Timpul fuge, nu sta in loc! E ca nisipul ce se strecoara printre degetele tale calde si bronzate'n soare. Te rog sa-mi juri tradare, sa-mi chinui apogeul si sa ma rupi de credinta intr-o lume stupida. Adu-mi aminte cat mai des cat de fericit sunt cand visez. Zambeste-mi atunc cand eu obosesc, sterge-mi lacrimile doar atunci cand nu mai stiu sa plang si ucide-mi visele de noapte ce seamana a cosmaruri. Te apelez de pe un norisor pufos. N-ai ghici in veci, sunt in bratele tainicul "ei" suflet si iti daruiesc putina liniste, deconectare de la bomba biologica ce zace in rautate celor fara vina.
Televizorul ne arata: stiri cu spanzurati, taiati, accidentati, omorati din greseala sau cat de trista e Romania, poate chiar lumea. Radioul ne puna duduiala in delir, ne imita, ne fura identitatea, ne spune cine nu suntem. Sunete si imagini, atingeri si vibratii, mirosuri scumpe si gusturi de lux si nici pic de placere din interior catre exterior.
Rupe bucata din timpul tau si uita de restul omenirii. Macar 5 minute pe zi ofera-ti exclusivitate, rasfata-te si asculta-te cum respiri. Plimba-te hai-hui cu ochii inchisi si fa un mix de culori divine, priveste ceea ce va deveni noua ta viata.
Ceea ce se numeste tehnologie nu e pentru salvare de fericire. Save-ul tau de pe pc nu aduce intelepciune, iar noul tau telefon nu reda adevarata voce a unei persoane cu care conversezi. Viata nu inseamna o mare de biti, ci lucrul manual al nostru pe timp de lumina. Lumina de sus, nu artificiala.
Iti cedez in scris o mare dorinta, o bucata de fericire plina si inertie de liniste fara intrerupere. Totul dupa inchiderea pc-ul-ului.
Ar putea fi un inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta, parte din blog