Acest post este in intregime dedicat frustrarilor mele ce-mi vajaie prin cap cateva secunde intr-o singura viata.
Mor de frig si nu e vinovat nimeni, ci doar eu cel ce sunt fudul si nu am chef sa ma imbrac asa cum trebuie. Am standarde de care nu ma pot detasa, stiu, am o problema.
Ma doare stomacul si asta pentru ca am mancat ceea ce nu trebuia si pentru ca m-am abtinut si nu am zis nimic, am redus totul la tacere si acum sufar doar eu. Ma plang, nu plang.
Trebuia ca istetul primar Volosevici sa intrerupa si el doi douzeciul prizelor noastre pentru o ora, dar nu cred ca a stiut prea multa engleza si traducerea pentru Earth Hour i-a fost imposibila. Sau poate ca lumea d'aia l-a si votat, pentru prostie si putin fotbal, stuff, Mc Donald's.
Imi e tare greu sa spun ca ma simt bine, desi nu-mi lipseste nimic, probabil trebuie sa mai dau si altora ca sa fiu intr-un fel de "echilibru".
Sa nu mai prind nespalati in mijloacele de transport in comun. Sa nu mai vad nemancati ce atenteaza la buzunarele altora si nici tristi fara motiv.
Sa nu mai planga nimeni decat de fericire si sa respiram un aer fara tutun.
Sa faca toata lumea cunostinta cu apa si sapunul, ba chiar si cu periuta de dinti. Sa nu mai "glojgaie" guma de mestecat, ci sa se duca la un dentist.
Sa ninga afara atunci cand trebuie si sa fie cald la vara.
Dorinte si nemultumiri de moment, si prea scarbos sa cred ca mai suport. Si greu sa cred ca se schimba totul intr-o clipa.
Si ma oftic ca altii pot, noi nici macar nu incercam.
