Nu, nu difuzoarele zgomotoase sunt cele ce-mi strica si cutremura imaginea placuta din privirea mea. E noapte, si doar stelele sunt capabile sa-mi satisfaca picul de lumina necesar, ma oglindesc in nevazut si ma crizez cand observ neputinta mea, neputinta in fata negativei dorinte. Sa nu-mi ceara mie "comunismul" sa repet istorie si nici sa nu-mi indoape urechile cu vorbe formale pline de succes, vreau ceva original si dezbracat de ambalaj, vreau sa fur culoarea celor geniali, sa nu suflu o vorba pana la final.
La colt de strada gasesc fericire, dar linistea nu-i nicaieri. Inca de cand pasii mi se duc spre destinatii dorite, inca de-atunci, cainii ma latra, iar pisicile figurante sunt cele ce-mi taie calea. Sunt plictisit de repetitie, nu vreau bisul din concerte, sunt plin de nimic, iar totul e apreciat intr-un mare fel. Mai e ceva si din tacere?
Guralivilor le-as dona cate-o mutenie, iar barfitorilor o suzeta universala procurata de la sex shop. Mi-as cladi nervii in spatele meu si as tinti doar inainte!
Imi lustruiesc visele, am pastrat buretei de la hotel, totul e fara zicala, e realitate improscata din scoala. M-am ratacit. Ma acuza ca's vinovat, ma pun la perete, ma leaga si ma inunda'n blesteme, se toarna o scena dintr-un film, e fantezia pustoaicei de langa mine, o minora ce priveste spre stele, un glumet ce-mi exagereaza timpul, un zburator ce ramane fara aripi.
N-am bani oameni bun, sunt un falit ce-si cauta banca, vreau s-o sparg si sa mi-o insusesc. Linistea e vanduta ca traficul de fiinte umane, am ajuns niste canibali ce sugem in zgomot, ne-o tragem in liniste, gafaim in rafale, smulgem si nu recunoastem.
Incearca sa ma potolesti si sa-mi scoti comunismul din cap, alunga-mi depresia scurta ce se da in vant in enervante repetitii, ghiceste-mi ceea ce nu-mi doresc.
Hai, las-o balta, linistea nu-i de cumparat, nu inca. E aglomeratie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta, parte din blog