| Un profesionist in culori |

E dependent de muzica buna...si zic lucrul asta pentru ca apreciaza cu adevarat calitatea si nu doar chestii ce se aud cateva luni.E dependent de el....si e plin de imaginatie si chiar mai mult de atat.E simplu dar incetu' cu incetu' devine tot mai complex si mai interesant.Are mereu zambetul pe buze si nu se poate abtine din a face o gluma la care sa rada toti.

Iese bine in poze....so...e foarte fotogenic....are succes la fete si le innebuneste doar privindu-le si dandu-le un zambet subtil....e el....un om de radio ce isi doreste mai mult...Catalin Sandu.

Pe langa pasiunea lui pentru radio....are o pasiune si mai interesanta.....fotografia.Si-a strans banut peste banut si si-a luat cele mai bune scule pentru a-si creea conditii ... sa-si satisfaca obsesia...

Catalin Sandu e un obsedat si talentat fotograf, adora sa faca poze la absolut tot ce crede el ca e interesant si e de ajuns sa privesca prin lentila lui si sa imortalizeze un moment....apoi ai sa ramai si tu socat de ce bine ii iese totul...

Cand ai talent poti face ce vrei tu...iar Catalin Sandu deja a depasit limita micului incepator...e cu adevarat un profesionist...invata sa-si faca viata pe plac...

E colegul meu de radio....si mi-ar placea sa mai fac matinalul cu el ....asa am face lumea sa zambeasca tot mai mult... si ar trece timpul atat de repede incat nici nu ne-am da seama.....

Gata cu prezentarile...il puteti citi si cunoaste pe .... www.catalinsandu.ro/blog

| Ea canta, eu ascult |

Ce poate fii mai minunat si mai relaxant decat sa asculti o chitara si o voce calda care combinate te fac sa te simti bine...te fac sa vrei sa asculti ceva la infinit....

S-a oprit....are un pic de emotii...a uitat cum incepea si s-a pierdut....incearca sa-si aduca aminte...gata...a regasit fiecare nota...si reincepe sa cante...

E mica artista...o cunoasteti si o vedeti pe peste tot...e emotiva...dar are ambitie. Traieste impletind realitatea cu imaginatia ei...combina culori si se regaseste in clipe petrecute in trecut. Trecutul e pentru ea viitor si viitorul e prezentul...iar pentru ea mai exista inca o lume in care multi ne dorim sa traim.Imi place sa-i spun ca e speciala, dar e mai mult de atat e unica.Ii place sa se exprime liber si nu are limite decat cand vine vorba de viata si de moarte.

Ea canta, iar eu o ascult si o privesc cum picteaza.Raman fara cuvinte si in gand imi spun ca are talent.Vocea mea deja nu mai are tupeu sa rosteasca vreun cuvant, sunt amutit pentru ca vad lucruri impresionante pe care nu toti le putem face.

Raman static si imi dau cu parerea si iar aud note....sunete...se imbina atat de bine ca nu imi vine sa cred.E fascinant...dar...si nu mai zic nimic...pentru ca de multe ori cuvintele nu-si au rostul si totul vine de sine...o privire...de aici incepe totul...

Deci recapitulare....chitara tinuta in brate cu multe sperante....vocea....si pasiunea...imi place sa cred ca daca pui suflet orice se indeplineste...

...si prajitura e mai buna cand e facuta de cine trebuie...si uite asa totul are gust...

Eu raman sa ascult...imi place...continua si am sa reintru in visare...si restul lucrurilor vor fii minore pe langa ce imi doresc...visare...

| Decupez viitorul |

Nu ca l-as crea eu...poate doar pentru mine si pentru cativa ce imi asculta gandurile.Dar uneori sunt si eu ca o furnica si imi strang rezerve ca sa am din ce alege...si mai presus de toate ma gandesc un pic inainte ca sa stiu ce alternative am.

Gandeste-te ca in momentul asta ai o foaie maree de tot in fata pe care scrie "Viitor"...culoarea ei e alba...si nu vezi nimic deocamdata, dar uitandu-te mai insistent din toate partile incep sa vina culori...de parca zeci de vene de sange s-au taiat pentru acest viitor.Dar sangele e rosu...iar eu am multe culori pe foaie...si sunt atat de curios incat nu-mi iau privirea de la ce se intampla . Observ ca totul s-a transfomat in ceva ce ma depaseste, dar incep sa se creeze forme si imagini.

Ma vad si pe mine dar nu inteleg de ce nu-mi aduc aminte acele intamplari....si sunt atat de ametit incat am uitat ca privesc spre viitor. Incep sa rad, apoi sa plang...acum nu stiu ce stare sa mai am, iar pentru moment uit ce se intampla in fata ochilor mei si imi indrept mana spre pantaloni...STOP..nu te gandi la nimic...vreau sa-ti spun eu...ma zagarie ceva, o foarfeca...dar nu inteleg de ce se afla in buzunarul meu...

Si ce sa fac o o foarfeca? Nu sunt frizer ...desi unii imi spun sa ma tund mai des...probabil de accea am o foarfeca in buzunar...da...ca atunci cand ma supara cineva sa pot sa-i satisfac placerea pe loc.

Ce prostii spun ..am o simpla foarfeca...una obisnuita care totusi are ceva special...si privesc iar acea hartie deja nu stiu ce iamgini sa mai aleg...si astfel decupez viitorul ca sa am o mica particica pentru mine.

Am decupat si am ales...si am amestecat binele cu raul in cantitati diferite, ca niste ingrediente, iar reteta este una noua care sper sa dea rezultate...

Daca n-am sa reusesc , atunci am sa decupez amintirile si am sa le arunc departe ...si am sa le dau si foc atunci cand am sa cred eu ca a venit momentul...

Acum ma chinui cu decupatul asta...si foarfeca nu prea taie...se pricepe cineva la ascutit ?