Un titlul ce poarta numele unui "consumator" de blog, protestant in mare parte, ce ofera o perspectiva nu tocmai placuta acestui fenomen numit blog.
Postul trecut imi insiruiam gandurile despre persoanele ce dramatizeaza orice miscare, ajungand sa faca tantarul armasar si oul mai mare decat gaina. Un om din lumea asta, un cititor, a "aruncat" anumite cuvinte destul de libere, postand pentru inceput un comment si apoi raspunzand la "efect". In mare am incercat sa-i dau dreptate, dar as vrea sa inteleaga ce inseamna libera exprimare.
Poate crezi ca in ziua de azi o sa stam o gramada de ani sa ne chinuim, sa ne intemeim o familie, sa trecem prin greutati, sa ajungem chiar la batranete dupa ce am iesit la pensie, ca mai apoi sa deschidem pc-ul si sa scriem. Putem face lucrurile astea si mai din timp, pentru ca ideile sunt de moment, experintele se schimba, iar totul dureaza mai putin de o clipa.
Unora li se pare aberant sa citesti doua, trei carti si apoi sa iti faci un blog in care sa te dai inteligent. Exista posibilitatea sa ma "sictireasca" si pe mine acele persoane, dar totusi sunt libere sa spuna orice. Maine se pot face alte bloguri in care sa se scrie despre discriminare, sa se critice, sa se injure, despre orice si oricand, pentru ca nimeni nu va putea face nimic. E ceva virtual, e lipsit de regula realitatii, aici e parerea fiecaruia, "suferinta", dar si prostia condusa de urmele dementei.
Ca AntiBlog nu suporta cei ce scriu mereu "aberatii" este o parte interesanta, dar ca AntiBlog nu este singurul ce "sufera" de acest refuz e un nimic. Sunt multi care au ceva impotriva celor ce scriu, au succes si mai scot si bani din asa ceva.
Era candva reactia multor oameni despre un tip Zoso, care a stiut cum sa se foiasca ca sa ajunga sus. S-au facut si blog-uri impotriva lui, dar cand rautatea crestea in unii, succesul lui nu decadea ci creste chiar si in ziua de azi. Nu pot zice ca-l citesc, nici nu-mi place, e un fel de "informator" al presei, doar ca aduce totul intr-un timp cat mai rapid si plus de asta e si "moca".
Inchei aici, si mentin ideea de blog, imi place obsesia pe care o creeaza, dar si reactiile adverse. E ca o pastila ce te videca, dar unora nu le prieste. Sa nu uit sa spun ca intr-o zi imi doresc ca oamenii gen AntiBlog, sa devina ProBlog. Dar oare cand? Sper sa mai scriu si atunci.
Pentru reactii "adverse" aveti sectiunea "comentarii" de unde puteti avansa in a spune ca sunteti pro sau contra Blog, in general.
[acest post se recomanda a se consuma in liniste si pace]
