| Musca si balamucul ei |

Nu pot uita ca vine vara. Deja sunt peste treizeci de grade in aerul ce cu greu il inspir si pamantul incepe sa miroasa a ciorba, sau a asfalt proaspat "vopsit". Ma bag la o runda de zambete atunci cand stiu ca ma plasez intr-un loc racoros. Invidiosii mi-au furat cateva frunze cu tot cu copaci, dar soarele se cearta cu umbra deasupra mea. Eu imi aleg necesarul.

Dimineata a inceput sa fie cam dura. Ma irita jaluzele prost concepute. Razele se duc prin ele si imi incearca pleoapele. Nu mai dorm dupa ce simt miros de caldura. Nu am aer conditionat, poate un tricou rupt cu care dorm, si uneori scap de toate "pijamalele", vreau sa raman eu si cu patul, sau aleg destinatia "pe jos".

Ce-as vrea sa simt? Miros de ceata, sa stiu ca nu supravietuieste oricine. Sa fie cum e noaptea langa mare. Vreau ca perdeaua sa fie de calitate, n-am nevoie de vapori, imi e de ajuns sa stingi tu becul.

Ahhh, e zi, e balamuc, e o musca, prima pe anu' asta. Imi vorbeste prin camera. Spune ca pana n-o prind nu se lasa. Alerg dupa ea si casa incepe sa se dezordoneze, am spart cana cu care imi incepeam dimineata, am facut ceva mizerie. Musca am prins-o langa geam, nu am lovit-o, am lasat-o sa zboare spre soare, sa se topeasca. Daca e inteligenta va zburda spre umbra, asta cat inca mai are aripi.

Ma mandresc cu starea de noapte, si nu uit anumite weekend-uri in care nici telefonul nu a sunat, doar fluvii ce s-au lansat din mine. E omenesc sa vina linistea odata cu luna. Eu m-am obisnuit cu dezordinea ordonata, cu venele incinse, cu mirosul ei, asta doar noaptea. Abia nu'si baga nasu' musca.

Hai ca eu inca scriu pe blog, iar tastele nu se mai apasa singure, mai ales cand o tipa, cu un nume usor de digerat imi tine calea. Ea doar ma'ntreaba, ea nu-mi vrea rau, cred ca m-a scapat de musca. Nu e umbra, nu? Si cum o cheama? Sau sunt mai multe? Poate's dobitoc, poate nu e nimeni. Iar poate?

Si ca sa nu-ti dau impresia ca as fi prea inteligent, iti spun ca azi m-am trezit treptat. Am facut flotari, genoflexiuni, "batai" cu mierea si cateva tentative narcisiste. Banuiesc ca mierea a suprins musca, dar pana sa ajunga la ea, m-a gasit pe mine...  m-a respins, nu m-a vrut... Ti-am zis ca nu ma duce capu'. Ce bine!

Iar tu musculito te rog sa te dezbraci, ia sa te prezinti inainte. Nu mai insista, ca tantarul deja mi-a comunicat. Ai consumat minutele retelei ca sa impacientezi furnicile, printre insecte nu e criza, doar oamenii isi exprima agitatia.

Nenea, pe blogul asta vezi doar balamuc, citesti aberatii, dar poti intelege lucruri din mine. Iti suna, sau doar se aude?

| Cat de mult iti place romaneste? |

Se intoxica Romania pe zi ce trece. Muzicuta e mai placuta cand e in cuvinte pur englezesti, oamenii "inteligenti" au cate trei fraze scalcite si o replica englezeasca. Sunt si frantuzi ce se exprima si au extaz original. Sunt haine catifelate ce sunt provenite din surse sigure, de la straini. Ne plac femeile bune, alea de la tv sunt masterizate corect, ne ungem pe suflet, iar masturbarea e in floare pe net, dar tot cu strainii.

Romaneste e un stil, il cam da naiba toata lumea, expresiile sunt deja invechite si nimeni n-are chef de inventii, toti procura din vocile filmelor, magnetul e indreptat spre turma. X face ca Y, pentru ca Z e pielea vietii, asta ca sa nu vorbesc porcos, si rock-ul canta si atunci cand nu trebuie, arunca-l si baga-ti mintile-n cap, spune un simplu "buna", urmeaza un labirint de cuvinte. Un puzzle?

A innebunit lumea, in viata reala am intalnit oameni pe care nici nu-i prind, zboara hai hui si vorbesc a prost. Nu sunt asa englezit incat sa socializez independent, nu e vina mea, eu vreau romaneste.

Curand se va infiinta o campanie, o sa se numeaca... "daca nu roman, atunci corcitura", vor bubui mesajele, feedback-ul, mai ceva decat la pitipoance. Avem nevoie de oameni, nu de fake-uri. De interesanti, nu de interese. De iubire, nu de haine cu "i love u".

M-am plictisit, s-ar putea ca ai nostri copilasi sa vorbeasca ciudat inca de la primul pas  "dabusilea", or sa doreasca America, muntii romanesti vor zace'n pustiu. Si marea e frumoasa, doar ca Bulgaria promoveaza mai bine. Noi romanii ne-am obisnuit, ascultam de altii, spunem "ok".

Saptamana asta am intalnit o "donsoara" ce lucreaza la Metropotam, vorba cuiva, "neinteresant". Si stii ce mi-a placut? Ca stia engleza, romana o cam uitase. Corcitura? Nu vreau sa jicnesc, dar era cam rupta de realitate. Un pitic se umfla de ras la fiecare replica, incerca sa inteleaga, dar nici dictionarul nu'l ajuta. Eu am avut senzatia ca se toarna un film, avea nevoie de subtitrare, de extensia speciala, macar un srt.

Daca tot ma citesti, da-ti cu parerea, ajuta-ma sau fi contra mea. Sustine-ma, sau injura-ma. Exprima-te, nu sta! Da mai departe scrisul asta, explica ideea si fa-o sa sune cum trebuie, gandeste romaneste.

Invata sa fii tu, nu rupe segmentul nostru pentru unu' ce te'ngrasa cu gogosi. S-a exagerat cu zaharul, o sa facem diabet, mierea nu ne place, iarba e buna doar fumata, iarba verde e calcata... in picioare. Visam la fascinant si ajungem sa-l avem. Vreau sa simti ca langa tine leneveste tot ce ar putea insemna VIATA.

Ce trebuie sa facem? Sa renuntam la somnifere, sa ne trezim !

| Un tramvai mai ametit |

Tare greu sa ma ridic, m-am fixat intr-un scaun ce ma pune sa privesc totul de sus, nu vreau o coborare, nu vreau plutire, si nu vreau sa ametesc. Soaptele imi alcatuiesc concluzia, se crede ca sunt beat, eu "stau static", Pamantul se clatina.

Te intrebi ce cauta un tramvai prin gandul meu... s-a ratacit si el, a sarit de pe sina, are o alta cale, e haotic si nu-i e rusine. Nu vrea oprire si functioneaza ca si tine, cu aer. Se hraneste din gandurile noastre si ne inconjoara, ne duce la destinatie.

Tramvaiul vrea, dar omul e sucit, intoarce capul in trecut si nu poate reusi desprinderea, sunt niste lacrimi ce conduc imaginea, sunt copacii ce vor sa-si arate fata, sunt banii ce intr-o zi nu vor mai avea valoare, e iala ce curand se va inchide pe viata, e rugaciunea ce se va rosti pentru ultima data, e ea, cea pe care ai sarutat-o, candva, demult.

Tramvaiul asta nu e din visele vreunui schizofrenic, nu e nici imaginatia mea, el exista si se plimba prin ochii celor ce iau decizii. Un nimic inseamna mult intr-o anumita clipa. Iar babuta cu inceput de chelie pe care o zaresti asezata pe scaun e primul semn ca urmeaza o scurtatura. Iar frigul ce iti intra prin haine are un efect invers, te face sa te dezbraci, te agati de toate cuiele, te jumulesti si te imparti. Gol te zaresti in oglinda, dar tu ai doar geamuri, pleci ca sa stii ca poti veni, pleci spre cunoasterea normalizata, acum nu mai gasesti copii.

Am abonament, mi-am  permis sa urc in tramvai. Nu am vrut sa caut un scaun pe care sa lenevesc, mi-am clatit ochii cu alti ochisori, dar am dat si peste fete triste. Babuta? Era si ea, zambea ironic, s-a uitat l-a parul meu, mi-ar fi recomandat un pieptan, dar a citit pe fata mea ironia urmatoare.

Am promis sa nu ma imbat pana nu ajung in locatie, dar curba mi-a confirmat mahmureala, traseul meu se schimbase, gresisem numarul, eram neasigurat. Coborarea mea a fost repezita, dezamagit si transpirat am inceput sa merg, am parcurs pietrele si mi-au oferit batai inntr-o talpa, doar un picior a calcat accentuat.

Am ajuns leoarca, cineva imi picura apa calda din cer, iar un strigat ma anunta sa ma grabesc. Si eu si altii, toti am ajuns la timp, tramvaiul mi-a schimbat viata si eu pe-a lui.

Maine am sa merg tot pe jos, peste o luna nu o sa mai am abonament, o sa zbor.

| Vand vise pe bonuri de masa |

O veste proasta. Nu mai am acces la coltul meu de strada, iar ca sa-mi gasesc altul imi va lua ceva vreme. Ma simteam in siguranta acolo si chiar daca era furtuna, eu nu simteam decat o adiere si niste fluturi in stomac.

Prestand in acel loc o vreme indelungata, mi-am asumat riscuri inzecite. Am reusit sa fac fata multor pretentii si recunosc ca din cand in cand am mai si racit. La fiecare cerere ceva rau din mine disparea, un vis lansat spre un alt punct, ma facea pe mine mai liber.

Gol dupa ce am fost full. Pot respira si imparti de la inaltime fluturasi cu vise, sau pliante cu raspunsuri. Tu detii controlul, imi poti pune orice intrebare.

Stii de ce le vand? Pentru ca multe din ele se farama pe zi ce trece, si daca dau vina pe altii nu o sa rezolv nimic. Stiu sigur ca am contribuit la racire, la caderea din plutire, acum am nevoie de bonuri de masa.

Tin deschis non stop, ai nevoie doar de o programare. Si am sa ajung intr-o zi sa ma satur de avere si am sa ma gandesc sa mituiesc fericirea. Am sa-i intind un sac din bonurile mele. O sa primesc un zambet, o sa faca o magie si o sa-mi tranteasca o palma zdravana peste chip. Chiar a durut, ea spune ca asta merit.

Ce face fericirea la ora asta? Bea un ceai, e dimineata si zace in mine, dar mi-a ars bonurile. Ma convinge sa daruiesc fara asteptari "divine". Mi-au ramas cateva picaturi de bunatate, cersesc de sus si-mi pica'n carca o cascada.

Nu stiu sa inot. Ma inveti tu? Ma invata fericirea? Astepti sa ma salvezi dupa ce iau apa? Sau sunt credul si zac intr-o simpla balta?

Manuiesc o sabie ascutita, cu ea tai legaturi ce-mi conecteaza lacrimi in prezent, e minunat, doar ca ceva tot ma leaga de asa zisu' trecut.

Acum ma joc la jaluzele, imi place sa acopar lumina. Fara ele as avea totul. Vand vise si atat.

Sa nu crezi ca am uitat de bonuri, cand ea nu ma vede, imi bagi in buzunar, e spaga mea, e motivatia ca ti-ar pasa, si nu interpreta pana nu-ti da seama ce-ti cer cu adevarat.

| Urmatorul nivel |

E distanta mare de la pamant si pana la cer, e greu sa te misti cand ai picioarele amortite, e greu sa-ti dai seama unde sa te opresti cand esti legat la ochi, e mai usor sa spui da, urmeaza noul.

Oricat eviti tu ruptura de clipa trecuta, nu ai voie sa stagnezi, iti e interzisa blocarea, liftul ajunge la nivelul cerut, usile urmeaza deschiderea, iar calea ta e doar una. Sa nu te prind ca te retragi sau ca apesi butonul spre intoarcere. Eu te inteleg si-mi dau seama ca e prea sus, dar aici aerul e mai curat, e mai frig. Caldura o sa vina de la prima imbratisare.

Cine ti-o da? Am auzit ca se ofera o raza de soare in miezul noptii, isi sacrifica traectoria si bate spre tine. Iti lumineaza sclipirea ochilor si devii punct de atractie.

E doar seara. Ai inceput sa explorezi nivelul, e ultimul inainte de cer. Mergi spre margine, nu te apleca prea mult, priveste in zare si minuneaza-te cum lumea e plina de beculete, chiar daca e aproape vara. De jos e un banal nesimtit, e o lume cu ochelari deloc potriviti, sus aici iti e hranita cererea ochilor tai. La doi pasi de la moment suna dobitocul de telefon, e jenant sa cred ca nu raspunzi, e interesant cand stiu ce se petrece, e imposibil, dar bateria pica, e moarta, nu mai suna.

Urmatorul nivel e in toate, chiar si in reincarcare, mai tarziu reincarnare. Iar dimineata cand apa iti clateste chipul si ti-l reimprospateaza, e semn ca viata te drogheaza cu fericire, obligatia ta e sa o mentii pana tarziu in noapte.

Trist ai sa vezi acum nivelul inferior, nici nu ar fi nevoie sa privesti in trecut, doar ca trecutul tinde spre tine, te vrea, insista, apoi devine tacut.

De ce tacere? Pentru ca eliberarea ta  infloreste, trecutul nu-ti mai bruiaza viata, aici sus, totul e minunat, cel putin pana spala astia vraja.

Indraznesc sa-ti spun si de nivelul meu. Eu sunt ala de jos, sunt cel care trage de pereti, sau ii impinge sa urce cat mai aproape de o destinatie. Viitorul nu poate fi trait in prezent, ar schimba moartea si nu ar mai veni la timp, s-ar grabi nemancata.

Un scaun pe care imi sede o parte din trup, doi ochi ce-mi alcatuiesc privirea atintita spre monitor, rimtul ce-mi atrage zambetul, doar eu pot asa. Binedispus prin fum de tigara, ma inec, nu-mi place, nici nu trag, altii o ard in focuri.

M-ai intrebat ce am, unde naiba imi e capu', de ce ma trezesc doar ca sa-mi aduc aminte c-am adormit pe langa lacuri, de ce nu vorbesc despre tine, de ce la telefon te tratez atat de slab, de ce nu te las vorbesti cand tu stiai ca-mi palce sa te ascult, de ce nu mai curg mesajele ca inainte...

Oamenii sunt ca si melodiile. Ai dreptate, am cearceafurile goale, dar nu'i nimic rau in asta.

Ma pun pe treaba, reinventez un hit. Naiv sau nu, sa nu crezi ca m-am tampit. E "vina" mea, am inventat o "regula" si acum o aplic. Important e ca simt.

| Ce e bun e interzis, nu? |

Bun, hai sa-ti spun. Eu, am o mare ura pe Eva asta inventata acum ceva timp. Avea totul si a zis sa incerce noul, noul care oricum il vedea deja vestejit, care cuprindea doar pofta de cunoastere, si a binelui si a raului. Fructul interzis cautat de ea, a trebuit sa fie si gustat, si cum are in sange talentul de a atrage si turma, Adam a zis sa nu ramana el mai prost, s-a combinat si el cu rautatea. S-au innebunit pe sine si le-au disparut aripioarele, perfectiunea lor s-a degradat, iar negativul a iesit primul la suprafata.

Ce n-ar da masculul sa zareasca pe strada o Eva necultivata. Una ce e imbracata in uniforma de nud, ce zace sub soare doar ca sa fie racolata de picuri de ploaie. Iar Adam, el e mai rar in zilele noastre, e masterizat de alcool si de prostie, isi manifesta sexul detinut in pantaloni, aratand ca fara nu se poate, muschii i se incordeaza pentru fiecare bucata. Studiaza atent, cu cat mai trait, cu atat mai inteligent.

Iar carne? Iar ceva bun? Si vrei si interzis? A, nu, tu esti nebun, tu le combini pe toate, ofera-I rima “foarte tare frate”. Urla din rasputeri, manifesta-ti instinctele animalice, spune ca tu te tragi din maimuta, ca viata ta se bazeaza pe incredere, ca totul spus pe fata e mai soft. Eu as ghici in stele, ti-as spune cand ai sa mori sau cand murim cu totii.

Te-ai tolanit, maine te updatezi, camasa nu e la singular, nu suporti oglinda fara tine, iar venele vor interzis. Tu ce zici Laura, despre tine vorbesc? Normal ca nu, tu esti mai pura decat Eva. Tu faci doar lucruri impresionante, iar candva dadeai hormoni pe spate, acum predici, preoteasca mica ce esti.

Spune dupa mine: “Promit sa nu mai fac niciodata”. Stiu ca tot ca tine e, sunt curios sa aud tonul pe care pronunti silaba cu silaba. Ea? Da, are mere, asa am invatat la scoala, dar Eva e mai puternica, a avut tupeul sa muste din mucegaitul ala de fruct, a avut sansa sa simta gustul unora de dupa viata.

Un foc ce te arde, dar nu te omoara! Adica, tipi din rasputeri, vrei salvare, vrei sa se opreasca, nu mai suporti, vrei macar moarte. Nimic din ce-ti doresti nu ti se ofera. Vise placute celor ce simt inainte de-ai crede pe altii.

Eu simt ca-mi e frig, simt ca mi-e somn, simt ca nu am nevoie ca Dunarea sa se instaleze in ochii mei. Aseara am facut inundatii, si acum doua zile, si poate chiar si-n drum spre fericire. Am cazut in primu’ canal si s-a facut bezna, am crezut ca e raul, dar s-a aprins o lanterna, era un sfatuitor, mi-a soptit cam tare si cu ecoul. Grairea lui se referea la asteptare.

Ce e bun si lui Dumnezeu ii place, dar oare interzisul ii da pace? Maine sa se inventeze si alte vorbe, o sa ne prostim de prea multa bunatate pe care n-o oferim cui trebuie. Masca nu va cadea curand, scopul e in fiecare bataie de inima, iar ochii spun ce graieste momentul.

Vrei sa vezi adevarul? N-ai cum! Se traieste, se simte

Fara hold, doar treci la purgatoriu, ne intalnim in alta viata.

| Omu' de ce bea, d'aia se trezeste |

Prostia isi face loc prin efectul national. Toti ramnim ( poftim) la ce e prea sus pus, escaladam in ritm perturbat, iar cineva isi permite sa ne minta, ne spune ca prin munca o sa ajungem acolo unde vrem. Egoistilor, voi nu stiti ca fara noroc se duce talentu' de rapa? Voi de ce stati cu mainile amputate'n buzunare, de ce nu miscati atunci cand aveti sansa, de ce sunteti lacomi si nu stiti decat publicitate?

Va duceti acasa ca sa va futeti nevasta si incercati sa va multumiti si amanta, nu beneficiati de fericire, va multumiti cu un zambet si bucati de carne. Proasta aia te asteapta acasa, copilul poate ca nici nu poate fara tine, iar tu'ti permiti sa te joci cu destinele altora, te crezi un Dumnezeu si'ti futi carnea.

Bai omule fara cap, te-as blestema sa ramai fara, te-as pune sa consumi viagra pe post de nutritie principala, te-as ingrasa mai mult decat te gandeai, te-as pune pe cantar si ti-as arata ca nu meriti. Nu din cauza greutatii, ci pentru ca-ti permiti doar digital.

Omu' de rand sufera, asta e vai de capu' lui, citeste presa si se minuneaza de ce au altii, ii e pofta si lui, dar se multumeste cu o bunaciune la doua trei pagini. Da' tu de ce te lauzi cu ea in public? Tu de ce te vrei un idol? De ce promovezi tu criza, cand te scalzi in jacuzii?

Lasa, ma, lasa ca'ti vine si tie vremea, ce crezi c-o sa fii mereu in top? Numai tu esti tare si romanu' dobitoc? Tu crezi ca scriu de tine, doar ca sa umplu pagini? O lume'ntreaga te vede, te-ar dobori de-ar ajunge la tine.

Eu nu am ura, sunt pe concept de " Eu si Tu", dar cand iti tratezi viata in halul asta, trebuie sa scuip, sa scriu cuvinte.

Vreau ca generatia ce vine, sa te pice. Eu imbat lumea cu fraze, dar ai grija ca romanu' duce. Cand se va trezi, va vrea sa te manance. I-a fost foame si nu mai vroia prostie.

Idiotule, daca nu-ti place, nu mai citi. Idolul meu il zaresc atunci cand ma uit in oglinda, da-mi de stire, da-mi un mail, suna-ma, zi-mi daca ai de gand sa te calmezi. Daca nu, ma jur ca te schimb eu. Si chiar de nu-ti convine, iti macin aroganta pana la moarte.