Am ales linistea de aceasta data si sper sa ma ajute. Vreau sa ma introduc intr-o lume ce mi-a fost prezenta acum multa vreme. Amintirea mi se prezinta cam stearsa pentru acea perioada. Simpla lipsa devine complexa prin multitudinea de goluri ce ma face sa cred ca undeva e o problema.
Capul imi e bine asezat pe umeri si stiu ca sunt normal. Creierul meu nu e bolnav si de aici incep a-mi permite noi perspective afective. Rog pleoapele sa ma scape de imagini reale si incep.
Eram, nu singur si nici simplu, eram mai mic si mergeam dabusilea. Ma tin minte din putinele pozele pe care le mai regasesc si in ziua de azi prin casa, eram cam trist si nu-mi placea blitul. Plangeam cand se intampla ceva nou, radeam cand incepeam sa ma obisnuiesc.
Desi plangeam la aratarea lui, iubeam noul si ma atasam repejor de el. Nu mi-au placut masinutele si parca papusile ma atrageau subit, intreceam fetele aveam abilitati miraculoase. Dezmembram orice si nu faceam nimic la loc, imi placea, ca si acum, dezordinea.
Putine aspecte pe care le tin minte din vremea aceea. Putin din copilaria mea prin care nu am sa mai pot trece niciodata, putin dar trebuie sa ma bucur.
Orice auzeam cu "nu", pentru mine era un "da" serios. Ma tenta orice, pana si fuga de acasa, si regasirea mea de necunoscuti, plimbarile aproape de semafoare, asezarea mea pe bancile prospat udate de cer si sosele pline de roti in miscare. Adoram sa ma joc in apa rece si imi doream sa dorm mereu pe rece.
Ma priveam in oglinda, dar cred ca ma uitam la altceva, nu ma tin minte ca si infatisare, nu din mintea mea.
M-am trezit maricel si amestecat intr-o lume fugind de mine, iar mai tarziu mi-am dat seama ce inseamna obsesie si naivitate. In final am copiat zambetul copilariei mele.
Totul prea scurt, ceva vag, si acum nu-mi pot permite o noua copilarie, nu mai pot atrage atentia prin cat de mic si de dragut sunt, sau prin felul cum ochii mei lucesc dupa ce incetez a plange. Acum imi pot cumpara doar papusi si n-am sa fac nimic cu ele, totul e in trecut si nimic nu revine.
De am sa ma resetez cu o dorinta presetata ma voi trezi printre oglinzi si multe lacrimi, asta pentru ca am sa-mi dau seama ca nimic nu sta in loc, iar timpul trece, e frumos ca a fost, mai frumos e ce va fi.
Si stii ce ma va bucura? Ideea ca voi conlucra la copilaria "ta".
Interesant,eu inca mai pastrez copilul din mine si-s bucuroasa ca pot face asta,pt ca stiu ca in momentul in care o sa "moara" aceasta parte din mine,nu am sa mai fiu eu.alice
RăspundețiȘtergere@alice Corect. Nu ai sa mai fi tu, dar tot vei fi, altcineva...
RăspundețiȘtergereCand eram mai copila ca acum...imi doream sa fiu o zana cu puteri magice..
RăspundețiȘtergereCredeam ca daca vreau,pot da timpul inapoi...
Imi doream sa fac papusile sa vorbeasca si credeam ca tot ce ma-nconjoara ma-ntelege...
Faceam "emisuni" inregistrate pe casetele lui M.Jackson
nu vreau sa fiu altcineva,sunt doar eu:ciudata,diferita,cum imi zic amicii,dar sunt eu si atat :P.alice
RăspundețiȘtergerecat de mult imi doresc sa mai fiu copil dar ce sa facem asa este facuta viata ca intr-o zi sa ne nastem ca mai apoi sa murim .tot ce mai mi-a ramas din acea peioada sunt niste fragmente ce imi vin in minte cu ajutorul unor fotografii.cand suntem mici vrem sa fim mari ,iar cand devenim in sfarsit asa zisi oameni mari vrem sa mai retraim vremurile inocente ale copilariei .p.s stii ca imi place tot ce scrii felicitari pt ca nu multi cei de varsta ta gandesc asa cu drag adriana
RăspundețiȘtergere@adriana Eu si mic ma regaseam ca peste ani sa raman la fel, nu mi-am dorit niciodata maturitatea celor din jurul meu.
RăspundețiȘtergereAm facut de curand 19 ani si nu stiu de ce.de fapt uneori nici nu-i simt.tot copil am ramas..oameni care nici nu ma cunosc cu care stau de vorba 1 ora 2,3 deja imi pot face o caracterizare: visatoare.mama ce ma bucur ca mi spun asta pentru ca asta inseamna ca inca am pastrat acel copil din mine cu toate`greutatile` prin care am trecut si orice om trece(in felul lui).nu ma rasfat decat cand `trebuie` , inca imi mai sterg jucariile de praf din vitrina(nu le am pus intr un sac) am pastrat doar ce a marcat momente importante-restul le am dat, mai nou mi am desenat pretii cu creta colorata, am lipit multe fotografi(printre desene) din copilarie si pana acum.vreau sa ramana aici.peste ceva timp voi incepe facultatea si vreau ca atunci cand ma intorc acasa sa mi privesc ore in sir `altarul` sa nu uit de mine, sa nu ma maturizez-chiar daca sunt si nu o arat;)
RăspundețiȘtergerePS:cosmonauta palie
Mereu ai screis articole care mi-au placut...dar acesta mi-a atins coatda sensibila a inimi mele...ca pentru o clipa sa rasfoesc cartea amintirilor din copilarie.Cu un zinbet in coltul guri mi a mintesc de jocurile copilari mele de trasnaile pe care le faceam de prieteni.Emotile m au depasit si am sunat un prieten cu care nu mai vorbiseram cam de vreo 16 ani,drepanind amitiri frumose am ris pina la lacrimi.
RăspundețiȘtergerehmm dar cu regret trebuie sa revin la maturitatea care ma obliga sami ascund emotile ,si sa fac ce trebuie nu cea cemi doresc pentru a optine ce vreau ,..orecum aceste puternice emoti ma au inplut de forta si o energie pozitiva...(ALA)
eu spre deosebire de alte fete, ma jucam cu masinile, soldatzeii si mai ales, jucam fotbal cu baietii ... asta sunt si acum... joc fotbal cu baietii cu toate ca am 23 de ani. Sunt baietoasa insa iubitul meu ma apreciaza pt ceea ce sunt, pt ceea ce gandesc si cum ma port in general ... multi imi spun sa raman asa ca ma caracterizeaza si stau si ma gandesc ...de ce sa ma schimb intr-o tipa monotona sa stiu doar munca si acasa? Asa as fi ca toti ceilalti care au uitat sa traiasca. NU! Timpul meu e impartit in munca, casa si distractie (consta in plimbari cu role, jucat tenis cu piciorul, un rentz sau wisth cu prietenii la o berica :D ) STOP LUMII MONOTONE!! COPIL VOI RAMANE PANA CAND O SA CRED EU DE CUVIINTA CA MERITA SA MA SCHIMB SI PRESIMT CA ASTA NU VA FI PREA CURAND! :)
RăspundețiȘtergeream intalnit pe cineva in viata noastra,care ne-a schimbat viata cu totul.care in decursul unui an cat a stat cu noi ne-a facut sa redescoperim copiii din noi,care in ciuda problemelor(si-s multe si unele grave) stia sa rada,sa zburde,sa fie un copil,sa fie un om matur,sa faca lumea sa uite macar pentru o clipa de toate si tot,crede-ne ca de atunci am redescoperit copilaria noastra si ne bucuram.si avem niste ani buni de viata.acum chiar ne-ai induiosat.numai bine john iti ureaza niste oameni de departe
RăspundețiȘtergere