Perfectiunea asa cum am perceput-o eu

Sa umblu gol pusca intr-o natura vie. Sa dau de un Rai doar al meu si sa nu gasesc decat o pajiste imensa plina de frumusete. Sa sterg tablourile ilustrand crimele si sa se conceapa istoria doar din momentul prezent in care traiesc.

Cand perfectiunea a inceput munca pe parcela mea, am sperat sa plec in zbor si sa nu ma las atacat de vreun vultur nemilos si infometat. Visul mi s-a implinit pe jumatate, iar vinovata e doar furtuna ce m-a prins printre norii pufosi preschimbati in frustrari umezite.

Perfectiunea e o femeie frumoasa, dar lipsita de vulgaritate. O portocala decojita, un ceai aromat si fara zahar, un ceas mecanic... Perfectiunea exista, doar ca noi ne impotmolim in carnea frageda ce ne face cu ochiul in miez de noapte.

Percepem materialul ca pe cel mai real existent al lumii si nu scotocim suflete pentru a gasi calitate. Perfectiunea uita sa mai viziteze un robot matur si plin de vicii. Lumea e automata, totul functioneaza dupa reguli stricte, limitarea isi creeaza bariere solide si zbieram dupa libertate - insa nimeni nu ne-aude.

Perfectiunea nu stie de gluma, perfectiunea nu exista azi. Adam si Eva si-au stricat puritatea incercand sa caute ceea ce ispita a vandut din vorbe. Se intampla aceeasi manevra si in zilele noastre, doar ca s-au facut mici retusuri pentru cei cu ochelari de cal si plini de invatatura: legea atractie pluteste in manipulare.

Si ca sa te inund cu ceea ce simturile vor sa inghita pe nesaturate, iti daruiesc un pat moale cu apa, o iarba fina trasa pe nas, un alcool ce ameteste lavabilul din cutia ta, o lumina stearsa de buzunare goale si eternul vals prins pe orizontala pentru care inca mai platesti bani frumosi.

Perfectiunea asa cum am perceput-o eu, chiar daca risc sa fiu pus la zid pentru ca visez prea tare.

Tinerii petrec pana la moarte: tigari si etnobotanice (droguri usoare)

Ne plangem de poluarea pe care masinile o fac si dam vina pe mancarea nesanatoasa pentru aparitia anumitor boli din viata noastra. Strangem pumnii in fata celor ce ne gresesc voit si nu ii intelegem pe cei ce ne-au tratat cu flit în trecut. Nu lasam sa ne treaca pragul un dusman de moarte si vorbim despre cei necunoscuti ca si cum ar fi prietenii nostri.

La tineret se mai uita cineva? Ce sperante mai are un tanar proaspat iesit de pe bancile scolii si cum se mai poate el manifesta ca si fiinta productiva cand nimeni nu-l trage de maneca sa-i spuna ca nu e bine calea pe care a apucat-o?

Sunt pustani care nici nu au 18 ani de vietuire omeneasca si se prostesc luand tigarile ca pe o placere si o calmare instantanee. Probleme din varsta frageda? E chin si infern, iar un copil poate muri din cauza unui fum de tigara, amestecul unui context ilegal il stimuleaza sa încerce si etnobotanicele. Fericire rupta din iad. Sa privesti plonjarea unui tanar curajos, de la etajul zece, atunci cand mintea ii este afumata. Sa-l striveasca pamantul si nimeni sa nu mai poata interveni. Parinti acuzati de neglijenta si indiferenta, dar nimeni nu stie ca raul este facut de mainile proprii.

In caz ca sunteti adulti, stati cu ochii pe puritatea tanarului ce va duce generatia mai departe. Nu-l influentati si ajutati-l sa cunoasca lumea, nu gasca din fata blocului.

Etnobotanicele si tigarile nu au voie în viata nimanui. Dependentele strica mintea si trupul.

De retinut: Tindem sa fim ambalaje frumoase ce retinem viermi pe dinauntru.

| Gogule, probleme in Paradis? Despre cum ne ucidem, dar ramanem in viata |

Ne inspiram din povesti inexistente si pline de talc ca sa aflam cum sta treaba cu Paradisul si ca sa ne hotaram si noi intr-un final ce naiba e aia fericire. Cu cat scotocim si amestecam lucrurile mai mult intre ele, cu atat ne infundam mai adanc in nisipurile miscatoare ale unei vieti pline de amabilitate virusata de informatia sociala.

Paradisul e creatia omului, iar omul e creatia Universului. Atacul se iveste atunci cand cineva nu intelege singura regula: Toti suntem parte din Dumnezeu! Pacatul intervine atunci cand se strecoara cate un nebun fumat, consumator de etnobotanice inchipuite care se crede in pustiul Saharei si vrea sa fie stapan pe caldura datatoare de moarte.

Gogul din "povestea" noastra face ravagii, e un amorezat continuu si se suspenda automat atunci cand calca pe bec, rupe hartii si semneaza contracte cu alte silicoane ce nu-si au obsesiile puse la punct.

Gogul nostru nu este capabil sa-si perceapa functia pe care o are. El e ametit de putina tuica pe care-o serveste impreuna cu oile si ciobanii razleti. A nu se intelege cum ca Gogul are probleme in Paradis datorita dorintelor animalice pe care le are. Gogul nostru nu e zoofil!

Trecand peste betia de care da dovada de cel putin o viata, putem clarifica lucrurile. Nu exista un Paradis pe Pamant pe care omul sa-l descopere si sa-l pastreze. Omul este capabil de viol asupra roadelor, in spate ramane doar noroi plin de alergie.

Cum sa aflii de magie si sa spui de ea? Nu fii penibil, pastreaza secretul cat inca nu au venit nenorocitii sa investeasca in ce au vazut ochii tai.

Gogul avea si el o femeie si a vazut-o ca pe o printesa (nu ca la manelisti), a crezut in magia ei si a intrat intr-o relatie (updatata si pe facebook) numita Paradis. Dupa putina vreme "bomba sexy" de care s-a indragostit, s-a transformat intr-o evaluare zilnica, viata s-a blocat, iar mintea a creat o reverie dezastruoasa: a intrat in Iad, iar asupra suflarii s-au pus gratii. Stire de ultima ora: Gogul e la inchisoare!

Acolo, in umezeala pisicilor tandre a dat si de internet si a aflat cum sa-si intensifice viata amoroasa, cum sa-si sudeze dragostea pe care-o poarta pentru o ea si cum sa-si bata joc de tot :). Swing-ul a devenit noul subiect pe care l-a tot discutat si abordat din toate perspectivele. Si sa vezi atunci ce viata a prins Gogul de cand a auzit ce trasnai legale poate face fara ca nimeni sa-l judece. De-ar stii mamica lui... ce face el.

Vieti intregi au mai trecut, iar individul din povestea noastra tot nu s-a maturizat, ba chiar s-a redus la mai putine dorinte decat inainte: sex, mancare si somn (termeni obisnuiti pentru multi).

In locul Paradisului a venit o pata mare si neagra ce s-a instalat pe inima personajului nostru atat de real in ochii ce privesc la fiecare oprire cauzata de semaforul rosu.

Consistenta de care da dovada haotica traire poate ajuta la crearea unei depresii prelungite. O boala de suflet ce se duce la inima si o investitie catre un regret etern destinat nasterii. Se pune un imbecil in fata trenului si se -ajuta- : nu moare, ramane fara picioare.

Gogule, de unde ai plecat si unde ai ajuns? Credeai ca ai probleme si ca nu te regasesti cu picioarele pe pamant? Ei bine, acum la propriu, ai ramas in mari dubii. Sa-ti doresti asa cum esti sa ramai si sa iubesti, chiar daca nu primesti decat un rahat - nici macar un multumesc-.

| De ce sa ma schimb pentru altii? |

Schimbarile sunt bune atunci cand sunt facute treptat. Sunt momente cand se cere ceva brusc, radical si fara regrete. Cum sa rezist fara sa comentez? Nu ma pot intarata singurel pe lumea asta, stimulii sunt putini si nu las prea mult de la mine. Explorez schimbarile altora si ma amagesc visand la pozitivul servit pe tava. Nu sunt de acord cu turma si ma retrag cand prea multe guri ma ataca. Nu suntem perfecti, iar schimbarile vin ca urmare a frustrarilor noastre.

Sunt hotarat sa merg privind inainte si sa nu inchid ochii la provocarile vietii. Daca cineva ma calca pe cap, sunt inzestrat sa-i raspund timid pentru inceput. Daca lucrurile se inrautatesc, car bile negre cu mine. Violent sunt atunci cand cineva ma obliga sa ma schimb. Nu ma inghiti asa cum sunt - incearca sa ma eviti - si nici eu nu te accept cape un soricel sa misuni prin viata mea.

Eu vad schimbarea ca pe o impusliva obligatie sau asa a inceput sa fie perceputa de cand presa dicteaza lumii ce sa faca in timpul liber (sa si-l piarda). Daca te plictisesti de rahatul in care te afli si daca televizorul functioneaza atunci cand vorbesti despre cuplu, divorteaza, fa la fel cum se poarta pe anul 2011.

Dincolo am lasat lumina aprinsa, imi astept musafiri, iar eu m-am sechestrat de buna voie intr-o camera intunecoasa, astept propuneri incitante si dezinhibate - raman exact cum ma stiu, neschimbat - palite de reguli scrise in ecuatii imbatranite.

| Pe un perete scrie: "De ce va ganditi doar la voi?"|

Sunt atacat de peretii din jurul meu. Zburd insotit de pedometrul meu prin micul orasel in care traiesc si ma lovesc de tot felul de mesaje. Multe dintre ele sunt vulgare si nu contin mai mult de trei cuvinte, asta in cazul in care "artistul"a fost foarte inspirat si a creat un mesaj personalizat.

Am gasit tot felul de mesaje scrise, desenate si/sau pictate pe pereti, pe geamuri, pe orice suprafata ce nu vrea sa ramana alba. Va enumar cateva, ca sa va faceti o idee:

"Meat is murder" - ma "invata" sa recunosc ca sunt un criminal chiar daca mananc doar piept de pui gatit - cred ca acest mesaj nu vine de la un vegetarian, ci de la o suita de oameni pacatosi ce nu au ce face in timpul lor liber.

"xulita ia M*ie"- mesajele difera, le vedeti si voi, sunt cat se poate de idioate si vor sa arate cine e seful unui cartier si cine e gura tuturor. Sunt pesimist, nu cred ca se vor diminua pe viitor mesajele de genul acesta - asta e la "ei" e comunicare.

"De ce va ganditi doar la voi?"- asta e un mesaj scrijelit de curand cu vopsea neagra si conturat cu varful unui cutit, chiar in centrul tuturor lucrurilor. Oamenii trec fara sa-i dea atentie, dar eu, din curiozitate, l-am admirat si am plecat spre destinatie gandindu-ma profund la ce inseamna cu adevarat. M-am simtit mai prejos decat toti ceilalti, mi-am dat seama cat de egoist sunt, cat de mult tin la persoana mea, ce inseamna narcisismul dus la extrem si cat de greu e sa accepti realitatea.

Sunt un talhar al sufletului meu, ma gandesc prea putin la ceilalti si-mi fac timp suficient pentru mine cat sa nu duc lipsa de nimic. Sunt sigur ca e o reteta buna pentru fericire, insa individualismul nu doresc sa mai faca parte din viata mea. Sunt prea multe carari pline de oameni infometati, dornici de ruga, plini de idei si care nu au nici macar un pic de placere (iubire), iar eu stau ca un nerusinat si privesc oglinda chiar si atunci cand sting lumina. Sper sa ce? Sa vad chipuri triste carora le-am strans mana sau le-am sarutat obrajii, dar de care am uitat?

Nu garantez si nici nu girez cu increderea mea, tind doar sa imi fac timp si pentru cei ce ma cauta in mod direct. Nu o sa fug, promit!

Iar voi mesagerilor, cei ce raspanditi nelimitat, aveti n variante mult mai punctuale si care dau roade negresit. Incercati un faceebook, si el promite un wall (perete) gigant!

| Cine vrea sa moara azi, e limitat la viata |

Frigul e din lipsa caldurii, iar ura e din lipsa iubirii. Nu ar exista rau fara sa verse cineva fericirea intr-un canal de la periferia orasului. Cand omului cu ochii luciosi i se pune pata, strica orice zambet din jurul sau, vinde cuvinte si lasa visele prostilor in soare sa se arda. Priveste si vezi cine te pandeste!

Mi-ai bagat viata intr-o sacosa si m-ai trimis la piata fara un leu in buzunar. Cum sa cumpar eu pofte trupeste cu ceva ce nu se vede, dar se simte? Stiu doar ca de la carne se vrea tot carne. Sunt un tampit si cred ca te voi cumpara c-un zambet si o vorba buna. Astern criza mea isterica si rup ce-a mai ramas din ultima ta scrisoare: mi-ai promis si nu mi-ai dat papucii. Ma tii strans fara de viata si tu spui ca e lapte si miere.

Ce sens are moartea fara pic de viata? Ce sens are mancarea fara sare? Ce sens are cafeaua fara picul de lapte insotit de linguri de zahar? Cum sa trec pe la tine cand tu ai rupt podul?

Mi-au mai ramas niste aripi de rezerva! Le folosesc cu succes si cand obosesc, pic fara sa-mi ofere cineva ajutorul. Asa dansez eu prin aer si nimeni nu intelege frustrarile ce le imit jucandu-ma c-un dop de la o sticla goala de vin.

Pe cine a mai prins carnea in mreje? Ce rusine se mai joaca cu mintea ta? Unde iti lasi copilaria si de unde incepe bestia din tine sa se dezlantuie? Vreau ca macar sa m-anunti cand ai murit... sa incep si eu sa traiesc.

Viata e o limita, moartea vorbeste singura despre ea. O vedem la stirile de la ora cinci, o citim in presa locala si nationala, o privim chiar cu ochii nostri si o inhalam stiind ca e fructul interzis.

Spun sa se faca protest si sa ne amintim exact de ce-am venit pe lumea asta. Nu e corect sa pierdem vara luand silicoane dezordonate la control. Daca vreau sa ma scobesc intre dinti, sa stiu ce urmeaza dupa si sa fiu privit doar cand sunt la capacitate maxima.

Viata nu exista din cauza unor conexiuni de ordin nefiresc. Viata nu e un cuvant cu care sa te joci, iar moartea profita cand tu n-o barfesti. Viata si moartea ar trebui sa-si faca cont pe facebook si sa-ti dea comentarii la poze. Vom stii exact cand traim si cand murim, cand ne mintim pe interior si cand ne topim de atata energie pozitiva primita de la viata. Femeia cu mustata exista, dar barbatul care s-o iubeasca, nu!

O sa-mi pun ochelari afumati la purtator si o sa fac pe simtitul. Nu o sa regret clipa in care mi-am dat moartea pe-o bucata buna de viata.

| Unde s-a dus mirosul pielii tale? |

Am sa cred ca cineva m-a sechestrat si m-a lasat fara pic de miros, ca mi-a astupat narile si mi-a indus sufletul in eroare. Cum sa mangai ceva ce inca nu-mi miroase a viata si a NOI, cum sa stiu despre viitor, cand nici macar prezentul nu se concepe?

Tradez cu fiecare pasire de-a mea si lupt ca sa fac simple diferente. Blugul nu sta la locul lui, iar inima e tampita. Iluzia nu s-a inventat in zadar, are scopuri deloc caritabile si se claseaza pe primul loc.

Sunt un magician si nimeni nu trebuie sa stie asta. Cum sa creada cineva ca ma refer la o piele de azi? E o piele ce-am atins-o intreaga viata, de care-mi e dor atunci cand mi se sugruma sansa de a mai respira. Dau de gol stele ce-mi sunt in preajma si luna nu se mai vede decat intr-un colt de linie curbata, linistesc salteaua si azi e rosu... stau la semafor.

Ma dor ochii de la atata plans in mine, canta muzica singura-n urechi, bat rimul usor cu piciorul drept, pozez ceea ce trebuie sa semene a amintire.

Pielea e un asfalt de pe o straduta uitata de ochii mei. Sa-i spunem "old street", iar cladirea albastra nu a devenit decat o poanta, o gluma buna. Sa refacem puzzle-ul si sa nu murim cand primavara invie. Nu-i asa ca ma furi atunci cand dormim?

Nimeni sa nu stie de fularul ce ti l-am tinut in brate pentru o mie de clipe... de acolo a-nceput mirosul pielii tale.