Esti obligat sa traiesti printre patratele gazduite de peretii altora. Esti zdruncinat de ceea ce nu ti-ar prinde bine pe timp nelimitat, dai din picioare si incepi sa semeni cu un copil pana in trei ani marunti, esti prea sincer cu tine.Cum alegi daca nu ai de unde? Ca prin minune, inchizi ochii si iti astupi urechile, refaci conexiunea cu lumea ta si rupi ramasitele virusate, iti instalezi un plug in de succes si uiti ce-ai lasat in urma. Sa nu plangi cand ceilalti asta vor, ascunde-te la timp si varsa totul in cearceafurile obisnuite cu tine. Lichidul proaspat nu va lasa urme,ochii tai au grija ca puritatea sa existe. Astupa-ti mintea, vezi ce vrei tu cu adevarat, vezi daca poti gandi la faptul ca iubirea nu are motive ci e spontana.
Pas cu pas... eu stau in loc, sunt obisnuit sa accept tacerea si sa studiez ramasitele de vorbe ce oamenii le vor a fi accentuate, imi plac miscarile lor atat de false, imi place de " Sofia" din vechea melodie, imi place femeia goala, imi place cand nu ma alege cu ochii inchisi. Iar de nu crezi, hormonii au ultimu' cuvant. Cine striga dupa - in executarea durerii - i se ofera inca o portie de "viata". Toti privim un lucru si nimeni nu recunoste orbirea de care da dovada. Perspectiva noastra e gresita, ne urcam prea jos si coboram exact inainte sa ajungem sus.
Valsul in care traim, alegerile de care nu profitam, miscarile in ritm schiopatat si magia celor ce sunt dispusi sa nu recunoasca priceperea, asta pentru o revenire imediata in topul laudelor. Vaaaaai, l-ati vazut pe cutarica ce repede a inteles tactica?
Sunt de parere ca ma exprim prea incurcat pentru cei dezordonati cu viata, sunt de parere ca ar trebui sa-mi cos gura si sa va las pe voi sa vorbiti, si mi-ar placea mai tarziu sa aleg eu in locul vostru...
Nu de alta, dar asta faceti voi acum cu vietile altora!
