceala nu ma prinde, culturalizarea ma face sa inghit in sec. Diger si asimilez in masa, si nu-mi pot da seama de urmatoarea clipa, prezentul e deja fumat. Eu nu fumez!

Vremea nu comenteaza, ci actioneaza, oamenilor nu le pasa, ei se distreaza. Stau prinsi in multimi si urla la fiecare intrare, vor timpane sparte, sau amortite un timp. Betia e majoritara in fiecare casa, generalizarea nu-si are scopul, desi sta pe primul loc. Cine nu mareste pulsul, nu simte. Suntem nascuti in nesimtire, dar frumosul nostru acopera restul.

Unii vand vise, eu sunt un mincionos daca spun asta. Acum sunt in stare sa desfac o cola, sunt in stare sa dorm mai mult decat prevede "legea", sa spun "adio" cui nu trebuie, sa ma catar si sa ajung un pic mai jos decat in varf, sa fug cateva sute de kilometrii, sa ma duc. Dar nu te-ngrijora, eu mereu ma intorc. Sunt omu' legat la ochi, doar pana intoarce spatele. Pasesc fara sa fiu auzit, tip cand e prea multa liniste, dobor idei tampite, ma rog sa inceteze soneria, pun telefoane pe silentios, si un zgomot inca exista. Nu pentru mult timp, bateriile se forteaza.

Ce e genial, nu apartine de mine, imperfectul imi controleaza venele, iar de trebuie sa ghicesc si sa unesc legaturi pentru azi, am nevoie de o multime, cel putin de un "doi". Cel putin de o ea, una care nu se opreste din fuga.

Ce se-ntampla azi cu ea? Stiu sigur, mediteaza, deloc in tacere. Multi ma pastreaza, putin ma utileaza, cativa asteapta ceva de la mine, iar prostii ma promoveaza. Exista si un loc pentru reciproc si spontan. Acum totul e pe stop. Si doar femeile cunosc realitatea fara conotatii.

Ma duc sa incalzesc pamantul, iar cand vin, vreau sa gasesc o schimbare. Sa nu mancati fara mine!

| Trebuia sa speli vasele |

Nici nu e nevoie sa mananci, poti avea chiar pofte, trupesti daca ai ocazia, tu ai responsabilitatea de a duce totul pana la capat. Programul listat pe usa ce da spre dormitor, iti arata ca regulile sunt pentru a le face praf. Pulberea e raspandita in aer si ploaia nu permite zborul. Si cine sa vrea aripi, cand vasele zac de cateva ore in chiuveta? Cine sa doarma cand cuvantul "trebuie" nu a fost respectat? Cine sa si-o traga, cand doar trebuie?

Hai sa fim seriosi, crezi ca eu iti spun de vasele alea in care tu savurezi clasicele mancaruri? Nu am timp de asa ceva, pentru ca mi-l irosesc acolo unde nu trebuie. Am multe litere si cifre de parcurs, am combinari si aranjamente de studiat, am fixuri si nebuni de tratat, si eu pe mine de schimbat. Nu ma feresc de valuri, nu am marea langa mine, dar scoica imi plange cand o strang singur in mana. Tin minte ca nu stiam, realizez ca acum simt, stiu ca TREBUIA.

Si sa nu dai vina pe Dumnezeu, el n-are nicio vina, noi suntem cei care ne ardem si fara foc. Apa ne ajuta tenul, cutitul ne taie minunea. Iar grasimea n-are detergent, se va intoxica si ultimul cuvant.

Vor muri cei ce nici nu s-au nascut, si vor trai altii ce trebuiau de ieri sa moara. Vor cadea stele  in forma de cascada, vor forma o luna impamantata. Ma mandresc cu nestiinta, ma asigur ca asa nu o sa-mi fie teama. Plecarea ei e mereu subita, uneori neinteresanta. Acelasi loc, acelasi drum, aceleasi replici, aceleasi povesti, gesturi, intamplari si puncte unite, mereu in alta ordine. Niste tampite-mi tipa-n urechi, sunt doua difuzoare-n miniatura, sunt chestiile carora le dictez muzica si cum vreau sa sune. Azi nu mai asculta nimeni de mine, eu doar de pat, uneori de podea.

Salvati daca aveti ce, donati tot, mai putin sufletul, visati fara sa va treziti brusc, iubiti fara speranta ca o sa primiti reciprocul, gasiti inexistentul si puneti-l la loc de cinste, dati noroc cu moartea si sarutati viata. Pe scaun se asaza un TREBUIE, ii simt scopul mincinos, ma trezesc din betie si ma asez langa noroc.

Ma insala mintea, ma duc la bucatarie, si nu-mi e foame, ci doar TREBUIE.

| Mutre si zambete |

Zambiti va rog, vreau sa va trag in poze. Lasati banalul in pragul usii si aratati-va fetele vesele. Realitatea stergeti-o cu un burete si folositi multa apa. Limba voastra are o misiune, trebuie sa umezeasca uscatul, iar buzele nu au voie fara contur. Interzisul e tras din multime, mireasma se prepara, se simte. Jocul e prostesc, s-a deschis sezon de alcool gratis.

Mi se prepara primul cadru, vad cum lumea acumuleaza, isi calculeaza starea si nu-si da seama de clatinarea obiectelor. Peretii se indoaie de la sine, iar muzica pare mai agitata decat rock-ul "divin". Un ras da tonul turmei, un glas comunica cu altul, un tipat, un somn ce tocmai se termina.

Sunt mutrele pe care le asteptam, am ghicit inainte de vreme si zambetul l-am confundat, mi s-a spus ca trebuie sa ma distrez. Palnia nu mi-a dozat cantitatea dorita, iar amestecul mi-a cazut greu digestiei. Am ascultat cum venele imi urla, o palma ma plesneste, un sarut ma gusta.

O nebuna nu stie directia, frumusetea ei consta in imaginatie. As vrea sa zic c-am vazut prostia, dar am vazut doar o mutra.

Vroia sa mai stea in pat, sa-l rupa si sa nu termine, sa viseze ca n-am plecat. Eram in dus, vroiam sa cred ca nu mai ies, nu stiam numere, fugeam sa numar valuri.

M-am inselat, noaptea n-a fost linistita, griul s-a vazut doar pe soare, a trebuie sa zac in nisip, dar nu singur. Aurul l-am vandut pe nimic, am daruit doar degetelor. Trupul s-a inecat si n-a simtit, a vrut o baie rece.

Nici nu te intreb de ce-ai zambit, blitul n-a cuprins nici jumatate, iar verdele din jur era pastrat, dozat, cantitate cu cantitate.

Moment placut, dar nu genial. Si plus de asta nici nu prajesc amintirile, imi place crudul, prezentul ma inmoaie. Ce tie nu-ti place, fa-mi mie, dar cu gratie. Si primul loc il am eu, al doilea e rezervat, mi-ar zburda mintea la o inovatie.

Sa nu uit, ciudat, hai hui, cosmos, indiscret, dulce, spontan si fabrica de vise. Sunt tag-uri romanesti, sunt vesminte ce acopera o imagine a cuiva despre mine, dar eu vad o mutra, imediat urmeaza un sfert de zambet. Ironia vinului sec.

Si nu scapa nimeni de lentila mea. Ai whisky in mana si gheata in gura ta. Pariurile sunt strigate pe mai multe voci, rezisti, ai un joc inceput, ai obligatia sa nu te-mbeti. Te lupti. Te amuza si ai extaz dupa. Profiti si creezi un nou instant.

Pun in rama: un cret dintr-un tabou, o scama, niste ochi verzi, o pata pe chip, o baie rece, o intrecere, un castig superior, o vraja, un nimic, un gri al marii departate, un cer pur, un alcool fara efecte secundare, un sunet, un pat ud, un scaun rupt, masini si trenulete, cladiri de patru stele, maimute in chipuri sirete, limbi intelese de altii, bucuria altora, "decazatul", castile si voltajul din ele si eu, cel ce a reusit sa fie invizibil.

Multumesc, urmatorii...

| Stii ce e ciudat? |

Cand stau ca nebunul cu urechea in telefon, cand eu constat ca suna si in loc de vocea ta, se aude o nebuna, ma anunta s-o las balta, sa revin mai tarziu. Cand stiu ca insistentele mele, chiar si anonime, sunt usor de refuzat. Noroc cu cei ce-au inventat silentiosul.

Cand imi e dor si ma exprim voua, cand am ceva de spus si langa ea sunt tacut. Cand sunt nervos si ea ma schimba si ma face permanet. Cand ma inalt si vreau sa fiu cu ea, la acelasi nivel. Cand nisipul il calc inainte de vara, atunci cand ploua, si niciodata singur.

Momentul in care mi se spune ca sunt pe un teren minat. Cand eu simt si primesc prea putin, dar acel putin totusi ma imbata. Cand oamenii se cred inteligenti si eu le spun pe fata. Cand ma cred prost si prostii nu-mi confirma.  Cand ma uit la televizor ca sa adorm mai repede. Cand am alcool in sange si nu simt decat o vibratie. Cand suna telefonul si cu siguranta nu e ea.

Cand siguranta e prea sigura si dincolo de nebunie e o masca aplicata zilnic. Cand trebuie sa traiesti chiar daca cei importanti te lasa balta. Cand poti gandi pozitiv cu nedreptatea'n pat. Cand spargi o cana si continui sa bei din ea.

Senzatia de picare in gol si izbirea de moale. Vorba ce doar o citesc. Pixurile golite si neinlocuite. Asteptarea repetata pana cand cineva imi va darui pasta. Tastele ce inca se pastreaza curate. Anumite pustoice si femei ce'si aduc aminte de mine. Prieteni ce uita ca imi pasa. Vrajitorul ce mi-a vrajit o ea. Mireasa ce nu se viseaza iubita. Zambetul ce mi-l admir singur, in oglinda.

Narcisismul meu si parul ei mult prea negru. Timpul pe care-l ignor atunci cand vreau sa treaca si s-o vad. Exprimarea ce doar in scris ii iese bine. Balbaiala mea si zambetul cuiva.

Dementa parinilor. Comunismul de mult apus, reflectat si pana azi. Femeile ce adora mutenia. Oamenii ce simt, dar nu-mi spun.

Miscari ale buzelor ce exprima starea, vorbe dulci ce mint si ajuta scaparea. Dopul sticlei ce nu reusesti sa-l deschizi. Un cutit, un surub, un deget, o forta... un ciob. Important e ca se consuma.

Stii ce e ciudat? Ca exista! Ca ma lasa, ca ma ia, ca ma ucide, ca ma reface, ca ma pune sa astept, ca vine, ca vrea sa plece mai tarziu, ca nu-mi da semne de viata, ca-mi respira langa ureche... ca ma saruta...

Nu vreau racire. Vreau caldura, si stii de unde-o astept!