Ma otravesc constant cu tot felul de ganduri, stau langa o calimara plina cu cerneala si stiu ca stiloul nu m-a avantajat niciodata. Apas tasta dupa tasta si observ ca doar stilul literelor poate fi comun, ideea mea va ramane ametita pana cand dintr-o imprastiere voi alcatui disparitia mea.
Bat la usi exagerat de inalte si mereu imi deschide cate un pitic, e chel si paseste fara orientare. Vorbeste o limba pe care n-o-nteleg si ma retrag. Mi se inchid usile si incep sa accept sunetul soneriei, e strident si mereu suna la fel.
Alarma telefonului e inca stresanta, niciun ton nu e mai bland, toate se inraiesc si nu mai am variante. Vibratia nu ma va trezi ci-mi va continua visul, vopsind un spatiu voi alege culori tremurate, un efect de iris si voi face primul lucru original.
Nefacutul e mai mult decat facut. Doar cerul plin de stele, plin de istorie, aduce un pic de originalitate si din ceva ce nu o sa prindem niciodata in timp real. Un delay enorm ne face sa murim in timpi diferiti, si inca mai lumineaza, dar nu ai tu habar de cat timp s-a stins.
Vino, asaza-te, asteapta, inchide ochii si nu te lasa speriata de manifestul din jurul tau. Un prizonier intr-o lume agitata, unde lumina bate imprejur, dar nu si in cetru. O colivie a planetei ce detine controlul, corpul tau la fel de fin si de cald, doua batai ce se sincronizeaza si un sarut ce nu se vrea terminat.
Gustul marului acrisor pe care-l suporti si pe care gura ta il savureaza, picuri de ploaie deloc sarati, dar spre seara totul se schimba.
Acum e chiar liniste si nimic nu-mi intretine gandu', poate doar cate o lumina ce intervine, ma anunta sa ma uit la ceva anume, asteptand si mai mult, adorm si ma trezesc.
Ma desfasor pe toate partile, nu-mi gasesc lumea si nici visul in care sa raman, nici cearceaful nu e rece, nimic la fel.
Muzica parca as da-o la maximum, as fi multumit pentru mica scapare si as reveni cand mi-ai spune tu.
Despre ceva facut in trecut, revenit in prezent, diferit pentru ceea ce urmeaza.
Simt ceva unic, nu definesc, nu reusesc, nu acum...
Tie frica sa exprimi ceva ce simti...tie teama sa nu te grabesti...pur si simplu te temperezi pe tine insuti;nu crezi ca ar trebui sa faci ceea ce trebuie sa faci,nu te abtine,incearca,nu ezita si poate vei castiga.Pamantul e rotund , deci nu o sa te intepi de colturi si nu o sa te puna nimeni la colt pentru ca ai incercat.
RăspundețiȘtergereTe pup dulce JoHn
subscriu la cele scrise mai sus de anonim(a)...mai ziceai de mine k am complexe...sa sti ca viata e frumoasa,dk ai timp sa o traiesti nu doar in fata unui computer :)
RăspundețiȘtergereNefacutul e mai mult decat facut. Tot asa aveam si eu o vorba cand facea cate o prostie „Iarasi am facut o nefăcută”
RăspundețiȘtergereAm vazut ca iti place sa scrii si o faci foarte bine , dar cand e vorba de comentarii am ramas mască.