O intrebare plamadita din spontan, un raspuns ce intervine pe muteste, semne si observatii subtile, si doua perechi de ochi ce se privesc insistent. Nimeni nu vrea sa fure un raspuns banal, nici macar intrebare nu asteapta o racorire instanta, e un fulg ce pluteste si nu se atinge de pamant.
Sufla cat te tin plamanii, ameteste-te in ritmul invartitorii, balanseaza-te cat sa te pregatesti, zboara la mai putin de un metru, inchide ochii si pune-ti prima ta dorinta, prima care se va implini.
Luna se joaca, si tu o privesti, ii vezi reflexia in primul geamul ce te umbreste, se ascunde doar dupa nori, s-ascunde si tu stii asta.
Iar intrebarea e inca la coada, asteapta, e prea mult zgomot, sunetele sunt necunoscute si amestecate, o maioneza ce se taie din graba, un lapte rece tinut parca la Polul Nord, telefoane ce deranjeaza magia si lumina eleganta ce ne tine in format de doi "2".
Si inca taci. Oare nu pot smulge nici macar un cuvant din miile pe care le gandesti? Oare tre' sa ma conectez cu totul ca sa razbesc? Sa cad spui tu? Sa cad? Atunci deschide-ti bratele si spune-mi ca vrei s-o facem in doi "2".
Incep sa vad o miscare a buzelor tale, au mania de-a ma saruta, dar inca nu le las. Iti tachinez trupul si-ti place, e frumosul ce doua cuvinte l-ar putea desface, e lumina ce vine dupa noapte, e fixul ce nu prevesteste moarte, nu inca.
De ce ma privesti asa? Ma epuizez in vid si lumea mea se camufleaza. Sunt sigur ca te-ai furisat si nu te-ai lasat intoarsa, te-au influentat, dar tot ca tine-ai facut, te-ai mintit, dar simtitul a fost tot pur, te-ai dat peste cap si te-ai lovit, cand m-ai privit ai stiut, ti-a placut, si mai vrei...
M-am prins de piciorul tau stang, mainiile noastre au cautate degete, au cautat unire, ai inchis ochii si-am inceput sa vorbim, pe o alta limba, totul in vid.
De ce vid? Pentru ca tu ai inchis termopanul si te-ai pus pe citit, pentru ca eu am stat semi adormit, iar tu mi-ai soptit, sau doar mi-am inchipuit.
Esti constienta ca eu nu pot citi, ca ma las dus de val si ma pot balbai. Esti TU cand si Eu sunt, de NOI nu scoatem niciun cuvant.
Sa revenim... De ce ma privesti asa?
I-am cenzurat un prim sarut, i-am taiat rasuflarea, ea mi-a pensat dorinta. M-a lasat sa transpir si mi-a raspuns ca o vapaie, in surdina:
" Cu ochi straini?"
Nu m-am gandit, am citit exact in "carte", am pretins ca limba mea va articula ce trebuie, iar glasul il va auzi doar ea, i-am cedat un raspuns ametit:
"Nu, cu ochii tai.."
N-a mai urmat nimic, nimic care sa fie tiparit, nimic care sa implice caractere amestecate.
Am zburdat fara plecari programate, iar cei ce ar fi trebui sa ne ceara taxe pe visare,ne-au evitat in mod intentionat, n-au vrut sa ne strice starea.
"Doar doua?" Asta a fost intrebare dumanului, un grasut ce vroia marunt pe motiv ca luna e de ceva vreme pe cer si lumineaza fix spre noi. Nu se multumea cu ce-a primit, vroia exageratul. I-am spus ca mai mult nu exista, egalul se vroia in drepturi regesti. Am comis exact placutul.
Acum numar clipele pana la trezire, mi s-a promis ca nu dureaza mult.
Dar daca ar dura o eternitate si un strop din un strain infinit? As mai avea rabdare?
