| Femeile si batalia pe succes |

Adu-mi aminte sa te scanez din cap pana'n picioare si abia apoi sa-ti fac loc sa intri in lumea mea. Nu am pretentii, ci obligatii morale, nu vreau sa vad lupta feminina din care rezulta o pata de canibalism si una de materialism.

Petele se scot foarte greu, mai ales cand le lasi sa zaca o vreme indelungata. Femeile vor ceea ce nu au, si obtin totul in urma prestatie mincinoase. Totul in sufletul lor, putinul in ochii celor ce au reusit sa simta specialul in cele mai banale ramasite ale lumii.

Pana sa ajunga in varful muntelui, femeile sunt prietene, rezolva totul impreuna si se cocoata intr-o falsa prietenie. E frumos sa vezi cum una e credula, iar cealalata e regina in misculatii meschine. Da, femeia e meschina, e ambalata ca o bomboana dulce, iar cand vrei s-o iei in "gura", e in stare sa-ti daruiasca toata otrava, veninul ce se administreaza in fiecare particica a corpului.

Femeia vrea sa fie unica, sa n-o inlocuiasca nimeni, si in acelasi timp ar vrea sa cucereasca cat mai multi "feti frumosi".

Cel mai nou "sediu" unde se regasesc bucatile de ultima ora, este sala de "muschi", acolo se agata ceea ce e mai bun, nu exista nimic de ascuns, totul se etaleaza, iar orice femeie e ahtiata dupa aspectul ei, vrea ca in urma competitiei, ea, sa atraga toate privirile.

Daca esti femeie, e de recomandat sa ai cat mai putini prieteni de sex feminin. Masculinul e la putere pentru voi, si mult mai sigur. Adica "fumezi", dar macar stii ce...

Pe scurt, femeile sunt ambitioasa, vor totul pentru ele, asa ca, sub zambetul lor expus chiar si in oglinda, se naste mereu o ura pentru celelalte si un narcisim absolut...

Fetelor, asa'i ca toate vreti ceva mare?

| Mintilor manipulatoare |

Incep cu a mea. Tremura atunci cand trebuie sa recunoasca adevarul, nu lasa nimic sa se miste in voie si e constienta ca doar asa poti castiga o paine in ziua de azi.

Cinstit iti spun, mintea mea e betiva, se manipuleaza singura in oglinda, imi da argumente dure si de nepenetrat, la final eu am doar o decizie sifonata prin buzunarele mult prea intunecate.

Cum buzunarele mele sunt exagerat de ocupate cu nimic, asteapta oferte cat mai bune, mici si valoroase. O sticliuta plina de magie nu mi-ar strica. Manipularea spune clar, exista magie, eu spun ca pe la spate se pot practica si alte nazbatii dumnezeiesti.

Nu te uita fix la mine, nu de alta, dar ai sa pari un papagal. Eu fac asta de o viata, si nu ca sa ma loghez in mintea celui ce tipa in tacere, ci ca sa-mi dau seama cat de adevarata e pledoaria. Sunt extras de prin norii plin de ploaie, dar nu ezit sa ma rasfat dormind in primul nor pufos ce-l intalnesc cam rar de la un timp.

Am dat in gat neoamenii si am stricat ceea ce era legat gresit, am pus o baza si nimeni nu a observat, nu s-a miscat un pai, totul in zadar, totul pentru ochi deja hipnotizati.

Escapada in desert, sa mai simt si caldura, racoare in beciul dormitoresc si vibratie in inima muntilor ce duc un continuu preludiu cu ceata.

Noaptea poti zari pe cer cea mai haotica orgie, nu e loc pentru timiditate, doar manipulare si autosugestie. Din partea casei, mintea ofera o stea fiecarui suflet ce inca stie sa respire.

Hai sa dansam si sa ne suim pe mese, hai sa consumam legal si sa zburam de neinterceptat, sa stim ca gura raului nu se aude in tot universul, sa ne alegem o insula bizara si sa dam startul la o noua ardere a nefericirii.

Mintilor manipulatoare, sedative in culoare, masti si vorbe dulci, miscari liniare si bruscate de competitie. Du-ma unde n-a dus mintea orgia, du-ma unde si soarele si luna petrec timpul impreuna.

Si inca nu v-am dat de gol!

| Azi scriu despre alaltaieri, marti 13 |

Nu am poposit ca un intarziat, ci doar ca un sceptic ce nu cerseste trafic. Punga mea plina de aer nu lasa sufocantul sa patrunda, iar autosugestia are leac pentru cei ce o constientizeaza.

Daca esti constipat iti bati nevasta si copii, daca esti credul ai toate sansele sa-ti iei viata. Alaltaieri s-a trait sentimentul de prostie, promovare a semnelor patate ce unite au si mai multa putere. Cifra 13 este una cu semnificatii si afirmatii, dar nu cu intentii de-ati strica tie escapada creionata'n urme de fericire.

S-o lasi balta, sa nu te lauzi ca m-ai visat mort, sau tuns scurt, sau cu capu'n nori, asta pentru ca sunt prea loial spontaneitatii, stiu ca nimic nu se intampla fara rost. Gasesc totul ca fiind fara motiv, mai ramane nimicul.

Si sa nu-mi spuna mie nimeni ce-i bine si ce nu-i. Eu cred doar ceea ce simt dupa ce privesc. Ce e al meu e secret de stat pastrat intre cel mult doua persoane. Exclusivul e pe prima pagina si nu sfarste pana la ultima.

Adevarul e ca mi-a mers bine ..., am zambit si n-am tremurat, m-am auzit bine in microfon, iar cosurile nu s-au zarit, cel putin nu la mine. Un domn amabil m-a evitat, dar ieri si-a luat revansa, mi-ai dat din putinul lui, la mancare ma refer, racituri savurabile.

Mai vorbim...

| Alege cand n-ai de ales |

Esti obligat sa traiesti printre patratele gazduite de peretii altora. Esti zdruncinat de ceea ce nu ti-ar prinde bine pe timp nelimitat, dai din picioare si incepi sa semeni cu un copil pana in trei ani marunti, esti prea sincer cu tine.

Cum alegi daca nu ai de unde? Ca prin minune, inchizi ochii si iti astupi urechile, refaci conexiunea cu lumea ta si rupi ramasitele virusate, iti instalezi un plug in de succes si uiti ce-ai lasat in urma. Sa nu plangi cand ceilalti asta vor, ascunde-te la timp si varsa totul in cearceafurile obisnuite cu tine. Lichidul proaspat nu va lasa urme,ochii tai au grija ca puritatea sa existe. Astupa-ti mintea, vezi ce vrei tu cu adevarat, vezi daca poti gandi la faptul ca iubirea nu are motive ci e spontana.

Pas cu pas... eu stau in loc, sunt obisnuit sa accept tacerea si sa studiez ramasitele de vorbe ce oamenii le vor a fi accentuate, imi plac miscarile lor atat de false, imi place de " Sofia" din vechea melodie, imi place femeia goala, imi place cand nu ma alege cu ochii inchisi. Iar de nu crezi, hormonii au ultimu' cuvant. Cine striga dupa - in executarea durerii - i se ofera inca o portie de "viata". Toti privim un lucru si nimeni nu recunoste orbirea de care da dovada. Perspectiva noastra e gresita, ne urcam prea jos si coboram exact inainte sa ajungem sus.

Valsul in care traim, alegerile de care nu profitam, miscarile in ritm schiopatat si magia celor ce sunt dispusi sa nu recunoasca priceperea, asta pentru o revenire imediata in topul laudelor. Vaaaaai, l-ati vazut pe cutarica ce repede a inteles tactica?

Sunt de parere ca ma exprim prea incurcat pentru cei dezordonati cu viata, sunt de parere ca ar trebui sa-mi cos gura si sa va las pe voi sa vorbiti, si mi-ar placea mai tarziu sa aleg eu in locul vostru...

Nu de alta, dar asta faceti voi acum cu vietile altora!

| Cum vorbesc eu despre tigani |

Tiganii, rromii, oamenii de culoare, cei ce au o limba mai putin comerciala, cei ce au neveste ce poarta fuste inflorate, cei care scuipa mai mult decat manaca, cei ce folosesc limbajul colorat pentru a crea impresie autoritara, despre ei vorbesc eu, asa cum gandesc, totul in ceea ce urmeaza...

Ii discriminam de cand ne stim, asta pentru ca au un comportament ce lasa de dorit, sunt exact inversul dorintei societatii, sunt pacostea ce strica bunul facut cu ceva vreme in urma. Nu doar tiganii, ci chiar si romanii put, dar cei de culoare se evidentiaza in mod constant si nu prea se simt. Se irita cand le spui in fata si au chef sa-ti sape prin buzunare, in speranta ca maruntul nu-l iei cu tine.

Ei adora hartiile, si nu ca sa se sterga dupa "punctare", ci ca sa arate ca vor sa fie tratati in valuta, euro le da vitalitate.

Sa ai masina bengoasa, sa fii de culoare, sa fii grasut si sa-ti bagi p*la in tot ce iti vine, mai departe am eu grija sa nu te bag in seama. Tiganul nu ma afecteaza, dar ma pune pe ganduri, mi se face scarba cand il vad cat de misogin e, imi e mila cand vad in ce conditii traieste, dar nu-mi e "rusine" nici cu cei care au palate ca in basme, le mai lipseste un povestitor care sa le poata da indicatii.

Tiganii, parca mi-ar placea sa-mi impart viata cu o negricioasa iubitoare, dar nu cu una ce traieste in Romania, noi suntem fumati demulta vreme, noi stim sa ne prostim ca sa ne auzimpe la stiri, noi facem audiente doar cu morti, raniti, politicieni corupti, femei goale si blowjob-uri in prostie.

Noi facem din tantar... un amarat de armasar, si p-ala la randul lui il bazaie mustele. Am ajuns sa ne placa durerea si e posibil ca Romania sa fie o cantitate de orgie, un masochism ce e completat de tiganii cersetori si stricatori de imagine.

Nici n-ar trebui sa-mi pese, ca doar nu traiesc eu cu ei, nu vreau eliminarea lor, doresc "infratirea". Nu, nu le-as da "mui bien", doar ca i-as castra ca sa nu se mai inmulteasca. Acum cu tehnologia asta ne permitem prea multe, daca dispar tiganii, o sa ramanem noi romanii, cei ce ne afisam pe hi5 cu poze de c*cat, aratam cocalarul din noi, pitipoanca de langa noi... si neaparat r-ul dublat pentru...

Sa nu dam vina pe altii pana ce noi nu suntem normali. Sa iubim Piranda, Bulibasa si toate speciile ce se produc din ele, dar sa nu incercam copierea fenomenului... Sa nu uitam specialul din noi, fiecare e unic in "prostia" lui.

Daca tiganul te fura doar daca nu te cunoaste, romanul ti se face prieten ca sa te manance cu totul pe la spate.

Romania, tara in care CRED ca m-am nascut. Romania, depozit de tigani. Romania, fabrica de rusine si de hotie.

Tiganosii de politicieni sa respire in continuare, doar am spus parerea mea despre tigani. Noi nu suntem legali, am fost candva...

Inchei nimicul meu deloc inferior si pana la urmatoare scriere, va doresesc tiganeala in vid.

| Teatrul din casa mea |

Ai patrunde in subconstinetul meu si mi-ai spune ca asa ceva n-ai mai vazut. Ochii tai suporta transformarea, creierul asimileaza ceea ce pare a fi neincapator, iar ruga refuzului nu poate fi auzita, timpanele sunt astupate cu autosugestie de calitate. Imi amintesc ca plangeam doar cand usa se inchidea si ramaneam singur, acum la fel se desfasoara scena, doar ca nu mai dau lichid din mine,ma abtin si ma exprim pe dinauntru, sau prin zonele prin care tu nu pasesti, asta pentru ca ti se pare prea banal.

Sa joc pe scena viata mea,asta mi-ar lua prea multe vieti, ar trebui sa fiu un motan nemuritor, sa-mi pierd mintile si sa imi iasa plansul la repetie, sa-mi ramana lacrimi si pentru public, sa urlu de bucurie si sa imprumut ceva falsitate. Nu-mi place, s-a calicit darnicia, mi se spune ca nimic nu mai e de dat, ca tre' sa te strufoci pana la epuizare ca sunetul vietii sa ajunga si la urechile tale astupate.

Profita, deschide termopanul, monteaza-ti "benoacle" si fa-ti dus cu apa rece. Respecta fiecare replica, iar frica dispare, sangele gust dulce are, inima nu moare.

Nu stiu care e explicatia, fac primul pas, am chef de cantat, nu m-aude nimeni, ma pot desfasura in splendoarea nevazuta, pot spune TE IUBESC in gura mare, dar imi e mult mai usor sa simt.

Rolul meu e principal, eu sunt cel de care depind, iar cand imi fac de cap, introduc inca o persoana pe scena, va dati seama, una speciala, nu's deloc modest. E actrita mea, doar a mea.

Ma inteleg greu cu tastatura la ora asta, procesorul se excita in poala mea, iar exteriorul toarce satisfacut de "incarcare". N-ajunge nimic, un plin nu e suficient, un putin e bucuria dorintei.

Si nu am pomenit nimic despre "locuinta mea", despre adapostul in care ma reatrag, niciodata singur. Acolo furtuna nu patrunde, iar teatru se vizualizeaza si se practica ca un preludiu. Nu ma pot satura!

Sa stiti ca si curvele se pot indragosti, dovada zace aici. Legalizarea ramane doar in mintea noastra, dragostea isi face loc chiar si in inima unui criminal, dar in teatrul meu se instaleaza brutal, ingenios, ma face sa nu gasesc surse exteriorae, sa imi creez o lume atat de "utilata" incat accesoriile sunt regasite in lanturi si buze ce doar se ating.

Ador tachinarea, o floare ce miroase tarziu in noapte, dupa ce toate ceasurile par resetate, un munte pe care-l urci, desi tre'sa ajungi la poalele lui.

Infinitul e un labirint, totul depinde de cum privesti "vestile"... sugerez cu ochii inchisi. Incep sa ma pricep la dat din gura, scena ma adora, imi blameaza iesirile, vor ca nebunia sa nu se opreasca, ma arunc direct pe mijloc, in pat, cica dorm. Presupun ca nimeni nu m-aude, eu nu sforai, nu ma dau de gol, desi exista cineva care sa ma "critice".

Depun o plangere, viata ma va lua in seama, scorul "meciului" nu va trece de zero, scenariul tot eu am sa mi-l stabilesc. Pilele, putine la numar, ma vor lasa sa exclud neprezenta. In ultima instanta, atunci cand se decide ca spectacolul sa inceapa, am o surpriza, toti se fac nevazuti, simturile imi tremura, sunt singur impotriva nimanui, nu vad decat spoturi puternice ce-mi lumineaza miscarea, unde's eu sunt si ele. Simt placerea, incep sa improvizez, regia imi sufla bine, simt ca nimeni nu a mai vazut piesa...

Te astept, ai invitatia mea, unde eu stau, e mereu nebunie, e tortura, e stres, e viata, e somn foit, e transpiratie in mod instantaneuu, sunt Eu gratis...

| Cum dezvirginez timpul |

Nimeni nu-si permite sa faca abuz cand vine vorba de risc. Eu ma arunc de la inaltime si ma inec in profunzime, am buzunarele pline cu muzicalitate si seductie, ma rog ca nimic sa nu fie la intamplare si joc un sah al vietii, mutarile sunt visate c-o noapte'nainte, o schizofrenie inchipuita, o boala de care timpul incepe sa sufere.

Clepsidra se intrece cu toti, ea mereu termina exact la fix, ea bate dupa cum stie, ea nu asculta de nimeni, nu e ipocrita, nu trage in piept si nici nu asteapta pomana, ea doar isi face treaba.

Ca sa pot deregla perfectiunea trebuie sa ma culc cu ea, sa-i dezvirginez fiecare particica ce participa la ritual, sa nu las pofta carnala mai prejos de penetrare, sa tratez viata cu ochii deschisi in vis. Vreau sa ascult de muzica, de un chillout inainte de culcare, de vocea ei cand se inregistreaza, de play-ul meu ulterior, de o ghinda ce nu se pretuieste in euro, sau marunt detinut de populatie.

Acum imi tine de urat un grup de sunete, am aranjat ceva pentru diseara, dar nimic nu e atat de sigur, simt doar ca ma simte, imi place sa traiesc mai mult cu ea, iar restu' curge atat de lin incat parca cineva scrie despre timp ca de un ceva ce tre' sa stea in loc.

Pe cine mint eu? Timpul merge la fel mereu, nu am reusit sa-l penetrez, nu s-a umezit, nu i-am gasit nicio gaura, nu a vrut nici macar un preludiu, nu m-a bagat in seama, dar nici nu m-a lasat sa visez.

Cand fericirea e prezenta prin tine,sa nu te sperii! Timpul fuge repejor,ai sa faci cunostinta cu viteza universala, sau cu cea a luminii. Nu te lasa pacalit, traieste fara sa-ti dai explicatii. Ceea ce nu se vede, te vede...

Un nou jingle imi distrage atentia, ceva mai linitit imi continui nestirea, sunt dezamagit de fidelitatea timpului, as vrea sa va insele pe toti cu mine,v-as povesti experinta pe care am avut-o. M-as considera un curvar si nu mi-ar parea rau de asta, as spune ca s-a meritat.

Timpul e un neutru, un impotent, un invizibil, se ascunde cand il cauti, se arata cand n-ai nevoie de el.

Cuvintelor fara rost... le-as pune prezervativ.