| Internautii se pregatesc de party |

Sunt "obligat" de sistem sa fac o modesta reclama si sa anunt ca pe marele internet circula o propunere, o invitatie la dans si nebunie internauta. Inchipuiti-va, aveti nevoie doar de un simplu click, sau un enter, asta dupa ce in prealabil v-ati facut o incalzire de proportii si ati baut ceva energizante.

Gazda ce se hosteaza si ea pe un domeniu "punct info" purtand un nume deloc subtil, usor vibrant, VibeBlog. Pe acolo regasiti o echipa restransa, dar care face treaba sa mearga. Site-ul activeaza de putina vreme si promite sa se faca mare, se asteapta fapte fara mici si bere ca la campaniile electorale.

Am auzit ca se pregatesc si ceva concursuri cu banet imaginar, dar cu distractie ce-ti intra prin vene si nu vrea sa te mai lase. Se zambeste pe gratis, se asculta muzica, se comunica, iar probabil unii se vor baga la ceva combinatii,. Alcoolul va urla in fiecare bit consumat. Excesul se vrea a fi la nivel national, rugam seriozitate ca la carte.

Asadar, in seara de 27.08.2009, e musai sa fiti prezenti, online si conectati pe VibeBlog. Pana la intalnirea cu minunata lume de "copii", intrati pe site pentru mai multe detalii. 

Dupa ce Madonna isi plimba "tineretea" prin Romania, Online-ul da un party, in cinstea net-ului ce nu a surzit de la atata muzica si a celor ce se lauda ca au "teava".

Astept sa dau accept la invitatii! Stati la rand, fara perversitati in aglomeratie!

| Dobitocii au arme vorbitoare |

Nu va infricosati, nu or sa va omoare niste subtile arme care actioneaza pe baza de presiune exercitata de nervi intinsi la maxim pe painea nerabdarii. Dobitocii sunt din specia celor ce cuvanta mult si prost, cei ce explodeaza in cuvinte exact atunci cand se simt atacati, cei care s-ar asorta la comportament cu decoloratii tigani, cei care iti urla in telefoane, cei care adora destramarea si decuplarea unui suflet alimentat cu fericire.

Dobitocii se pot lauda cu necazul lor, ei nu sunt capabil sa faca o farama de bine pe lumea asta. Unde ei fac umbra, pamantul se inseteaza si subtiaza, se irita si devine neproductiv. Sunt cei care strica noaptea exact inainte ca ea sa apuna, cei ce ucid fara sa lase sange, cei ce spala bucuriile facandu-le sa intre la apa, sunt cei ce vor ca soarele sa faca "poc".

Parsivii se infructa si ei din aceasta "boala", se renunta la daruire, ajungandu-se pe o ruta in contrast cu cei ce zambesc, barfele sunt capabile sa reziste abordarilor de teme dintre cele mai idioate, iar inventivii spun ca exista loc pentru si mai multa dobitocire, e de inteles de ce pamantul s-a cam saturat sa ne care.

Cand ei intind un deget, moartea nu-i prinde, se trezesc cu un scuipat plin de "noroc", cazut parca din cer si invingand legile gravitatiei. Pasez ideea spre cei ce graiesc mult, dar si bine, mi-ar placea ca fenomenul asta sa devina startul orcarei conversatii, s-ar vedea inca din primele cuvinte cum unele fete (chipuri) ar pune "botul", cum cineva s-ar scarpina in locuri decente si transpirate de vinovatie, cum ochelarii ar cadea de pe ochii vazatorilor, iar ceata si-ar face de cap cu privirea masluita de interesul pervers. Mi-e greata, vomit halucinatia ce altii o traiesc pana la ultima clepsidra.

"Acopera-mi inima cu ceva", dar ai grija sa nu-mi fie prea cald, strange-ma in brate, dar nu ma sufoca, ramai langa mine, dar arunca-ma cu tine intr-un ocean, unu' rece, astfel fericirea va avea efect de "termoplonjon", ni se va simti lipsa, nu ne va pasa, dobitocii vor vorbi, presa va pretinde ca e derutata, zgomotul se va transforma in muzica, totul imediat dupa tacere.

Acum invart pe deget un cd ce necesita o " facere butabila", apoi expedierea mea e garantata, curierul rapid va da faliment, picioarele ma vor ajuta cu'n dus-intors.

Au fost si vor fi, dobitoci ce ma vor iubi. Se simte cineva cu musca pe caciula? ... si ziceai ca lumea'i sferica... Ha!

| Timpul parea rabdator |

Da-mi un titlu mai bun de atat, asta nu e adevarat, sau ma pot folosi de cuvantul "parea" si sa-ti spun " pe bune" ca pentru mine nimic nu se desfasoara la viteza normala. In aceste momente cazatoare spre un pat ce vrea sa ma intoxice cu somn, ceasul bate mult prea atent, functioneaza in miscari libere, iar o secunda e mai nesimtita decat alta.

Rezist cu insomnia mea ce va tine pana cand voi vrea, iar matinalii se vor irita, o sa ma incarce altii cu energie. Cafeaua nu mi s-a prezentat cu prospetime, iar energizantele imi sunt lasate prin magazine, consumatile voi.

Sa vorbesc despre timp? Despre ceva ce nu exista si care e doar creat de noi? Despre un etalon ce ne pacaleste atunci cand adormim cu ochii deschisi? Parca nu-mi vine, nu ma doboara ideile, stau cuminti pana cand soarele imi inunda somnolenta si ma face sa ma indrept spre pamant, parchet in cazul meu. Nu, cedez, nu inca.

Eu astept dimineata, vreau sa aud cum tremura sinele sub mine in timp ce trenul ma rataceste in mod "hai-hui", mi-e pofta de un pate cu crenvust luat dintr-un magazin racorit de natura, vreau pic de ratacire si sustinere la acelasi nivel, evident cu ea.

Timpul asta ma chinuie, imi face rani mentale si se jeleste tot la mine. E complicat in simplitatea lui si face totul exact pe dos.

Cativa se distreaza, cativa mor de foame, si multi exploreaza, visele, ca net-ul e picat si el in amortire, desi poti trage totul la viteze regesti.

Pentru un nemuritor, timpul e la fel de nerabadator. Pentru inexistenta, timpul nu exista, imposibilul da!

Scurt si la obiect, imi cer portia mea de HOLD, nu vreau ca timpul sa mai comenteze, poate cineva il va concedia o vreme, sau ii va da o vacanta, sa lase fericirea'n pace, sa traiasca momentul mai mult, sa se exprime senzatia, sa se imortalizeze la nesfarsit, sa se dezvolte si sa se rupa de realitatea, sa fie un vis cu capul in nori si cu picioarele pe pamant, atat de mult sa evolueze necunoscutul.

Fara motiv, nu mai am rabdare, vreau nori pufosi, vreau evadare...

| Anonima dintr-o barfa |

Ma bate gandu' sa pariez pe prima bucatica ce-mi iese'n cale, nu-mi discut gusturile si-mi fac loc pana in mijlocul actiunii. Paharul de conversatie il consum in linistea noptii, iar vantul nu se deranjeaza sa apara, nu vrea sa devina penibil. Luna iubita de atatia romantici privitori, chiuleste de pe cer, iar minunatele materialiste isi fac drum prin fata mea.

Ma tenteaza sa le arat portofelul meu subtire ascuns prin cine stie ce buzunar al unor blugi lasati in dezordine sa se relaxeze prin casa, prin pat. Imi regasesc speranta intr-o cartela de metrou ce seamana cu un card, imi linistesc buzele si mi le umezesc, am gust de bautura "grea", totul e pe gratis in lumea asta.

Vad o silueta, deloc discreta, cum se aproapie in pasi marunti, cred ca melcul e in competitie cu ea, sau inhaleaza niste fite, vrea sa-mi arate ca n-o pot imita, se impiedica, imi da impresia ca e beata, se loveste de singurul pamant ce ne cazeaza pe toti prin universul asta, ramane sa zaca o vreme. Ma amuz, doar cat sa nu atrag atentia, apoi imi imping picioarele ca sa ofer un "ajutor", ea aprofundata'n iarba, eu incercand sa ud cateva idei. E clar, duhneste a bautura, e beata, isi suceste ochii in partile ilegale, e "fumata", cineva a "spart-o".

Trec ceva secunde in care doar o studiez, vad cum nimeni nu se sinchiseste sa ii ofere o mana... un picior... de ajutor. Adevarul e ca si ei ii place starea, si-a deschis "jaluzele", ma priveste in ceata, imi da impresia ca se conecteaza, doar ca "antivirusul" meu riposteaza, sunt o "victima" mult prea sigura.

Imi trece in fuga cateva replici, imi spune ca e actrita, ca isi repeta rolul, ca nu vrea s-o ridic, ci s-o ingrop in prima gaura rece si sa-i tin de cald, ca fara mine nu-i mai trece, ca pot profita doar de carne, ca sufletul ei e suspendat, un anonim a avaut tupeul...

Tip in mine si turbez, ii urmaresc miscarile buzelor si nu dau atentie la ceea ce spune, consider totul ca fiind un delir, un basm constipat de timp, un vant rece si nesimtit ce tremura si gheata. Ma plictisesc in piesa ei de teatru, raspunsurile mele's prea idioate, aproape castrate, miscate doar la exterior, un sictir ce il cumperi de la orice taraba inghesuita in umbra peretilor din tabla.

Crede-ma, n-a mai intins mult pamantul, l-a lasat de nebun, s-a ridicat si a plecat spre mine, s-a sprijinit de paharul meu si mi-a lansat o propunere. I-am spus ca e gol... capul meu nu se iveste spre nicio directie, si ca ar fi bine s-o depun in pat, in mod oficial si fara nebunii si goliciuni cu "scoici umede" si tipete sunand a insistente rugaminti.

Puteti sa va inchipuiti? O udare in cuvinte, o penetrare a celor din jur, si o critica de dupa. E lenesa bautura in ea, isi face un efect indiscret, ma impinge in ea, eu ma imping spre exterior, miscarea nu se repeta, e un refuz ce are explicatii concrete, sunt un actor ce nu trece la fapte decat daca simte, eu fug simtind spre alte destinatii.

Acum montez un mozaic de injuraturi primite si dau cu trafaletele peste ceea ce nu s-a intamplat, miros doar a mine, curand si a ea...

Ce-am facut? Te-am ametit in cuvinte. Mi-am zugravit un vis, noaptea...

| Cum isi trucheaza unii viata |

Sa te joci in ziua de azi, e un lux, ai trecut cu viteza de copilarie, iar tie nu-ti mai arde sa te holbezi la aratarea lucrurilor marunte. De cand ai vedere dotata cu inaltime, ti-ai bagat idei generale in cap, detaliile iti scapa si doar altii iti dicteaza, tu singur nu-ti faci fata. Fa-ti un control!

Ma indoiesc ca pe strada te regasesti tu, muntele de speranta ce nu se lasa doborat de primul impuls negativ, dar nu sunt sigur ca poti rezista si unui vant strain ce-ti umbla pe sira spinarii. Imi e teama ca n-ai sa pici, ci ai sa te afunzi cu totu'. Si ca sa nu ramai gol recunoscand ca esti un vulgar necopt la minte, te imbraci in straie venite parca din cer, te recomanzi ca fiind o "personalitate" si vorbesti intr-un stil aparent clar, tratand notiuni simple pentru a nu instala in jurul tau o confuzie, sau o prostie cu un amabalaj superior.

Pe scurt, e vorba de mascarea ta, de "make-up" atat de scump pe care ti l-ai aplicat, de rusinea pe care nu ti-o recunosti, de falsitatea pe care o hranesti in stil comercial.

Straiele tale sunt acum populare, ti-ai trucat simturile si aparent viata ta straluceste in orice privire ce ti se adreseaza fara drept si interes. Mie nu-mi miroase a bine, e o putoare ce se ridica pana la nivelul nasului tau, dar pe care tu n-o simti, infundarea narilor afecteaza si aerisirea creierului, fara sa-ti explic, ai efect de nimic, un invizibil ce lasa urme, totul pana la prima ploaie.

Femeile devin curve din lipsa de afectivitate, barbatii sunt "macho" ca sa atraga ceea ce nu pot duce, iar exceptiile stau ascunse fara pic de apel, firul mereu e ocupat, reteau se supraincarca, iar mirosul de ars intervine subtil. Sunt agitat, un nimic ma apeleaza, am gust sarat, dulcele-mi ingrasa starea.

Sunt si eu vinovat, reusesc, in ultimul timp mai deloc, sa-mi truchez simturile si sa-mi "falsific" viata, si asta pentru ca se intampla ca pielea mea sa capete "alergii", iar pentru a ma suporta pe mine insumi am nevoie de ajustari, imi "tunez" comportamentul si incerc sa nu exagerez, ma pastrez fara cicatrici.

Pentru moment, fara resentimente.

| Transcrise de prin minte |

Cu greu am gasit un ceva cu care sa ma extind pe taramul dominat de cuvinte. M-am asezat, e loc doar de doi, de noi, dar ma tine ocupat recele, iar daca imi doresc sa amputez distanta, e clar ca asa se va intampla, sunt in asteptare, vreau s-aleg cel mai bun moment.

E caraghios stresul in care ma prezint, dar ma laud, fac fata la orice-mi iese in cale, zambesc. Maine nu exista pentru nimeni, sunt doar presupuneri si pariuri cu viata, clipa trecuta e polita de asigurare, e suflarea ta ce stinge raul, e pacatul meritat pentru ca ai simtit candva ceva.

Ce fac? Ma indepartez de prapastie, ma arde fiecare razna ce porneste de prea sus si ma ascund dupa luna, transpirat incep sa calatoresc, violez universul si nu vreau sa las nimic neexplorat, mi-e sete, mai vreau o gura din gura ta, mai vreau si-mi doresc sa tina pana ma intorc.

Pozitionarea mea e ametita de sunete, ochii imi sunt inchisi, iar un GPS imi asigura dezordinea. Pamantul a baut alcool, se clatina, nu-mi ofera garantii, ma inunda printre mormane de vise nagandite si avortate inainte de concepere. Mai sunt capabile doar fetele triste, doar ele imi mai aduc zambetul pe buze, e singurul motiv pentru care am senzatia ca sunt singurul norocos ce mai rataceste fara teama de influenta altor caposi cu masti portabile.

Patez albul, negrul e un urias in forme predefinite, ucid monotonia si masturbez imaginatia, simt cum ma simti si ma feresc sa-ti spun asta, si mai presus de toate, constinetizez ca stii totul despre simtirea mea, m-ai putea penetra telepatic si te-ai conecta incognito, nu vreau inexistenta, flutur un cearceaf in bataia vantului, e scris pe el ceva de NOI.

Ahh, si tot continui patarea, sunt un meschin caruia nu-i dau lacrimile, sunt o floare ce are miros inainte de inflorire, sunt un grabit ce prinde trenul catre Sighisoara in ultimele 40 de secunde, sunt un EU ce nu te lasa pe peron, te ia cu el, sunt un intuneric orbitor ce-ti invaluie lumina, sunt un simplu ce le permite multora sa-l vada complicat, sunt un concediat ce-si vrea viata pe cont propriu. Respir.

De acum incepe greul, a aparut cam mult negru ce se prelinge pe unde apuca incercand acoperirea in intregime, o unitate omogena, iar intelesul poate disparea la primul zgomot, atunci cand nenorocirea actioneaza fara pic de intuitie si motiv, doar din tentatie de prea multa prostie.

Mi-au amortit talpile si iti cersesc o intalnire, ti-ai schimbat locatia, ai venit, si-am venit mai in tine. Apa imi tine de urat, iese si intra, incearca sa-mi vorbeasca, dar creierul meu e diminuat la lumea asta expirata, nu vreau, nu mai am chef, incep s-am pofta doar e EA.

Oftez, un pic mai apasat decat in dimineata in care m-ai lasat sa merg de nebun spre "casa", taxiul iti spune aca te ajuta, dar te ranea, te distanta de mine. Mi-ai facut cu mana, mi-ai reinceput trezirea, normalizarea si trairea fara cuvinte.

Sunt cuminte, dar pastrez urmele de nebunie intr-un sertar cu multe bilete ce contin rataciri, o fuga pentru fiecare "data".Stii ce astept? Sa reusim, sa nu ne mai intoarcem, sa prindem doar noi fiecare asfintit. Imi apun ploapele si-mi rasare imaginea ta.

Iar daca sunt un egoist, asta inseamna ca te vreau doar pentru mine, banalul e castrat si n-are graire, istericul e prin spitale, un gigolo isi acumuleaza valuta in speranta ca va juca la bursa, iar eu joc la ruleta, mizez si pierd maruntul, nu-mi pasa, vreau doar imbatisari neintrerupte, vreau cazarea fericirii in NOI, pe termen necontrolat.

Nu uita de gradina...

| Blocaj internaut |

Impacientatii sa astepte, nu am disparut, doar sunt intr-o aglomeratie ce tine inca vreo cateva zile. Stau la semafor si nu se mai face verde, plus de asta am ramas si fara benzina, cred ca am sa-mi tund din rabdare si am sa-mi implantez ceva care sa-mi opreasca simturile, sunt fixat pe o singura idee, iar un nebun deraiaza. Era cat pe ce sa ma loveasca o noapte fara stele si cineva mi-a aratat ca doar in vis se poate asa ceva.

Am imaginatia bruiata de cateva barfe, iar telefonul se agita pana la descarcare, nu vrea nimeni sa taca si frustrarile mele incep sa se nasca, se inmultesc si supravietuiesc pana la disperare mea. Sunt un depresiv neimplinit, am murit inainte de manifest, nu-mi place ca ma crezi.

Caldul pamantului nu e racorit de nicio ploaie de vara, pentru ca fiecare picatura pica parca din infern, sau din focul pe care doar spuma marii il poate stinge. Am un morcov ce-mi doreste penetrarea, doar ca eu respir si imi pun dop, vreau ca intentiile mele sa aiba directii obisnuite, vreau ca doar eu sa schimb necunoscutul.

Am inceput sa cunosc vantul, ma bate doar atunci cand merit, ma tachineaza-n sufocare cand sunt ipocrit si imi da efectul aerului conditionat atunci cand ma infund in nesimtirea bunatatii fara asteptari catre reciproc. Abuzul imi da dureri de cap, va rog opriti "electricul".

Daca ti-am dat un mar, nu-l trata cu violenta, pastreaza-l pana ti se face pofta, lasa-ma sa mor de foame sau da-mi direct din tine...

Gata, trec la "nani".