| Cand gresesc |

Am de pierdut si nu-mi place sa spun asta. Ma linistesc si ma plimb prin orasul asta linistit in mijlocul noptii. Imi e tare dor sa va mai scriu cate ceva din viata mea in acest virtual usor de venerat. Sunt pasibil de "inchisoare", desi nu am omorat niciun suflet.

Nu prea scriu, nu-mi place tastatura, iar scaunul ma incomodeaza. Din picioare prestez mai greu si-mi pierd ideile.

Mi se pare ca banalitatile vin cu putere din urma si ma ataca fara sa am vreun mod de aparare. Sunt singur impotriva vantului si toti ma vor rapus la pamant. Parca zici c-ar fi mai fericiti fara mine.

Si vreau sa-ti transmit ca noptile sunt facute pentru a fi traite in doi, cu oleaca de tuica sau vin rosu, de preferat sa nu fie de la biserica. Cand te-a luat capul, poti sa incepi distractia, peretii se indoaie si sufletul se jupoaie. Doar o vlaga a trupului ar mai striga, ochii te tradeaza. Betia se instaleaza fara sa scurtezi tu timpul.

Am o relatie stabila cu lumea mea si iubesc universul. Simte-te si simte-ma.

Si recunosc, sunt uneori atat de stupid incat merit palme cu viteza luminii, mai multa violenta decat ar darui un violator sau un criminal in serie. Pasesc cu gandul spre Sibiu si spre Sighisoara, iar ceea ce-mi vine instant in rafale de imagini, e camaruta in care ne-am strecurat si am adormit ca niste pui abia nascuti.

In reteta fericirii s-a mai adaugat un personaj: ursuletul.

Iar cand gresesc, vreau sa dau timpu'napoi.

| Blocaj internaut |

Impacientatii sa astepte, nu am disparut, doar sunt intr-o aglomeratie ce tine inca vreo cateva zile. Stau la semafor si nu se mai face verde, plus de asta am ramas si fara benzina, cred ca am sa-mi tund din rabdare si am sa-mi implantez ceva care sa-mi opreasca simturile, sunt fixat pe o singura idee, iar un nebun deraiaza. Era cat pe ce sa ma loveasca o noapte fara stele si cineva mi-a aratat ca doar in vis se poate asa ceva.

Am imaginatia bruiata de cateva barfe, iar telefonul se agita pana la descarcare, nu vrea nimeni sa taca si frustrarile mele incep sa se nasca, se inmultesc si supravietuiesc pana la disperare mea. Sunt un depresiv neimplinit, am murit inainte de manifest, nu-mi place ca ma crezi.

Caldul pamantului nu e racorit de nicio ploaie de vara, pentru ca fiecare picatura pica parca din infern, sau din focul pe care doar spuma marii il poate stinge. Am un morcov ce-mi doreste penetrarea, doar ca eu respir si imi pun dop, vreau ca intentiile mele sa aiba directii obisnuite, vreau ca doar eu sa schimb necunoscutul.

Am inceput sa cunosc vantul, ma bate doar atunci cand merit, ma tachineaza-n sufocare cand sunt ipocrit si imi da efectul aerului conditionat atunci cand ma infund in nesimtirea bunatatii fara asteptari catre reciproc. Abuzul imi da dureri de cap, va rog opriti "electricul".

Daca ti-am dat un mar, nu-l trata cu violenta, pastreaza-l pana ti se face pofta, lasa-ma sa mor de foame sau da-mi direct din tine...

Gata, trec la "nani".