| Ce e bun e interzis, nu? |

Bun, hai sa-ti spun. Eu, am o mare ura pe Eva asta inventata acum ceva timp. Avea totul si a zis sa incerce noul, noul care oricum il vedea deja vestejit, care cuprindea doar pofta de cunoastere, si a binelui si a raului. Fructul interzis cautat de ea, a trebuit sa fie si gustat, si cum are in sange talentul de a atrage si turma, Adam a zis sa nu ramana el mai prost, s-a combinat si el cu rautatea. S-au innebunit pe sine si le-au disparut aripioarele, perfectiunea lor s-a degradat, iar negativul a iesit primul la suprafata.

Ce n-ar da masculul sa zareasca pe strada o Eva necultivata. Una ce e imbracata in uniforma de nud, ce zace sub soare doar ca sa fie racolata de picuri de ploaie. Iar Adam, el e mai rar in zilele noastre, e masterizat de alcool si de prostie, isi manifesta sexul detinut in pantaloni, aratand ca fara nu se poate, muschii i se incordeaza pentru fiecare bucata. Studiaza atent, cu cat mai trait, cu atat mai inteligent.

Iar carne? Iar ceva bun? Si vrei si interzis? A, nu, tu esti nebun, tu le combini pe toate, ofera-I rima “foarte tare frate”. Urla din rasputeri, manifesta-ti instinctele animalice, spune ca tu te tragi din maimuta, ca viata ta se bazeaza pe incredere, ca totul spus pe fata e mai soft. Eu as ghici in stele, ti-as spune cand ai sa mori sau cand murim cu totii.

Te-ai tolanit, maine te updatezi, camasa nu e la singular, nu suporti oglinda fara tine, iar venele vor interzis. Tu ce zici Laura, despre tine vorbesc? Normal ca nu, tu esti mai pura decat Eva. Tu faci doar lucruri impresionante, iar candva dadeai hormoni pe spate, acum predici, preoteasca mica ce esti.

Spune dupa mine: “Promit sa nu mai fac niciodata”. Stiu ca tot ca tine e, sunt curios sa aud tonul pe care pronunti silaba cu silaba. Ea? Da, are mere, asa am invatat la scoala, dar Eva e mai puternica, a avut tupeul sa muste din mucegaitul ala de fruct, a avut sansa sa simta gustul unora de dupa viata.

Un foc ce te arde, dar nu te omoara! Adica, tipi din rasputeri, vrei salvare, vrei sa se opreasca, nu mai suporti, vrei macar moarte. Nimic din ce-ti doresti nu ti se ofera. Vise placute celor ce simt inainte de-ai crede pe altii.

Eu simt ca-mi e frig, simt ca mi-e somn, simt ca nu am nevoie ca Dunarea sa se instaleze in ochii mei. Aseara am facut inundatii, si acum doua zile, si poate chiar si-n drum spre fericire. Am cazut in primu’ canal si s-a facut bezna, am crezut ca e raul, dar s-a aprins o lanterna, era un sfatuitor, mi-a soptit cam tare si cu ecoul. Grairea lui se referea la asteptare.

Ce e bun si lui Dumnezeu ii place, dar oare interzisul ii da pace? Maine sa se inventeze si alte vorbe, o sa ne prostim de prea multa bunatate pe care n-o oferim cui trebuie. Masca nu va cadea curand, scopul e in fiecare bataie de inima, iar ochii spun ce graieste momentul.

Vrei sa vezi adevarul? N-ai cum! Se traieste, se simte

Fara hold, doar treci la purgatoriu, ne intalnim in alta viata.

| Omu' de ce bea, d'aia se trezeste |

Prostia isi face loc prin efectul national. Toti ramnim ( poftim) la ce e prea sus pus, escaladam in ritm perturbat, iar cineva isi permite sa ne minta, ne spune ca prin munca o sa ajungem acolo unde vrem. Egoistilor, voi nu stiti ca fara noroc se duce talentu' de rapa? Voi de ce stati cu mainile amputate'n buzunare, de ce nu miscati atunci cand aveti sansa, de ce sunteti lacomi si nu stiti decat publicitate?

Va duceti acasa ca sa va futeti nevasta si incercati sa va multumiti si amanta, nu beneficiati de fericire, va multumiti cu un zambet si bucati de carne. Proasta aia te asteapta acasa, copilul poate ca nici nu poate fara tine, iar tu'ti permiti sa te joci cu destinele altora, te crezi un Dumnezeu si'ti futi carnea.

Bai omule fara cap, te-as blestema sa ramai fara, te-as pune sa consumi viagra pe post de nutritie principala, te-as ingrasa mai mult decat te gandeai, te-as pune pe cantar si ti-as arata ca nu meriti. Nu din cauza greutatii, ci pentru ca-ti permiti doar digital.

Omu' de rand sufera, asta e vai de capu' lui, citeste presa si se minuneaza de ce au altii, ii e pofta si lui, dar se multumeste cu o bunaciune la doua trei pagini. Da' tu de ce te lauzi cu ea in public? Tu de ce te vrei un idol? De ce promovezi tu criza, cand te scalzi in jacuzii?

Lasa, ma, lasa ca'ti vine si tie vremea, ce crezi c-o sa fii mereu in top? Numai tu esti tare si romanu' dobitoc? Tu crezi ca scriu de tine, doar ca sa umplu pagini? O lume'ntreaga te vede, te-ar dobori de-ar ajunge la tine.

Eu nu am ura, sunt pe concept de " Eu si Tu", dar cand iti tratezi viata in halul asta, trebuie sa scuip, sa scriu cuvinte.

Vreau ca generatia ce vine, sa te pice. Eu imbat lumea cu fraze, dar ai grija ca romanu' duce. Cand se va trezi, va vrea sa te manance. I-a fost foame si nu mai vroia prostie.

Idiotule, daca nu-ti place, nu mai citi. Idolul meu il zaresc atunci cand ma uit in oglinda, da-mi de stire, da-mi un mail, suna-ma, zi-mi daca ai de gand sa te calmezi. Daca nu, ma jur ca te schimb eu. Si chiar de nu-ti convine, iti macin aroganta pana la moarte.

| Fara aripi nu poti zbura |

Te privezi de la fericire, ti-o restrictionezi, reciti replici in oglinda si incerci sa nu inghiti, vei bea un vin sec. Aripile sunt pentru zbor, zborul e pentru visatori. Oare cine are curaj sa recunoasca, cati dintre voi stiu sa si planga, cati se descarca si nu tin in ei, cati detineti cel putin un prieten, cati stiu sa inceapa numaratoare unor stele de pe cer, cati iubesc, cati vor sa zboare, si oare cati reusesc ?

Eu mereu intreb, eu sunt curiosul, sunt cel care asterne cuvinte cu inteles invers, sunt cel care deruta, cel ce si el e ametit, cel ce se balbaie chiar si in gand. Sunt cel care isi aminteste, cel ce ia in mana amintiri, pana si un telefon m-ar ajuta sa plang, sau sa rad. Si nu materialul in sine imi actualizeaza starea, ci ceea ce detine el, un trecut.

Sunt de parere ca lumea e un haos atunci cand ne vrem raul, stiu ca prostia pandeste la usa, iar ca totul sa fie complet, mai trebuie o cheie, bufet suedez. Iar daca eu alcatuiesc placere, atunci inseamna ca ma ascund, dar nu ador singuratatea, iau cu mine o floare si-un pamant. Poti intelege doar dupa ce traiesti, ipocritul va avea o parere, exprimarea lui se va confunda c-o sticla de bere. Te ia ameteala? Te imbraci, dar nud de ce nu te privesti? Sunt sigur ca inca nu te cunosti, mai vrei sa cresti.

Ceasul ce-l privesc, indiferent care, imi spune ca sunt un tip nascut la fix, aici coincidenta moare. Prezentului nu-i poti da aripi, in prezent nu poti zbura, o singura dorinta, iar viitorul te va prinde intre doua degete, iti va da drumul dupa ce ai ajuns printre nori, nu vei avea o parasuta, vei cadea din plin, va rugini orice curaj, frica iti va intepa inima, un sarut al cerului iti va stampila cu-albastru fruntea, vei ateriza pe puf. N-ai murit, ai sperat c-o sa prinzi aripi.

Nemultumirea ca nu ai tot e ultimul lucru la care ar trebui sa te gandesti, iar pentru ca inca iti mai bate inima, ar trebui sa-ntrebi si de ce. Fara motive nu poti trai, dar oamenii pentru asta sunt facuti.

Puful e fericirea, frica e nemultumirea ta, iar aripile sunt de la ingeri, ingeri ce inca sunt pe Pamant, oameni.

Scriu plangand, citesc razand.

Noi n-o sa zburam niciodata singuri. Noi suntem oameni, nu uita.

| Carnea ei nu e pentru fericire |

Manechinuitele ar fi exemplul cel mai bun, dar de as rascoli mai adanc as gasi si in ele un suflet ce s-a pierdut pe primul podium. Pasii marunti arata finetea caracterului, un pas prea mare are o nuanta de mandrie, iar miscarile ondulate spun ca e loc si pentru tine, macar de o privire.

Vara ai carnea la dispozitie, e dezbracata fara rugamintile tale, sanii sunt lasati sa fie atinsi de vant, iar uneori trupul nu mai are cuvant. E tacere, se naste efectul hormonilor hraniti din mii de directii, valurile sunt haotice si o vor dezbraca, o vor lasa nud. Tu ai sa uiti cine e in mintea ta, ai sa vorbesti de nebun prin gand, ai sa gandesti cu sexul tau din pantaloni, ai sa te-nvarti, ai sa te asezi impotriva vantului. Una te va seduce, altele vor ramane pentru maine.

E doar carne, se gusta, nu se mananca. Si de la carne nu poti avea decat trup, sufletul e bagat in cutie, si cutia nu e la ea, e la un el ce de mult s-a indepartat.

Nu sunt egoist, se poate aplica si invers versiunea asta, eu spun din mintea unui baiat pentru o fata. Si nu trebuie sa-ti ceri scuze, e primul instinct, dorinta e cea care te duce la... finalizare. E mai grav atunci cand vrei cu aceeasi persoana, si doar carne. Sa stii c-ai inceput sa te ingrasi.

Scrie pe un perete, daca iti ajunge, numele unei singure persoane. Fiecare trezire va fi cu el, cel care ti-a pregatit fluturii sa zboare prin stomac si apoi ti-a daruit un nou sarut. La un moment dat te saturi, sau nu stii sa mai apreciezi ceea ce ai. Stii unde te duci? La "magazin", la "shopping", cauti carne ingrijita si usor de cucerit. Esti o fraiera, dar nu te simti.

In cazul in care pana acum nu ai trait, te inteleg, iti place doar cearceaful, vrei doar joaca, vibratorul e un invechit, dar sper sa astepti si un print si sa-i cauti sufletul si apoi pielea fina. Cum o sa stii ca e el? Ai sa-l simti atunci cand nu e langa tine, o sa-ti tulbure visele si gandurile, nu o sa-i simti pofta sexuala, o sa ti-o ofere altu', apoi ai sa plangi. Da, nimic nu e fara putina durere.

Baga la cap, e doar o idee, se aplica din ambele parti, iar dorinta de carne o poate simti oricine.

Doar carnea imbatraneste, ochii ei vor zambi prin sufletul tau, vocea iti va sopti mai intens decat ai crede, o sa inchizi ochii, ai sa-i deschizi fericirii. Daca nu, inseamna ca scrisul meu va ragusi voci degeaba. Doar o ea pe care s-o poti strange in brate.

Sunt in asteptare. O sa vrei sa te mai ingrasi?

| Mie-mi place dezordinea |

In camera mea dezordinea isi face de cap. Poti privi din orice unghi si ai sa fii satisfacut, nu ai sa gasesti nimic, acul e aproape infipt in parchet, asta ca sa nu te intepe. Dezordinea asta e ordonata mie si mintii mele. Cam asa gandesc eu, vraiste, si las bucatele din idei peste tot. Nu ma pot rezuma la lucrurile deja finalizate si ce nu mai necesita o "munca". Imi place sa cred ca originalul si starea mea de bine sunt influentate de ceea ce-mi place mie, nu de ceea ce-mi dicteaza cei atotstiutori.

Sufletele sunt in viata mea ca pe o tabla de joc unde totul e intr-o continua batalia. Eu sustrag pionii si ii incarc cu energie. Nu ma atrage regina, dar vreau s-o salut inainte sa plec.

Am o problema atunci cand imi iese in cale nebunul. E un beat ce-si are controlul sprijinit pe un perete. Si ameteala lui atrage cativa pioni, dar nu din ai mei. Iar ca nimeni sa nu fie dezamagit, eu sunt tabla pe care jocul se extinde. Eu pot inghiti din patratele si pot face trisarea evidenta. Iar lupta adevarata are o strategie inculta exprimata-n debandada.

Dupa somnul meu vreau ca cearcefurile sa fie dezordonate, vreau ca si ele sa se relaxeze, pixurile sunt puse in diferite colturi, nu mai mult de patru, asta ca sa ma bucur de o accesare mai rapida. Sosetele sunt ascunse cand sunt murdare, la vedere cand stiu ca urmeaza sa le incalt. Ma implic in dezordine si pot spune ca face parte din viata mea, nu imi trebuie burete, nu vreau sa sterg nimic.

Si daca tu, omulet credul ce citesti randuri, ai de criticat ceva, imi poti spune. Lasa restu' si tasteaza. Eu sunt obligat sa-ti respect parerea, dar nu-mi vei schimba "stilul". Sau incepe cu tine, si ma mai gandesc.

Nici parul meu nu-l vreau standardizat, nu vreau sa creez impresii uluitoare si apoi sa fac sacrificii pentru mentinerea mea. Eu vreau ca cine ma priveste sa-mi detecteze acel eu, dincolo de haine.

E mai greu cu reusita dezbracarii mele, iar vara e anotimpul nepasarii, dezordine in valuri, dezordine sub soare.

| Sa-ti notezi, nu vreau sa mai uiti |

Gandurile ca si muzica. Sunt prea multe sunete si toate's zgomotoase. Doar o ureche muzicala poate distinge placutul, insa cand nepriceputul isi incearca norocul, muzica inceteaza. E un stop cardiac al bitilor, e un blank ce-ti astupa urechile, e efectul geamurilor ce se inchid la o viteza mai sus de 200, si ne intrecem in kilometri.

Mi-as permite sa scotocesc prin intimitatea ta, dar as afla ca nu mai ai niciun secret. A fulgerat, si ideea ti s-a zguduit, a fost activa intens, te-a masluit.

Tu ai cazut in vraja si ai ai trait doar din imagini, nu ai avut un pix si-o foaie, te-ai udat fara ploaie.

Iar daca te prinde inspiratia poti scrie romane, nu ma voi supara, dar nu sunt sigur ca voi vrea sa ma satur cu tine. Vreau multe intr-o concentrare de putin.

Idiotul de mine a uitat titlu, te ascund si nu te dau de gol. Nu vezi ca am dat vina pe cine nu trebuie? Nu observi ca altii nu pricep ce indrug de zor ?

Imi pare rau, eu nu tin la borcan, nu conserv, nu pastrez vinul peste ani, nu am rabdare, eu desigilez si consum. Nu am idee daca am o clipa si pentru ziua de maine. Iar tu sa nu-ndraznesti sa-mi spui, maine chiar ar fi inutil !

Vezi ca ti-am cumparat niste sertarase noi. Sa ai grija de ele, ai cheia pusa in hainele cele noi, sa pastrezi acolo doar idei ce sunt in stare de procreatie, si nu as avea prea mari pretentii, dar vreau sa capsezi foile cu fericire.

procreatie

Lecitina atunci cand uiti ce vrei sa-nveti, foi daca vrei sa-mi spui cat de mult te rascolesti, atunci cand ai gandul ascutit, ma strapungi pe mine.

Si tu lovesti tastele de zor, nu ai mila si nici conexiunea nu prea tine cu tine. Pretentia consta in rabdare, intr-un refresh la fiecare crezare ce ar vrea o afisare.

Capul il porti pe umeri, e o expresie cum ca ti-l uiti pe drum, iar la destinatie sper sa gasesti produsul cel mai bun. E consum, si fiecare oprire conteaza.

Am scris, tu nu uita sa-ti notezi !

| Un grasut si o frumoasa |

Povestea a doi cei nu-i cunosc, o poveste ce nu stiu cat de mult ii leaga, legi si reguli pe care ei le aplica in diferite momente, fiecare incercand sa apuce "leafa" de care are nevoie.

Iar eu tolanit intr-un puf total, privind din diferite unghiuri si totusi negasind ceea ce-mi trebuia. Mintea mea clocita de atata stagnare si venele ce consumau alcoolul abia picurat pe gura. Putin cate putin, efectul si-a spus cuvantul, dar ochii mei nu au incetat sa vada. Lucid din fire, atunci mai mult ca niciodata, gaseam ceva sa-mi placa.

Prea multe picioare fine, lumini ce se propagau treptat, miscari prea apropiate, o incercare de futere. Si nu-mi scuz limbajul, incerc sa-ti redau realitatea. Fiecare are un scop, dansul e mult prea senzual, atingerile sunt de jos in sus, iar magia tinteste spre mijloc.

Prea multi sani ce se lasau atinsi, prea multe priviri parsive, meschini venind de nicaieri, un radar ce prindea in cateva clipe primul sex ametit in eter.

Si nu trebuie sa te miri, adunarile astea se fac de bunavoie, toti le traim si fiecare le vede cum poate. Iar eu aprofundam in moale si nu ma interesau mainile ce veneau spre mine, acceptam orice sarutare si totusi nu-mi era bine.

In ceata am zarit o ea, una simpla si modelata ca si plastilina. Nu vroiam sa-i sorb atentia, nu incercam nimic. Imi placea, priveam.

Inalta, bruneta, si cu o rochie ce spuneai ca e cearceaf. O culoare ce nu se distingea exact, ceva inchis, si totusi nu negru.

Si imi placea cum se misca singura, si cum un trup ii mai dadea tarcoale. Era un el cam grasut, un el intr-o camasa ce-i putea acoperi formele si in niste blugi ce-i descoperea caloriile.

Si critic ceea ce atarna greu la cantar, nu-mi place excesivul ce se bazeaza pe financiar, nu-mi place nici de Columbeanu cel cu priviri fixe si nici femeile ce tind sa fie ca si Monica.

Da, poate ai facut asocierea, grasutul era bogat, stia sa paseze banuti in toate directiile, nu era manelist si nici minimalist, era un tanjitor dupa o bucata de carne. Un excitat ce primea un sarut pasional si apoi o scarba totala. Si chiar si sarutul il putea simti ca fiind neinspirat, dar hormonii erau prea imbatati.

Si iar o pereche de sani, de aceasta data zariti cam goi, deloc acoperiti, ei ii placea asa, totusi treaza era alta.

Si frumoasa se retragea in coltisorul ei, obosita pe chip si cu dorinta de a gasi un mijloc prin care sa ajunga mai repede la final. Trebuia sa se comporte normal si nu putea da spaga si timpului, nu-l putea saruta si nici nu i-o putea freca.

Poate ca timpul e o ea, iar grasutul a stiut cat sa-i dea.

Eu parca am adormit, sau mi s-au inchis ochii, am scapat ceva momente si nu am pierdut nimic special. Singura chestie ce ma soca, erau banii lui din buzunar. Nu-i muncise, nu-i gandise, el doar ii cheltuia. Si stii ce? El se bucura, avea totul, mai putin fericirea.

Maine va afla ca cineva l-a barfit, nu o sa afle nici de la mine si nici de la tine, poate va citi printr-o revista cum ca frumoasa lui s-a culcat cu vreun fotbalist, urmarea lui, o fericire intr-o balta de lacrimi, fara servetele, doar o carpa.

S-a trezit din betie, buza de jos il tradeaza, nu-l lasa sa zambeasca, e amortit, e terminat, nu e el fara o frumoasa.

Si ea iti spune ca esti dulce, ea vrea sa te guste. Dar oare vrea si fara bani ?