| Momente limita |

E la plural, totul e mai mult decat in forma dubla, sunt momente ce vrei sa le studiezi indeaproape, dar amintirea ta e vaga, iar pentru momentul prezent e ceata in mintea ta.

Gresesti cand vrei sa faci totul dupa un plan, sa studiezi cauza si apoi sa dai un verdict, dupa care sa pleci la atac. Uiti un lucru, spontaneitatea si timpul ce schimba totul. Priveste in apropierea ta[la doi pasi distanta] si loveste-te de primul obstacol. Opreste-te. Te-ai oprit? Te doare? A, nici nu-ti pasa? Atunci mergi mai departe, totusi sa stii ca, desi te-ai abtinut ai niste cicatrici si nu prea se mai duc. Parul tau, de oriunde, si bronzul ce ti l-ai tras intr-o vara sau la solar doar acopera, cineva, intr-o zi va trebui sa te descopere altfel.Si atunci ai sa ai un moment limita, un complex si vei incerca sa te aperi. Vei vrea un zambet de la tine, o gluma, dupa care se va intelege totul? Sau va roade din tine frica si vei ajunge la renuntare?

In ultimele clipe, chiar in ultima secunda te pregatesti sa arunci. Regula e simpla, timpul s-a scurs si nu mai existi. Dar cum tie iti place criticul, joci si iti spui ca reusesti. Autosugestie, sau o parte din mintea ta ce prin minciuna regleaza realitatea dupa volumul dorintei?

Intrebari sunt mereu, dar frumos ar fi ca noi sa contruim raspunsuri, iar altii sa ne ofere intrebarile. "Norocul" nostru e ca in vorbire mereu avem semnul intrebarii, si gandim ca cineva e obligat sa ofere o explicatie. Arunca-te, nu de la etaj, ci in patul tau cel rece, daca nu e, atunci fa-l sa fie si "zideste" o liniste deplina, apoi iti poti raspunde dupa pofta de imaginatie si de realizare a ceea ce e corect.

Plec spre a gasi momente limita, am sa profit de ele, o sa ma doara cand am sa am reactii de moment ce or sa decida durerea prezenta pe langa mine, sau poate am sa ma bucur ca indemanarea mea a avut rezultate, furate, dar acum devenite originale.

Momentul cel mai de pret e cel alaturi de persoana draga. Nu ai sa poti profita de tot acel moment pentru ca are "talentul" sa se scurga intr-un pahar cu mult alcool, ai sa ametesti, iar dimineata ti se va parea totul ca dupa o partida, cand nu ai nevoie de nimic, vrei doar sa fumezi, sau sa bei o cafea, orice, doar ca uiti. Uiti ca ea te asteapta sa continui momentul, ea scapa mai greu de senzatie.

Viata si moarte, doua limite inchipuite de noi, reale in realitate. Frumos si comar, doua limite in visele noastre. Ce facem? Alegem prima varianta de la ambele exemple, riscam si la o doza de cosmar si ne implinim scopul.

De ce cosmar? Pentru momentele limita.