M-am mutat pe JohnCristea.RO

Se afișează postările cu eticheta doi lei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta doi lei. Afișați toate postările

marți, 27 octombrie 2009

| Vine o vreme cand parintii o iau razna |

Toti suntem sortiti aceluiasi tratament, asta pentru ca avem in sange ceva dat de la inceputuri. Nu e nevoie sa ma refer la comunism, la clasicism, sau la limitari ce se ambaleaza in constientizari.

Parintii nu realizeaza, ei dramatizeaza, ei se crizeaza... mai ales cand sunt pusi pe locul doi. Parinte sa fii, iar copilul nu va mai da maine, poimaine, doi lei pe tine. Ahh, sunt darnic, nici macar un leu. Viata e atat de omogena, incat mereu exista un element surpriza, per ansmablu, un haos ce inlocuieste linistea prea iubita.

Vrajeala mea e esentiala, mai ales atunci cand sunt pe moarte. M-am indragostit de ea (de moarte), iar ea a pus botul, sunt fals, sunt necunoscut, sunt doar pentru mine, si nu incetez sa ma tratez, da, viata imi da pastile compensate si plus de asta am amortit vorbind in cuvinte.

Cineva sta dupa gratii invizibile, ma priveste si ma ajuta, nu, nu-mi sufla vorbe, ma inspira de la sine. Iar toti cei ce va laudati, sunteti ca si nuli pentru mine. Sunt laudatori pe toate drumurile, luati-va cel putin unu'.

Revin la parinti, la cei porecliti in toate feluri. Astia deja sunt dementi, au prins galagia comunista, iar acum pe timp de pace, o vor experimenta pe odraslele lor.

Am o scarba cand vine vorba de violenta, domne, mi-e teama c-am sa vomit niste vorbe grele. Regret ca iubirea neconditionata se cam arde in timp, se duce si isi gaseste ramasite in siguratate.

Vine o vreme cand viata e pe punctul de-ati scufunda ideile, asa e si cu parintii, atunci cand copiii lor dipar in totalitate. A cui e vina? A mea, ca recunosc dementa lor.

Joc teatru de cand ma stiu, ma urc pe scena si renunt la coborare, cine ma aplauda e un idiot, eu vreau blamare, vreau sa vad ca prostia din gura mea nu e promovata de voi. Asa ca nu va mai lasati ispiti de nimic, faceti cum va cere sufletul, iar trupul nu-l imbatraniti prematur.
In ultima instanta, parintii, vor ramane intre patru pereti, vor avea in inima un azil de nevazatori. Isi vor inchide pleoapele si nu vor mai gasi visele de altadata.

Sa ma vand si sa n-ajung ca ei. Sa ma amanetez pentru ceva special, sa n-o iau razna, nu inca, nu in viata asta.