| Minumagica mea! |

Sunt sentimente ce nasc trairi cu functii neintalnite nici macar in ploile torentiale ce ar vrea sa faca dragoste cu chipul tau. Ruga mintii tale e sa ramai in starea asta pana la sfarsitul sfarsitului, iar fentarea timpului sa fie la cheremul tau.

Pune-te in locul lui Dumnezeu si judeca-te cat poti de subiectiv, ofera-ti o sansa atunci cand altii pica din nori, cumpara-ti aripi noi, imbraca-te in ciocolata si jura-ti mireasma de vanilie.

S-a trezit si s-a'ntrebat ce fac... am adormit-o, am lasat-o sa venereze visul. Nu vreau sa se foieasca, vreau ca somnul sa-i fie amortitor de bun sau ca o stana de piatra ce iubeste miscarea in lumea ascunsa in ochii unei balerine adormite.

Un fluture se ia la'ntrecere c'un zmeu, iar tastele mele se scuza, inca produc zgomot deloc usor. Si muzica s-a stins, doar in imaginatia mea mai "urla", iar neuronii petrec in betie.

Ma retrag spre un coltisor plin de fericire, simt cum pielea ei fierbinte ma'nveleste si cedez dorintei.

Nu de mult, s-a nascut un nou cuvant: minumagic(a)

Minumagica mea, e timpul nostru in doi!