| Aroma serii de marti |

Stai un pic ! Inca frige, dar imi place. Mai astept o scurta vreme cat sa-ti fac si tie o idee despre senzatia mea. Din cate ma cunosti iti poti da seama ca am o legatura cu lucrurile unice, cu exceptiile si cu ceea ce se numeste dezordine pentru altii.

Unii simt cu ochii, altii cu mintea, altii cu mainile. Eu simt ce-mi place, atunci cand inchid ochii. Adevarul e ca inca am lumina aprinsa. Vreau sa ma crezi, m-am dus spre intrerupator si am interactionat cu el. M-am "batut" cu lumina si rezultatul a fost favorabil mie.

Poate ca ziua de marti nu e una tocmai buna, poate ca-ti poti rupe un picior, te poti taia in zone delicate, o cearta poate interveni, sau te poti "echipa" cu un full, ghinion.

Norocul din tine poate incepe abia cat seara iti pune vederea la incercarea si contorul la mai multe cercuri pe minut. Parca nici n-ar fi noroc, parca totul ar fi un dezastru de proportii mici, toate adunate construind un ceva ce bate la usa mintii tale.

Porcarii inutile la care ne gandim, griji ce ne seaca mintea, si ceaiul meu ce tinde spre racire.

O fizica haotica ce vrea sa-si gaseasca stabilitatea, un gust ce-mi tachineaza limba si buzele mirate mai vor un pic din dulcea acrisoara aroma.

Secretul nu ai sa-l afli. Amestecul e divin si sunt lucruri de care nu trebuie sa stii, ci doar sa le traiesti. Nu conteaza cata truda a suportat restu', conteaza ca bucuria ta sa fie adevarata.

Ma bucur ca si tu gusti, imi place cand iti place si te rog sa nu-ti scape nici macar o litera din vedere. 

Scopul meu incepe sa fie atins, dezvirginarea aromei se apropie de complet si totul seamana cu o poveste, cu siguranta are un sfarsit.

Cum spuneam, pentru mine acum cand scriu e fix si trebuie sa recunosc ca cineva imi bantuie mintea.

Poate ca ea putea face un ceai chiar mult mai bun. Si nici nu se chinuia, nu facea pregatiri, era spontana, vroia sa tina totul fierbinte. Iar ea cu siguranta vroia miere, eu am pus zahar, dar vreau sa ma crezi ca doar o lingurita s-a strecurat in cana.

Si nu-mi e mila ca am sacrificat o jumatate de lamaie, stiu doar ca restu' zace. Si vreau sa nu se termine asa usor, mai mult de-atat, sa savurez, ascuns, cu tine-n dormitor.

Timpul ce vine mai tarziu mi-a propus ceva, sa ma joc pititea, ea se-ascunde si bea, eu o gasesc, ii simt aroma.