| Reciprocul in lumina eleganta |

Ofer plusuri minunatului si il insir in mai multe cuvinte. La o lumina eleganta nu poate avea acces oricine, iar daca nu apreciezi nimicul, atunci nu ai ce cauta in "poezia" asta. Prostesc ar suna, dar nimicul e cel mai important. Iti suna?

Si nu acum multe clipe, ma regaseam in lumea mea. Adoram faptul ca cineva a avut "tupeul" sa-mi violeze intimitatea si s-a furisat pana in locul meu secret. Mi-a furat cheile, mi-a dat motiv de siguranta, si ne-am inchis cat sa nu ne mai deranjeze restu'. Iar zgomotele ce se auzeau din exterior erau provocate doar de insistenta unora. Ador sa cred ca raul inceteaza, dar neoprirea ar fi provocat o gaura acolo unde nu trebuie.

Am trasat o linie si am lasat usa sa se deschida, nu si-a permis sa-mi murdareasca lumea si a calcat doar pe unde i s-a sugerat. I s-a parut atat de strain ambientul, incat a fugit spre un motiv mai bun. Un pic de soare, ceva colorat in galben si evident o blonda. Da, stiu, nimic pentru pofta mea.

A inceput ploaia, iar masinile se auzeau curgand cu viteza. O noapte intreaga in care picurii au insistat sa-mi provoace placere, dar minunea a venit inca de la apusul soarelui. Iar pana in apus, am ametit lumea, am zapacit-o, iar ea, m-a imbatat pe mine, evident, la figurat. As putea eu sa mint?

Reciprocul il intelegeti si voi, doua energii ce nu se mai opresc din consumat, acumuleaza si practica ceea ce le este permis. Incalca regulile si experimenteaza parfumul iesit din ceara proaspat topita, regleaza asa zisul "bipiem" si nu uita de lumina atat de pura si de eleganta. Cuvinte inventate de cei ce abia s-au ridicat din mersul dabusilea, de cei ce aduc fericirea instant, dar si de cei ce te innebunesc de cap. Toate sunt placeri ce nu vrei sa treaca.

Nu's capabil la ora asta sa exprim, vorbesc neinspirat, dar incerc sa arunc in mod subtil idei pe care tu sa le intelegi.

Din nou poftesc in curti straine, pasesc fara sa stau pe ganduri, ma intretin gandind ca nu exista mai bine, si pun pe foc riscul, ma joc, dar se transforma in simtire. Si stii ce? M-am gandit, nici nu ma intereseaza cum se petrec lucrurile, nu am sa le studiez si nu o sa le notez. Am sa pun nota 10 din oficiu, si nu va fi formal, va fi exprimarea mea pentru nimic mai bun de atat. Perfect? Niciodata, nu uita, nu caut asta!

Nu vreau sa ma notezi pe lista, ignora pareri din alte parti, sugereaza-mi cand sa ma opresc, dar nu uita ca oricum exista o continuare.

El a scris, tu citeste-l, el vorbeste, tu asculta-l, el te vrea, iar tu trebuie sa-l simti!

Unde este verbul "a crede"? Pai l-am ascuns in buzunar, si nu am tenta perversa, aici e loc de necuvinte, vreau totul din altceva. Imi pare pentru cei cu vorbe, aici e simtirea, picul ala de telepatie.

Acum ma hranesc cu ceea ce "gasesc", iar daca recunosc ca s-a terminat asteptarea, donez altora din "putinul" meu. Promit ca in mod constant.

Fug ca sa mi se faca dor. Da, stii, promit sa revin!

| Aerianul nu vrea sa aterizeze |

Pai normal ca nu vreau sa aterizez, cine sa'si permita un sacrificiu de genu' asta cand nici macar nu exista o pista. Imi e teama ca pamantul nu o sa ma lase'n pace si o sa ma raneasca, o sa ma aduca in stadiu de ultima suflare. Inainte de toate am sa respir mai greu si o sa'nchid ochii, am s-astept ca cineva sa mi sarute, totul se va derula la viteze nesimtite, cineva se va grabi sa-mi fure pana si ultima bucurie.

Hotii stau si pandesc la toate colturile, nici nu conteaza daca ingheata cu frigul, daca ii ploua cerul, sau daca pielea le e incalzita de soare. Ei rezista, vor ca victima sa fie pe deplin vrajita. Tactica e intalnita si e generala, dar se aplica usor atunci cand e vorba de naivitate. De unde stiu eu? Pentru ca eu sunt aerian, eu privesc de sus in jos, iar daca tu credeai ca stii totul, te-ai inselat, m-ai gasesc si alte orizonturi.

Cine-mi spune ca's aerian, ma vede ca pe un tip ce alearga fara oprire, care iubeste fara motiv, care plange fara a vrea sa se opreasca, care arunca banii stiind ca nu aduc fericirea, care viseaza chiar si cand nu doarme. Aerianul, ce-l ce niciodata nu stie ce vrea! Mai nou, micutul zburator s-a pus pe simtit, acum ii place sa nu mai creada vorbele, priveste fix in ochi, ia pulsul si nu pierde timpul. Cara in spate un bagaj de cunostinte cu multe lacune, le umple cu imaginatie si asteapta ca cineva sa-l "devoreze".

As resimti un pic de tristete pe chipul meu, dar fenomenul asta nu tine prea mult la mine. Tre' sa le multumesc celor ce se baga in seama cu mine exact atunci cand imi e mai greu, celor ce-mi schimba traiectoria, si celor ce ma pun pe locul doi, uneori tinundu-ma pe hold saptamani intregi, uitandu-mi chipul si chimia ce se poate forma mereu altfel.

Actiunea porumbeilor aerieni e sustinuta de o inversiune a cuvintelor cu un tupeu mai sugestiv, gen" Porumbeii in actiune", dar aceasta nu e un titlu al unei carti sau al unui film ce ruleaza de putina vreme pentru proaspetii cinefili, aici e vorba de castrarea limitarii si de zborul ce-l redescopar.

Cine e ipocrit, il rog sa nu ma'nteleaga, cine are o pofta carnala, rog nedevorare, cine vrea sa pluteasca... il trimit la culare.

Nu vreau aterizare, pentru ca ador inaltimea asta. Te-ai prins, eu imi permit zborul, dar daca mai am o pereche de aripi, atunci plutirea trece de starea decentei, intra in norma zilnica a dorintei, spre o perversitate intinsa pe toate culorile curcubeului, nelimitata.

7 culori are curcubeul, nu?

| Slow motion, efect pentru fericire |

Da, stiu, ma grabesc, nici sa zbor nu prea mai am timp, si nu ma pot vaita ca nu am aripi sau ca timpul nu-mi prieste, ci doar ca spontanul ma ia prin surpindere si imi mananca tot sensul meu. Recunosc, imi place la nebunie. Toata energia mea se "duce" acolo unde trebuie, dar imi fac loc si pentru a furisa niste cuvinte in minte si pentru a le expune citirii.

Am nevoie de comentariile vostre, de critici cat mai dure dar si adevarate insotite de argumente, si neaparat de intelegere.

Ce am de data asta cu fericirea? Nimic in mod special, doar ca incerc s-o aduc mai aprope de cel limitat, de cel ce sta gata, gata, sa se arunce de la ultimu' etaj al blocului. Sunt pregatit sa folosesc plonjarea pe moale si sa incerc ca un moment sa-l extind la infinit.

Optiunea fotografica numita " slow motion", ma inspira si imi aduce la baza noi principii, acelea ale aprecierii. Totul se intampla foarte repede, iar ochiu' nu poate prinde mare lucru, lentila este totusi capabila sa surprinda frumosul in rapiditatea lui, l-as putea numi minunatul nevazut.

Exercitiul initiator trebuie sa aduca o stare de relaxare si implicit detasare de restu'. Sufletul e ca un aparat, se poate concentra asupra unui singur subiect si poate aprofunda. Nu dati vina pe mine ca nu pun accent pe domnu' creier, dar el este mai prejos decat sufletul. Asadar, important e sa vrem, sa apreciem un anumit moment si sa stim sa-l facem flexibil, sa fie prezent in mai multe spatii, timpuri si destinderi. Un fel de masca permanenta, o perdea ce ne ajuta sa ne ferim de ce nu e bine si sa ne incarcam cu energie.

Slow motion-ul nu e o aberatie si nici macar o iluzie, e un inceput al fericirii nevazute. Daca incetinim, vedem totul la capacitate maxima, graba noastra trebuie sa se manifeste cu cei mai mici pasi, intr-un singur pas, trbuie sa numaram o infinitate si sa adaugam si un plus fortat.

"Ma grabesc sa-mi fie bine", dar cand dau de ceea ce-mi place nu am voie sa mai fug, trebuie un tremur, trebuie sa transpir, sa ma epuizez, sa-mi placa si sa ma reenergizez. Un ciclu pe care fericirea il propune in mod diferit pentru fiecare in parte.

Un medicament ce tine de autosugestie si de incredere, de stimuli si de manipulare in masa. Placerea se instaleaza ca un drog si nu are voie sa tinda spre obsesie, ci doar spre consumare si reacumulare, nu exista negativ cazut din cer, totul porneste de la noi, niste oameni atat de micuti si neinsemnati.

Prin slow motion descoperim detaliile, apreciem nimicul si il ridicam la rang de important. Iar ceea ce nici "optiunea" nu permite, ramane de datoria simtului, iar creierul e instruit sa nu devina nesimtit. Nu dormiti mai mult decat vor ochii, si nu clipiti mai des decat vrea lumina. Nu stati singuri, inconjurati-va de ceea ce e cu inspiratie, folositi-va de comunicare si stergeti ceea ce nu merita.

Nu pierdeti timpul, pentru ca nicio camera nu va inregistra in slow motion viata voastra, si daca s-ar face o exceptie, in continuare timpul ar fi o problema.

| Cine'si mai permite zborul? |

Te pui in pat cu gandu' ca oricum ai sa te trezesti, nu ai idee ce fel de de stare urmeaza si nu poti ghici visele, poti rupe doar un pic din gandurile presarate in mod fortat, crezand c-ai sa te joci cu subconstientul.

Inca ceva clipe si ai sa aprofundezi zborul, ai sa-ti permiti creionarea ideilor si linistea o sa devina zgomot. Ai vrea sunete de placerea, dar confuzia te depaseste, chiar si in copaci te poti catara, vrei inaltime, vrei cadere in gol, vrei special, vrei un zbor.

Daca visul tau nu se leaga de dorinta si sesizeaza irealul, ai sa te zdrobesti ca o rosie pe betonul fierbinte, excelent pentru oua prajite.

Iar daca simti ca ai fluturi in stomac, dar ceva te misca, daca evitarea te agita si daca tachinarea e chiar meschina in clipele cu putina lumina, atunci sa stii ca e sentimentul de dinainte de zbor. Facem greseala de a ne grabi, toti iubim penetrarea si uitam de preludiu, postludiul e concentrat intr-o tigara, sau mai nou, in tastele atat de zgomotoase ce poarta o conversatie, probabil in stil de lauda, de informare in "masa".

Aproape c-am uitat de zbor, p'asta nimeni nu si-l mai permite, nimeni nu mai stie sa-l aprecieze, tine mai putin de un moment, iar uneori e castrat inainte de a se produce, sau as putea fi mai subtil, e cenzurat de pofta carnala indulcita cu nimic, senzorii mintii joaca "baba-oarba".

Daca mintea nu e capabila sa simta, inveteaza de la sine, ucide vise si practica o singura regula, satisfacerea de moment. Loveste-te, da-ti cel putin o palma peste ochi, torna-ti apa rece'n cap, trezeste-te cat inca mai e realitate, asculta si de sufletul ala lispit de parasuta, da-i si lui siguranta si nu'l lasa sa piara.

Daca se instaureaza pieirea, tu ai sa te sufoci pe pamantul asta, te asigur ca ai sa te declari un singuratic si ca fiecare carne ce-ti va trece prin mana o vei tine doar pentru a o rupe de cuvinte, a o face sa nu mai simta, a-ti satisface muschiul tau ce doarme cam mult de la o vreme.

Eu sunt in siguranta. Fara parasuta, cu ceva ploaie dupa mine, cu marea doar cand inchid ochii, cu liftul transparent ce ma blocheaza pentru'un moment prelungit, cu destinatii in nestire, hai hui, ciudat, privind fericit copiii cum pasesc dabusilea, si neaparat o EA care sa-mi intretina ritmul, sa nu ma'nece, sa ma tina pe val, sa ma adoarma nu'nainte de-o poveste, sa ma cunoasca chiar si cand nu'i soptesc.

Chiar daca'i scump riscul, imi permit, am puterea sa zbor... niciodata singur...

| De ce a luat John bac-ul |

Starea de acum le intrece pe multe altele si ma ia prin surpindere. Nu inteleg de ce se invarte lumea asta, dar sunt foarte sigur ca nimic nu e intamplator.

John a luat bac-ul pentru ca nu a invatat nimic... raspuns de nota 10. Am luat "doar" 7.52, dar nici nu trebuia mai mult. M-am 'trantit" la fiecare examen in stare de reverie si mi s-a parut ca e mai bine asa. Nu am vrut sa tocesc si sa arunc banii pe pregatiri.

Sponsorul meu principal a fost imaginatia, m-a ajutat sa aberez si sa gandesc logic. Comisia nu m-a inteles si nu mi-a acordat prioritate, "furtisagurile" au fost excluse, iar matematica mi-a dat batai de cap.

John, "ala mic", s-a prezentat in stare de somnolenta.Cineva i-a spus ca trebuie sa aiba incredere in el.

Toti mi-au zis, vine bac-ul, invata, lasa pustoaicele, lasa dragostea, nu mai sta pe mess si renunta la a mai fi online. Au fost si ironicii mei cititori care m-au intrebat cum mai am timp si de scris pe blog. Ati uitat? Asta ma relaxeaza pe mine, imi ofera noi perspective.

Daca nu luam bac-ul, stiu ca intram in depresie, stiu ca existau "aia multi" care imi picau in minte si imi tineau morala, parintii erau in stare sa-mi scoata ochii, la propriu, ca sa stie ca am inteles si ca acum pot sa invat, chiar daca nu mai am vedere.

Bac-ul e un casiono, sau doar ruleta din el. Poti avea toti banii din lume la prezentare, poti stii zeci de strategii, poti sa te prezinti chiar si cu femeia dupa tine, dar ai posibilitatea sa pleci falit si cu pantalonii rupti in fund. Iar in semn de protest pentru caldura de-afara, vei avea aer conditionat portabil.

Bac-ul este si pentru cei norocosi, dar mai ales pentru tocilari. Admir candidatii ce au luat cel putin nota 8, daca vad ca s-au dus spre nota 9 si ceva, deja scad in ochii mei. Exageratul strica! Si da, chiar mi-ar fi stricat un 10 la fiecare materie. Ma multumesc cu nimicul meu atat de reusit.

Cand am aflat vestea, era noapte, am urlat cateva secunde bune, am stricat toata linistea si am admirat "feedback-ul", am simtit ca se bucura si cei din jurul meu.

Revin, nu pentru oricine. Multumesc ca ai avut, si ca ai... incredere in mine!

| Maia s-a nascut dintr-o minune |

Dar minunea nu e pentru toti. Unii suporta, altii trebuie sa se reorienteze. Maia este o fetita pana in patru anisori, ce spera ca intr-o zi sa poata atinge nasucurile parintilor fara sa fie tinuta in brate.

Are ochii mari, sunt negri si te domina. Rade mult si nu stie cum sa se mai opreasca. E cuminte, ramane acolo unde o lasi, dar strica ce e in prea mare ordine. Ii place lumea asta si se bucura ca a venit la timp pentru a prinde si putin soare. S-a nascut atunci cand vizita rasaritului se furisa in ochii ei ce se manifestau in ceata.

Maia are doi parinti, nu-i cunosc personal, dar unu' dintre ei se simte lipsit de atentie. Timp de paisprezece ani, mama a asteptat, nu i s-a mai dat nicio sansa, sterilul era confirmat, inutilul se intalase, dar cineva avea o speranta. Pe atunci exista un reciproc si amandoi credeau ca daca iubirea lor e indeajuns de mare, orice e posibil, au scris chestia asta chiar si pe o foaie, au inramat-o, au pus-o la vedere, au multiplicat-o si au imprastiat-o pe cale orala. Eu detaliez doar in cuvinte.

Mama este acum fericita, are sentimentul ca pluteste si ca totul se reduce la Maia, nu stie alte directii si s-a detasat de restu'. Tatal e deranjat de lucrul asta, nici nu stie sa mai zmabeasca, e un mitocan invidios ce vrea totul doar pentru el. Nu'i vine ochilor s-a creada ca dupa atatia ani s-a nascut minunea. Cred ca ai inteles, a disparut reciprocul, s-a facut totul praf. O destramare ce rezulta din egoism si din gelozie, o motivatie fara vointa, ci doar cu o ramura a "trairii".

Stiti ce vrea acum tatal? Vrea o prospatura, nu mai sus de 30 de ani, ar putea fi si una abia intrata in starea de copila majora. Nu-l mai intereseaza familia, nu isi accepta copilul, ci sta pe netlog si pe alte tampenii. Se initiaza in ale internetului, vrea sa stie cum sa-si abordeze fiecare "victima".

El e mare, probabil e potent si arata ca vrajeala il poate ajuta. Ar putea folosi expresii de "om scolit", dar il cam tradeaza hainele, totusi graieste multe, la fel de multe ar putea "pune botul".

Oricum, daca merge la prins peste, nu e doar el vinovat pentru ce prinde navodul. Sunt si unele care prea cauta balansul, unele care adora caderea in genunchi si spun ca vor "umilire", altele care nici nu-ti retin numele... Norocos acest "tata", va experimenta totul pe dos, o ierarhie aranjata'n prostie, iar copilul va tanji dupa el, pacat ca nu va fi un sentiment comun.

Pacatul lui? Ca mi-a spus secretul! Bucuria lui? Ca nu l-am spus nimanui! Ideea mea? Ca cineva s-a prins!

Dupa fapte reale, deloc intamplatoare... barbatul, in tacerea lui, stie cum sa "iubeasca", pacat de cine'i crede magicul "te iubesc".

| Pentru moment, abonatul ... |

Vodafone, Orange sau Cosmote, nu poate fi deranjat, asta pentru ca bateria abia mai respira, iar cel de la capatul firului s-a gandit sa-si inchida telefonul. Urasc chestia asta, o aud pe acea tanti zicand mereu aceeasi plictisitoare fraza. Ma mir ca nu oboseste, desi realizez ca e decat o inregistrare. Macar sa puna mai multe variante:

1. Abonatul n-are chef de tine.

2. Abonatului ii e sila sa apese tasta verzuie.

3. Abonatul si-o trage'n draci si are totul "inchis".

4. Abonatul nu suporta o conversatie cand sta cu orele pe wc-ul.

5. Abonatul sufera de prostie si nu vrea desteptarea decat atunci cand i se scoala lui.

6. Abonatul are mila de centii tai si nu activeaza casuta vocala.

7. Abonatul e cretin, in concluzie reteaua nu te vrea.

Sau...

1. Abonatul se frige pe nisipul fierbinte, revine cand incepe ploaia.

2. Abonatul face "sarf" prin baie, revine dupa innecare.

3. Abonatul se balaceste in mare, apa nu'i trece de genunchi, nu stie sa'noate.

4. Abonatul nu are credit sa te sune, stie ca de la tine primeste doar beep.

5. Abonatul doarme prea mult, n-are timp sa'ncarce "bosh-ul".

6. Abonatul e abonat intr-o alta discutie, dar tu n-ar trebui sa stii asta.

7. Abonatul s-a calugarit, utilizeaza doar fixul.

Si ar mai trebui inca o replica, exact in stilul "eu si tu". Vocea ar spune pe un ton foarte raspicat:

Abonatul a facut praf reteaua, acum se holbeaza pe " Eu si Tu".

Pentru o holbare cat mai strategica si neaparat continua, adaugati "imeilul" si cod-ul indicat exact aici. Veti da apoi o tura prin inbox-ul vostru mult prea aglomerat, veti gasi si "micuta" mea scriere si un link ce trebuie sa-l accesati, totul la distanta de un click. Dupa ce ati scapat de nebunia asta, confirmarea a fost efectuata, abonarea este in siguranta, iar conectarea este la limita perfectului. Atentie, se accepta doar comentariile cu o logica contextuala, iar vizualizarea trebuie aprofundata.

Ca sa nu o mai lungim prea mult, deschideti-va telefoanele! Veti constata avalansa de mesaje ce va "ataca" in mod subit, si restu' e ca apa din mare... sunt pe nisip.

Dragi mei, nu va intimidati, luati-va o cartela si cu folos o consumati. Postati-va numarul acolo unde trebuie, si doar cu strainii sa vorbiti, ei sunt cei mai interesati-interesanti.

Iar pana data viitoare, ma duc sa-mi incarc mintea cu nebuniile din jur. Va rog sa-mi spuneti ce oferte mai aveti si sa nu ezitati sa dati si ceva pe moca. Sunt in cautare de exclusiv si ma distrez cand vine noaptea. Iar pana la Madonna mai am...

Acum traiesc un "deja vu" regesc. Iar sun...

Din categoria, insista pana te golesti, tanti si-a schimbat textu': Ati apelat casuta lu' nenea abonatu'... dupa mesaju' sonor... lasati comentariu!

Va taxez in stil crizat, multumesc anticipat!