M-am mutat pe JohnCristea.RO

marți, 7 septembrie 2010

| Cazare revelion 2010 - 2011 |

Poate nu va vine sa credeti, dar eu unu, deja imi fac planuri inca de pe acum in ceea ce priveste bugetul pentru la iarna si mai ales cheltuiala dintre ani.

Nici macar nu am iesit din datoriile facute cu Marea Neagra si ne gandim ca e bine sa avem in mintea noastra si o administrare a sumelor fabuloase pentru Revelion.

Mai putin de 4 luni au mai ramas si aproape toate site-uri specializate si-au etalat ofertele la cazare si masa festiva pentru MOMENTE SPECIALE.

Sper sa nu fugim prea multi din tara din dorinta de a economisi, ci sa ne bucuram de frunza noastra verde si de frigul ce se va napusti curand asupra noastra.

Eu as opta pentru Brasov sau Timisoara, desi preturile sunt piperate si parca nu se merita. Sau as ciocni paharul de sampanie, sus, undeva pe un munte, la o cabana uitata de lume, unde nici electricitate nu exista.

Cazare de revelion gasesti la orice pas, inca. Te sfatuiesc sa incerci de pe acum sa optezi pentru cateva locatii, deoarece ofertele se vor cumpara rapid si a ramane pe dinafara inseamna a da si mai multi bani.

Pana atunci cazeaza-te intr-un loc de munca stabil, unde banii se dau la timp si unde colegii tai iti sunt si amici de bere (fara alcool).

luni, 6 septembrie 2010

| Deconecteaza-te, rupe-te, lasa-te |

Timpul fuge, nu sta in loc! E ca nisipul ce se strecoara printre degetele tale calde si bronzate'n soare. Te rog sa-mi juri tradare, sa-mi chinui apogeul si sa ma rupi de credinta intr-o lume stupida. Adu-mi aminte cat mai des cat de fericit sunt cand visez. Zambeste-mi atunc cand eu obosesc, sterge-mi lacrimile doar atunci cand nu mai stiu sa plang si ucide-mi visele de noapte ce seamana a cosmaruri.

Te apelez de pe un norisor pufos. N-ai ghici in veci, sunt in bratele tainicul "ei" suflet si iti daruiesc putina liniste, deconectare de la bomba biologica ce zace in rautate celor fara vina.

Televizorul ne arata: stiri cu spanzurati, taiati, accidentati, omorati din greseala sau cat de trista e Romania, poate chiar lumea. Radioul ne puna duduiala in delir, ne imita, ne fura identitatea, ne spune cine nu suntem. Sunete si imagini, atingeri si vibratii, mirosuri scumpe si gusturi de lux si nici pic de placere din interior catre exterior.

Rupe bucata din timpul tau si uita de restul omenirii. Macar 5 minute pe zi ofera-ti exclusivitate, rasfata-te si asculta-te cum respiri. Plimba-te hai-hui cu ochii inchisi si fa un mix de culori divine, priveste ceea ce va deveni noua ta viata.

Ceea ce se numeste tehnologie nu e pentru salvare de fericire. Save-ul tau de pe pc nu aduce intelepciune, iar noul tau telefon nu reda adevarata voce a unei persoane cu care conversezi. Viata nu inseamna o mare de biti, ci lucrul manual al nostru pe timp de lumina. Lumina de sus, nu artificiala.

Iti cedez in scris o mare dorinta, o bucata de fericire plina si inertie de liniste fara intrerupere. Totul dupa inchiderea pc-ul-ului.

Ar putea fi un inceput.

joi, 2 septembrie 2010

| Dupa nunta si copii, urmeaza porno |

Porno defineste manunchiu tau de dorinta, jarul ce nu s-a stins nici pana in ziua de azi, pielea ta ce a inceput sa miroasa ca pentru o prima intalnire si hainele "noi" ce ti le-ai scos de la naftalina.

Te da de gol mersul tau si balbaiala in care dai atunci cand esti intrebat unde te duci. Tu minti si spui ca ai probleme cu serviciul, nu recunosti ca petreci intr-o alta lume, o luna de miere continua.

Imi place sa te ascult ca pe un vecin ce sta perete'n perete cu mine, dar mi se face greata cand lucrez pe mai multe fronturi si trebuie sa-ti acopar spatele. Am ceva experienta in musamalizarea pacatelor tale, dar nici cel mai bun prieten nu ar considera, in acest caz, ca fiind deplasata tradarea.

Iti daruiesc cate casete xxx vrei tu, doar potoleste-te omule. Macar inchirieaza o curva de lux o data pe luna, atunci cand iei si tu salariul si-ti permiti, fa-ti de cap si scapa de fantasme cat mai curand. Totusi nu asta e solutia!

Nu vreau sa tremuri de frig intr-o groapa transportata'n balta imediat dupa ploaie. Vreau sa mai bem o bere impreuna si sa nu te'mbeti de tampit, singur, la colt de strada. Inca mai ai sanse de recuperare, iar eu iti voi intinde o mana de ajutor, pentru ca asa simt.

Partea proasta e ca sotia ta abia de-ti miroase ipocrizia si inca te mai dadeceste ca pe cel mai drag purcelus. Nici nu vreau sa-mi imaginez chipul ei in lacrimi si copii ce vor sa faca si ei la fel.

Educa-ti sufletul!

miercuri, 1 septembrie 2010

| Hoitul de care suntem vinovati |

Cand ceva dureros se intampla, omenirea este in stare sa sufere si sa jeleasca la fiecare portita, fie ea reala sau virtuala. Nu uitam sa aruncam vina asupra unor oameni si sa-i criticam pentru modul ipocrit in care au actionat.

Tranzactiile noastre de ordin sufletesc functioneaza ca pe roate: se trece de la iubire la ura intr-un mod alert. Acum te papusesc si nu mai pot de dragul tau si in urmatoarea clipa iti var scuipatul meu pe tine, mi-e scarba.

Politica si femeile au un rost pe planeta asta, sa ne promita marea cu sarea, sa ne innece in vise si sa ne jure ca o sa fie curat. Ne stergem pentru moment balta de lacrimi ce zace in ochii nostri si mirosim a parfum pentru cateva zile. Nu trece o viata si ajungi curva societatii, din vina ta.

Daca ciorapii tai stau imputiti prin incaperile tale mult prea dichisite, daca nu faci altceva decat sa pui kilograme pe tine, daca esti intr-o cearta continua cu vecinii, daca iti bati nevasta si copii te urasc, tu esti vinovatul. Iar eu nu te judec, dar te-arat cu degetul.

Cu plapuma asta plina de necazuri ne invelim atunci cand ne este frig, doar soarele ne mai da speranta unei reveniri. Un wc-ul ecologic plin de "viata" de care ne folosim, tara noastra draga pe care o ruginim.

Romanul, tiganul, cersetorul, omul in intregimea sa, se ia dupa ce aude, el e vinovat doar ca a uitat. Nu mai stie sa fie creativ, lucreaza pentru altii, asteapta ca banii sa cada din cer si rupe visele celor ce abia incearca sa si le construiasca in minte.

O privire spre ursuletul meu de plus ce nu imbatraneste niciodata, ea, pastrunsa de caldura somnului si eu. Cam putina pace dincolo de peretii in care-mi "zace" privirea.

O sa lingem acadele, o sa mancam ciucalate si o sa bem cafele decofeenizate, toate cu aroma de hoit. In felul acesta limbile nostre vor tremura de spaima si mintea va gasi o solutia pentru radacinile nostre ce se rup.

Sa plantam in noi bunatate si sa culegem in fiecare toamna fructul fericirii.

Deocamdata treaba e simpla: suntem pana la brau bagati in hoit si mirosim in toate tarile. Doar la noi in tara ne plimbam cu Ferrari si Q7 si totusi mai avem o sansa.

Pasta de dinti n-o sa ne spele gura de vorbele murdare. Strategia vine din interior catre exterior.

In fiecare zace o indiferenta nelimitata. Folositi-o ca replica impotriva celor ce ne conduc de pe scaune si din televizioare. Indepliniti-va visul.