M-am mutat pe JohnCristea.RO

miercuri, 23 iunie 2010

| Prost să fii, facebook să ai |

E na, doar nu va crede cineva că eu mut munţii din loc pentru a critica o comunitate în care până şi eu m-am înscris, dar mergând mai departe de obsesie şi de prostie, mă pot lovi de consumul excesiv de nimic în faţa calculatorului.
Cumpăraţi-vă un acvariu sau mai treceţi pe la bunici, pe la ţară, asta dacă vă doriţi suficient de mult să "munciţi", aşa cum faceţi pe faisbucul dumnezeiesc.


Voi, ăştia cu mintea seacă, să nu vă pună click-ul mouse-ului să vă faceţi cont şi pe ASTA, că se face România de totul de râs.


Dacă nu ştiaţi, această reţea de socializare nu e departe de hi5, doar că IQ-ul este, deocamdată, greu de atins pentru mulţi dintre romani. Iertat să fiu, dar cine se simte, chiar e!


De ce faisbuc? "Am zis să fiu şi eu "cool" & "trendy", la fel ca ceilalţi prieteni ai mei, să nu ies din rândul anturajului şi să mă fac celebritate", aşa mi-a răspuns o dragă ascultătoare în show-ul mETROnET în NOAPTE.


Mulţi nu cunosc, puţini sunt cei ce au cont. Virusul va face incizie până şi în cea mai sărăcăcioasă căsuţa, nu de alta, dar ar fi o ruşine să nu urmezi turma cea de toate nopţile pierdute. Mai în glumă, mai deloc, messenger-ul va face poc, se va pune pe stop, va fi dus la închisoare pentru 29 de... secunde, cam cât rezista un individ fără logare de la pornirea pc-ului.


Noua modă va fi turbarea, vor ieşi bulbuci la gură, se va încinge creierul, vor exploda bitii invizibili, se vor încrunta mădularele şi se vor usca scoicile la aflarea veştii:
A picat net-ul!

miercuri, 19 mai 2010

| Prostituție muzicală |

Sunt un vinovat. Mă prostituez și-mi place comercialul. Poate că doar curva din mine și-a dat seama cât de interesantă poate fi boceală ce-o practică artiștii noștri români, dar foarte curând îți va veni și ție rândul.

Eu mă prostituez, iar ei câștigă bani și imagine pe seama urechilor mele. Nu e ca și cum aș sta tăvălit pe trotuarul de la kilometru cerșind un amărât de hit, e o falsă iubire între voce și negativ.
Boala creierului se înfiripă încă de la primul "play" și ceea ce-ți pare a fi original sau ieșit din comun, e defapt un cover al trecutului.

Manelistii sunt autentici, fură pe față și cântă cât îi ține glasul. Sunt niște fideli ai prostiei și nu îmi e teamă să-i apreciez pentru asta.

Muzicalitate frate, o ciorbă de cuvinte chinuite și aruncate la'ntamplare, o voce răgușită sau pițigăiată. Botoxate și siliconate, eronate și manechinuite. Un sex plin de manipulare și tuturor le miroase a bine.

Nu vă mai luati de MUST Media, ei arată o realitate dureroasă a prostiei care se vinde ca o pastilă a fericirii.

Au răgușit înainte de vreme, și-au arătat trupul fără magie, s-au penetrat cu și fără plastic, s-au lins pe bot de încercările vremii, au murit și falsează un zâmbet.

Mâine apare un nou videoclip! Tu ești vinovat dacă judeci valorile în mod greșit.

vineri, 7 mai 2010

| Cand gresesc |

Am de pierdut si nu-mi place sa spun asta. Ma linistesc si ma plimb prin orasul asta linistit in mijlocul noptii. Imi e tare dor sa va mai scriu cate ceva din viata mea in acest virtual usor de venerat. Sunt pasibil de "inchisoare", desi nu am omorat niciun suflet.

Nu prea scriu, nu-mi place tastatura, iar scaunul ma incomodeaza. Din picioare prestez mai greu si-mi pierd ideile.

Mi se pare ca banalitatile vin cu putere din urma si ma ataca fara sa am vreun mod de aparare. Sunt singur impotriva vantului si toti ma vor rapus la pamant. Parca zici c-ar fi mai fericiti fara mine.

Si vreau sa-ti transmit ca noptile sunt facute pentru a fi traite in doi, cu oleaca de tuica sau vin rosu, de preferat sa nu fie de la biserica. Cand te-a luat capul, poti sa incepi distractia, peretii se indoaie si sufletul se jupoaie. Doar o vlaga a trupului ar mai striga, ochii te tradeaza. Betia se instaleaza fara sa scurtezi tu timpul.

Am o relatie stabila cu lumea mea si iubesc universul. Simte-te si simte-ma.

Si recunosc, sunt uneori atat de stupid incat merit palme cu viteza luminii, mai multa violenta decat ar darui un violator sau un criminal in serie. Pasesc cu gandul spre Sibiu si spre Sighisoara, iar ceea ce-mi vine instant in rafale de imagini, e camaruta in care ne-am strecurat si am adormit ca niste pui abia nascuti.

In reteta fericirii s-a mai adaugat un personaj: ursuletul.

Iar cand gresesc, vreau sa dau timpu'napoi.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

| Minumagica mea! |

Sunt sentimente ce nasc trairi cu functii neintalnite nici macar in ploile torentiale ce ar vrea sa faca dragoste cu chipul tau. Ruga mintii tale e sa ramai in starea asta pana la sfarsitul sfarsitului, iar fentarea timpului sa fie la cheremul tau.

Pune-te in locul lui Dumnezeu si judeca-te cat poti de subiectiv, ofera-ti o sansa atunci cand altii pica din nori, cumpara-ti aripi noi, imbraca-te in ciocolata si jura-ti mireasma de vanilie.

S-a trezit si s-a'ntrebat ce fac... am adormit-o, am lasat-o sa venereze visul. Nu vreau sa se foieasca, vreau ca somnul sa-i fie amortitor de bun sau ca o stana de piatra ce iubeste miscarea in lumea ascunsa in ochii unei balerine adormite.

Un fluture se ia la'ntrecere c'un zmeu, iar tastele mele se scuza, inca produc zgomot deloc usor. Si muzica s-a stins, doar in imaginatia mea mai "urla", iar neuronii petrec in betie.

Ma retrag spre un coltisor plin de fericire, simt cum pielea ei fierbinte ma'nveleste si cedez dorintei.

Nu de mult, s-a nascut un nou cuvant: minumagic(a)

Minumagica mea, e timpul nostru in doi!