Esti banal cand esti perfect. Nici nu pot sa mai vad de tine. Nu imi inspiri incredere si doar te-as consuma, pentru moment. Inaltimea mea nu se ridica nici pana la gleznele perfectinunii, dar in cadere libera eu am un impact mai mare. Camera goala e perfecta, dezordinea mea e complicata, vreau sa ma rascolesti, sa-mi risipesti urmele. Imi poti face altele noi?
N-am fost pentru ca n-am vrut. Doar inainte sa ma nasc m-am luptat cu ea, am scapat cand am dat de rece. Un salon plin de chipuri in ceata, si o ceata ce se clatina in ochii mei. Un sunet distorsionat si voci ce imi asteptau primul planset, am scos doar niste onomatopee, deloc legate cum se vroia.
Am fost transferat de viata la stadiul mersului dabusilea. Am simtit ca am controlul, in doua aveam un echilibru in criza si pielea mi se inrosea. Cadeam prea des, imi placea pamantul mai aproape de mine. L-am sarutat si nu mi-a facut rau. Cand el s-a cutremurat eu am fost in siguranta si cand cerul s-a pictat cu stele, m-a lasat sa ma holbez cu ochisorii mei negri.
Am lucit si nu m-am vazut in poze, decat in cateva. Mi-au spus ca's perfect, iar eu ma simteam jignit. Eram doar un furnicar ce-si hranea puritatea. De atunci si pana acum s-au scurs ceva pumni de nisip, eu am ramas doar cu mine.
Si azi respir, dar tot ma jignesc vocile, scrisul ma critica si asta ma bucura. Invat sa fiu perfect, tind spre nimic, si graiesc ca doar asta cred altii, eu altceva traiesc.
Cine e perfect, e mai jos decat mine, nu s-a nascut inca. Se crede, dar nu e. Treaba se impute cand ajungi sa-i faci si pe altii sa creada "raul". E o miciuna subtila si altii te vor venera. Clar, divinitatea e perfecta, restu' se trage din ea. Copiile nu au valoare, dar se afirma si ele.
Ma gandeam sa pastrezi secretul si sa nu-i spui nimic. Ti-as recunoaste perfectiunea si ti-as arata-o cu degetul. Stii ca doar noaptea pot si nu zaresc rasaritul, adorm exact la timp. Iar banca aia stupida mi-a chinuit spatele, am sezut si ma doare fundul, si prea mult frig, rece deloc.
Mi-am dezamagit insomniile si am asimilat constant, am adormit clipe, dar niciodata un intreg ceas. Nu m-am ametit, cel putin nu cu alcool. M-am incalzit, dar nu cu soare. Am simtit perfectul doar intr-o muzica oarecare.
Am un remix ce-mi fuge si o viata de masterizat. Nu sunt expert, o sa-mi iasa o nebunie, agonia nu va grai, ci va aplica.
Fii un naiv si crede-te perfect. Eu vreau dezordine, vreau sa-mi ud amintirile si sa-mi creasca sperantele. Gradina e mare, incap vise incalcite si stropi de bucurie.
M-am nascut, nu mai sunt perfect. Special... ?
