| Momente limita |

E la plural, totul e mai mult decat in forma dubla, sunt momente ce vrei sa le studiezi indeaproape, dar amintirea ta e vaga, iar pentru momentul prezent e ceata in mintea ta.

Gresesti cand vrei sa faci totul dupa un plan, sa studiezi cauza si apoi sa dai un verdict, dupa care sa pleci la atac. Uiti un lucru, spontaneitatea si timpul ce schimba totul. Priveste in apropierea ta[la doi pasi distanta] si loveste-te de primul obstacol. Opreste-te. Te-ai oprit? Te doare? A, nici nu-ti pasa? Atunci mergi mai departe, totusi sa stii ca, desi te-ai abtinut ai niste cicatrici si nu prea se mai duc. Parul tau, de oriunde, si bronzul ce ti l-ai tras intr-o vara sau la solar doar acopera, cineva, intr-o zi va trebui sa te descopere altfel.Si atunci ai sa ai un moment limita, un complex si vei incerca sa te aperi. Vei vrea un zambet de la tine, o gluma, dupa care se va intelege totul? Sau va roade din tine frica si vei ajunge la renuntare?

In ultimele clipe, chiar in ultima secunda te pregatesti sa arunci. Regula e simpla, timpul s-a scurs si nu mai existi. Dar cum tie iti place criticul, joci si iti spui ca reusesti. Autosugestie, sau o parte din mintea ta ce prin minciuna regleaza realitatea dupa volumul dorintei?

Intrebari sunt mereu, dar frumos ar fi ca noi sa contruim raspunsuri, iar altii sa ne ofere intrebarile. "Norocul" nostru e ca in vorbire mereu avem semnul intrebarii, si gandim ca cineva e obligat sa ofere o explicatie. Arunca-te, nu de la etaj, ci in patul tau cel rece, daca nu e, atunci fa-l sa fie si "zideste" o liniste deplina, apoi iti poti raspunde dupa pofta de imaginatie si de realizare a ceea ce e corect.

Plec spre a gasi momente limita, am sa profit de ele, o sa ma doara cand am sa am reactii de moment ce or sa decida durerea prezenta pe langa mine, sau poate am sa ma bucur ca indemanarea mea a avut rezultate, furate, dar acum devenite originale.

Momentul cel mai de pret e cel alaturi de persoana draga. Nu ai sa poti profita de tot acel moment pentru ca are "talentul" sa se scurga intr-un pahar cu mult alcool, ai sa ametesti, iar dimineata ti se va parea totul ca dupa o partida, cand nu ai nevoie de nimic, vrei doar sa fumezi, sau sa bei o cafea, orice, doar ca uiti. Uiti ca ea te asteapta sa continui momentul, ea scapa mai greu de senzatie.

Viata si moarte, doua limite inchipuite de noi, reale in realitate. Frumos si comar, doua limite in visele noastre. Ce facem? Alegem prima varianta de la ambele exemple, riscam si la o doza de cosmar si ne implinim scopul.

De ce cosmar? Pentru momentele limita.

| AntiBlog |

Un titlul ce poarta numele unui "consumator" de blog, protestant in mare parte, ce ofera o perspectiva nu tocmai placuta acestui fenomen numit blog.

Postul trecut imi insiruiam gandurile despre persoanele ce dramatizeaza orice miscare, ajungand sa faca tantarul armasar si oul mai mare decat gaina. Un om din lumea asta, un cititor, a "aruncat" anumite cuvinte destul de libere, postand pentru inceput un comment si apoi raspunzand la "efect". In mare am incercat sa-i dau dreptate, dar as vrea sa inteleaga ce inseamna libera exprimare.

Poate crezi ca in ziua de azi o sa stam o gramada de ani sa ne chinuim, sa ne intemeim o familie, sa trecem prin greutati, sa ajungem chiar la batranete dupa ce am iesit la pensie, ca mai apoi sa deschidem pc-ul si sa scriem. Putem face lucrurile astea si mai din timp, pentru ca ideile sunt de moment, experintele  se schimba, iar totul dureaza mai putin de o clipa.

Unora li se pare aberant sa citesti doua, trei carti si apoi sa iti faci un blog in care sa te dai inteligent. Exista posibilitatea sa ma "sictireasca" si pe mine acele persoane, dar totusi sunt libere sa spuna orice. Maine se pot face alte bloguri in care sa se scrie despre discriminare, sa se critice, sa se injure, despre orice si oricand, pentru ca nimeni nu va putea face nimic. E ceva virtual, e lipsit de regula realitatii, aici e parerea fiecaruia, "suferinta", dar si prostia condusa de urmele dementei. 

Ca AntiBlog nu suporta cei ce scriu mereu "aberatii" este o parte interesanta, dar ca AntiBlog nu este singurul ce "sufera" de acest refuz e un nimic. Sunt multi care au ceva impotriva celor ce scriu, au succes si mai scot si bani din asa ceva.

Era candva reactia multor oameni despre un tip Zoso, care a stiut cum sa se foiasca ca sa ajunga sus. S-au facut si blog-uri impotriva lui, dar cand rautatea crestea in unii, succesul lui nu decadea ci creste chiar si in ziua de azi. Nu pot zice ca-l citesc, nici nu-mi place, e un fel de "informator" al presei, doar ca aduce totul intr-un timp cat mai rapid si plus de asta e si "moca".

Inchei aici, si mentin ideea de blog, imi place obsesia pe care o creeaza, dar si reactiile adverse. E ca o pastila ce te videca, dar unora nu le prieste. Sa nu uit sa spun ca intr-o zi imi doresc ca oamenii gen AntiBlog, sa devina ProBlog. Dar oare cand? Sper sa mai scriu si atunci.

Pentru reactii "adverse" aveti sectiunea "comentarii" de unde puteti avansa in a spune ca sunteti pro sau contra Blog, in general.

                                       [acest post se recomanda a se consuma in liniste si pace]

| Dramatic |

Imi cer scuze daca titlul asta te duce cu gandul la limba romana, la vechea capacitate sau la viitorul BAC, sau la orice "chin" necesar tie pentru a te stresa si pentru a te pune pe invatat si renuntat.

Dramatic esti cand te comporti ca unii din fata ta, ca unii pe care nu vrei sa-i atingi pentru ca iti e frica ca or sa faca urat si or sa tipe mai ceva ca fata la maritat. Tipuri de oameni ce dramatizeaza si cel mai mic nimic. Acea combinatie intre o posibila sansa si o banala conversatie. Acel schimb de idei ce vrea un nou aliment, spontaneitatea. Doar ca dramaticul dramatizeaza.

E spontan sa spui ca nu-ti place viata pentru ca majoritatea o vor, dar nu stiu de ce. E grav sa spui ceva in plus despre viata pentru ca ai sansa sa dramatizezi. Si ai o tipa " de cea mai buna calitate" langa tine si tot ii gasesti un defect si iti spui fel de fel de intrebari, dar daca nu se misca bine, daca nu are sanii mari sau daca sunt lasati. Dramatizezi nu ?

Si ea poate nu e excelenta, viata, la ea ma refer. Tu oare incerci sa strabati perfectiunea, sa te bati cu ea, sa castigi ca mai apoi sa furi ceva de la ea? Tu nu, tu vrei doar ce e deja preparat si se cumpara cu bani si "inteligenta", si incerc sa dramatizez, nu imi reuseste ca tie.

E scaunul tau, iar eu iau loc pe el, vaiiii ce cald e, nici nu ma gandesc de ce si nici nu ma intereseaza, tu ai doar un fix sa revii la pozitia initiala. Ai plecat, plecat ramai, vorba aia, pune-ti pofta-n cui. 

Te-ai agatat, esti la-naltime si vrei sa zbori, fara poante, dar chiar n-ai aripi, sunt de vanzare la magazin, dar nu esti pui. Acum dramatizezi si nu te mai crede nimeni, chiar daca ai dreptate. Toti cred ca te uiti la un film si nu ti-a priit mancarea, ori ea a terminat, iar tu o astepti pe Angelina, inchizi ochii si o auzi " push baby, push, push". Esti gravid si situatia te depaseste? O viagra si doua somnifere vor face din tine o stana de piatra, dar si o lampa a lui Aladin, frecata de multe femei, si barbati poate.

Dramatizez cand tu urli fara rost, doar ca sa te arat pe tine si sa te sperii, dar tu faci totul pe dos si dai "volumul" mai sus, esti ilegal pe teritoriul meu si ma faci sa fiu nervos, dar eu nu dramatizez.

Concluzia vine de la sine. Ca putini sunt cei ce traiesc realitatea si ti-o exprima asa cum e, iar multi dramatizeaza facandu-se victime, sau chiar femei. Nu plangeti ? [o cresa, gradinita ceva ?]

| Eu votez cu... |

Eu votez? Nu cred. Inca mai am timp, dar nu vad un motiv principal pentru care eu sa fac lucrul asta. Nu sunt indeajuns de matur cat sa ma mint de nebun ca eu voi schimba lumea printr-o stampila pe un partid si un chip. 

Multumesc celui ce a inventat realitatea pentru ca poate ma indragosteam de o domnisoara ce arata mult prea bine in pozele(poza) de campanie, dar "prezenta" la diferite evenimente a demonstrat ca poza merita toti banii, ea nici macar un leu. Nici macar nu poate sa-si traga ceva mai "decent" pe ea, ci doar niste haine ce le poarta lumea la sate. Sau poate promoveaza si continua fenomenul de " taranii e pe drum" .

Nu am nimic cu politica asta, sunt afon, incult in domeniu si nu ma intereseaza, dar am facut indigestie de la atata campanie ce astazi isi va arata roadele. Cei ce au un microfon in fata sau o camera nu au voie sa influenteze in schimb religia noastra cheama "crestinii" sa le spuna cu cine sa voteze.

Aberatii. Imi e sila de minciuni si de oameni ce isi promoveaza imaginea cu dulcegari. Daca ti-au dat ceva atunci te au la degetul mic. Chiar daca ii votezi sau nu, ei sunt cei care or sa spuna ca ai luat de la ei, totul cand vor avea ocazia. 

Altii au murit pentru amaratul de drept de vot din ziua de azi. Dar minciuna si banii sunt vinovati. Nu am dreptul sa injur vreun candidat, dar sunt multi care nu au ce cauta, majoritatea chiar. Nu-mi vine in minte pe ce m-am gandit sa pun stampila, am sa pun la nimereala. 

Si cu siguranta deja se stie cine, ce si cum castiga. Cine a avut cea mai mare promovare si a bagat cei mai multi bani se va bucura. Respect anumiti colegi ce m-au rugat sa nu postez partid desi as fi tentat. 

De oriunde ai fi tu, ce partid vrei sa castige ? 

P.S. Partidele sunt ca niste trepte jalnice. De la prosti pana la dobitoci, mancatori de bani si pana la cei mai retarzi, sau poate vine minunea.

| Am de numarat ganduri |

Am mintea plina de tampenii. Toti zic ceva si eu trebuie sa ascult totul. E unul din micile mele defecte. Trag cu urechea, dar si acolo unde nu trebuie.

Ceri o parere unei persoane ce-ti e destul de apropiata, "pliata pe sufletul tau" si iti ofera cat poate ea, dar esti nemultumit. Te duci in nebunia ta, alergi, faci inconjurul lumii sau al orasului si dai peste necunoscuti. Sunt multi si tot la fel de multi iti si plac. Te atrg la o conversatie. Nu scrie pe ei "aici magnet de pol opus", dar au acel ceva ce nu se vede ci se afla in aer. Miros daca are? Inca nu mi-a mirosit, dar apoi o sa vreau si gust si se va spune ca am pretentii. Vreau cat se poate si ma multumesc cu cat mi se da. 

Cand ai contact cu cei din jurul tau totul e o "batalie" intre priviri, zambete, gesturi si vorbe ce nu le auzi, dar esti gata sa le citesti pe buze. Ai vrea sa ai un nou simt inventat de tine, dar Dumnezeu ti-a dat destul si trebuie sa profiti. Iti iei inima in dinti, nu o strangi prea tare, o lasi sa bata si toata lumea vine spre tine. E inca tacuta. Asteapta startul. Uiti totul, ei profita, incalca "legea" si iti spun si ceea ce nu vor. Tu totusi asculti si speri sa nu ajungi in starea aceea decat prin imaginatie. 

Am zece degete pentru doua maini. Pot avea mai putine, dar nu mai multe, cel putin nu de unu' singur. Nu am ganduri sincigase, dar am ganduri.

Sunt multe la numar si imi e greu sa le "sortez", sa le comapr si dupa o reamestecare sa le pot diferentia. Nu am un prim si un ultim, am doar multe. Ganduri.

Acum domn' ene, cel ce nu de mult se lauda ca ne adoarme mai ceva decat un somnifer ma pune sa numar totul ca pe oi. Am ajuns la o suta si nu am adormit. Totul e o continuare. Gandurile mele depasesc limita si obosesc. Sunt prea stresat si ma detasez.

Pentru putin am OFF. Imi incarc bateriile si revin. E la plural deci sunt mai multe. O sa dureze ceva timp. Imi promit mie ca nu mult, doar o perioada.

Asta e noul pe gand si il vreau si pe al tau aici. Sa-mi spui ce si cum despre urmatoarea ta replica, fapta sau nebunie. Despre ganduri, cate la numar. 

| Bate inima |

Si sper sa aiba un motiv. Sper sa nu fie doar o ruptura dintr-un fragment stupid reusit a fi cantat acum ceva vreme. Nu ma pricep la medicina si nici la cate batai trebuie sa aiba inima pe minut, tot ceea ce stiu e ca daca "functioneaza" trebuie sa aiba si un scop, ci nu cumva starea sa fie "statica" si ilegala pentru normalitate.

Desi bate, uneori se zbate intre a fii sau a stagna, intre a vrea si a spune "nu pot". Totul pleaca de la un motoras capabil sa miste si muntii din loc, dar si sa raneasca tot ce intalneste in jur.

Dimineata deschidem ochii si ne masuram timpul ramas pana la reintoarcerea in starea de somnolenta. Ajungem sa credem ca avem doar o continuitate si viata devine deja banala. Oare inima bate degeaba? Oare ar trebui sa ne-o scoatem din lacasul ei, si sa aparem si noi la stirile de la ora 5 (17) ? Ea bate, iar mintea nu mai lucreaza, iar multi dintre noi ajungem la simpla concluzie ca mai bine fara ritm, decat ceva fals ce nu pica pe note.

Si ce-ai facut? Ai rupt partitura? Si acum  crezi ca ai reusit sa scapi? Viata isi are o destinatie si pana la urma isi gaseste artistii, tu ii poti privi, asta pentru ca ai renuntat fara a mai incerca.

Plangi? Sau poate nu, nu mai ai lacrimi. Razi? Probabil, desi nu te aud. Ma poti vedea? Cu siguranta da, dar eu nu, tu deja ai murit.

 Te anunt ca inima mea inca bate, si are un ritm, nici macar nu plagiez si nici nu am de gand. Are un ritm destul de necunoscut, dar care mai tarziu se va desprinde de nestiinta si va alcatui partitura mea, viata, si sper sa placa si celor de langa mine.

Acum? Pai ce nu ma doboara, ma irita si ridica. Ma formeaza si ambitioneaza. Stresul a ajuns pe mana altora si imi pare bine ca scap de rusine. Ce rusine? Cea pe care o am cand nimeni nu simte ca ea inca bate.

Mai important de atat? Momentul in care cineva, o ea, cu pielea fina, cu parul ei natural si fara trucuri "magice" si cu mintea deschisa pentru cei ce au o cheie...va asculta in liniste, fara sa clipeasca, pentru ca va avea ochii inchisi si va spune... "chiar bate" si va zambi... restul e pura scriere a ceva ce nu vedem dar stim cum se numeste...viata.

| Aberatii |

Mi-a picat pata instant pe niste lucruri care nu tin de mine personal, cat tin de general. Lucruri ce le scoti din gura destul de usor, nu ai nevoie de niciun patent, nici de imaginatie, ci doar de prostie si pofta de aventura, sau hai s-o numim curiozitate in stadiu de satisfacere.

Aberatii. Toate cuvintele, expresiile si vorbele, soaptele si nimicurile ce le divulga a ta gura fara implicare subiectiva, nu pune suflet ci doar pofta.
[sa-ti stea in gat]

Cum e posibil sa spui ceva atat de fals incat sa crezi si tu pe moment? Cum e sa declari si sa sustii, iar apoi sa lasi totul intr-un sertar dezordonat? Cum de exista in lumea asta vorba spusa fara rost? Cum e posibil sa spui te iubesc, cand tu nu vrei nimic. [ un nimic si "nimic" mai mult]

Ne mintim si ne place ! Ne indragostim si atasam de aberatii si uitam de adevarata senzatie. Fara ai spune numele, cineva, imi spunea ca am uitat sa iubim si ca suntem "impotenti" in a mai cunoaste altceva in afara de sex si bani. Ma mir ca nu ne-am luat si de droguri.

[trag aer in piept]

Postul asta ar trebui sa fie plin de aberatii, asta ca sa prinda bine orcui. Dar in cuvinte putem scrie nu doar aberatii, ci si despre ele.

Nu-i spune ca o vrei mereu, spune-i ca vrei doar s-o faci cu ea. [excitatule]

Nu o mintii ca alta ca ea nu va mai exista, la colt de drum alta te va fura.
[urla hormonii-n tine]

Nu spune ca ea s-a "miscat" perfect. A fost o iluzie, doar de moment. [porno?]

Ea, e o ea, iar tu esti un idiot ce nu o vrea...nu cu adevarat. [nu?]

Cand ti se ridica... te uiti in jur, iti alegi [ar fii o rima], intinzi scenariu, practici si pleci. Asa esti tu, plin de aberatii. [un actor mult prea grabit]

Cand spun "tu", ma pun pe mine prima data, iar apoi ma refer la tot ce e general si pus fata-n fata cu "rasa" masculina. Urasc sa cred ca nu exista nimic din ce-ar trebui sa fie mereu. Altii reusesc sa creada ca viata e un "cocteil" cu prea mult alcool si fara "apa". [vad, dar nu disting]

Bei aberatii...mananci aberatii...strigi in gura mare, dar tot aberatii. Calci stramb pe pamant, traiesti dar nu existi. Acum da vina pe aberatii.

Sa te constipi si sa faci ulcer, sa plangi si sa te chinui, pentru ca altii te-au crezut si tu le-ai furat ce-aveau mai de pret, increderea-n tine.

Te blestem, sunt doar niste aberatii.