Iar retoricul intervine. Se apropie de mine, se grabeste, insista, transpira, se toceste mai rau ca o pila, se rupe, se dezleaga, tuna si fulgera, apoi vezi totul ratacind in noroaie, doar intr-o clipa.
Verdele la semafor, sarutul sub clar de luna, mintea fugindu-ti fara sa oboseasca, rasul ce-ncepe si nu sti cand se termina, prima gura de apa ce-ti potoleste setea, prima ninsoare, sau primul ghiocel rasarit imediat dupa... Totul e potrivit intr-o lume perversa, totul sincronizat la secunda.
Si imi pare ideal ca mana ta sa fie mai libera, ceasulului sa-i rapesti timpu’ ,ciocanele sa-l zdrobeasca, sa sari in jos spre imposibil, sa crezi, iar trambulina sa te salveze, sa rostesti cu mintea si sufletu’ sa presara incredere, sa comunici fara cuvinte.
Si parca un poet are mai mult farmec atunci cand ii intalnesti rima. Viata ta pe o panza intinsa pe toti peretii, rupta in colturi, jignita de timp, culoarea palita de-un soare crud si inca respira si inca se-admira, si nu e singura, e ca in povesti.
Ai lacrimat si ai fugit spre oglinda, ai vrut sa nu pierzi nimic, ai castigat incredere si totu’ a durat o clipa, ai clipit. Si parca-mi aduc aminte cand ai fugit...
In camera ta zace un pat dezvelit, e rece si nimeni nu sta in el,asteapta momentul cand se va cladi un reciproc. Se va simti...
Si tu vei spune intre doua batai de inima, intre caderea unei nopti si revenirea zilei, intre vidul din mintea ta si umezirea buzelor, vei spune totul, vei spune... Te iubesc.
Urmeaza imagini scrise, urmeaza pete de culoare, urmeaza ceea ce e inainte de sfarsit, urmeaza inceputul unei noi clipe si n-ai sa mai astepti nimic.
Astfel ploaia continua si fiecare o vede cum suporta si geamu’ e in dublura si eu numar trei, am doua bucati ce se elimina si una ce-mi bruiaza ideea.
Dincolo e imaginea a ceva facut intr-o clipa uitata, dincolo e ceea ce ai lasat inainte sa vii aici, dincolo e dormitoru’ de veci, dincolo nimic nu mai e...
Acum... la ce nu-ti place... da NEXT...
FINISH
