| Azi nu e maine |

Cum nici maine nu e azi... Pana la urma orice clipa conteaza pentru oricine. Pentru mine? Conteaza orice. Mai putin nimicul . Desi multi il traiesc si s-au obisnuit cu el, il folosesc in vorbire si in existenta de fiecare moment.

Ma numar printre randuri, ma incurc si o iau de la capat , dar nu reusesc sa mai gasesc acelasi sens si asta pentru ca totul e unic iar daca intr-un moment nu ai stiut sa apreciezi deja te poti considera pierdut. E de ajuns sa spui un simplu nu si iti iei adio de la niste sanse pentru o viata. Te revansezi mai tarziu si ti se mai ofera o sansa. Ce faci acum? Profiti de ea... si plus de asta nu o dai in bara, dar posibil sa te plictisesti mult prea repede si astfel sa nu mai fie aceiasi senzatie.

[si totusi vrei sa traiesti senzatia desi nu stii de ce]

Cand recuperezi din clipele petrecute uiti de cele ce sunt prezente, dai cu picioru' si speri ca totul sa merite. Reusesti oare? Macar merita? Dar pana nu risti nu castigi . Acum ai intrat in joc, uita-te bine in jurul tau pentru a nu te lovi, cel putin nu tipa pentru ca altfel o sa te auda.

Cum era chestia aia? Buna si... la revedere. E ca si cum iti faci treaba si tragi apa. Urmeaza un zgomot de apa nepotolita ... iar apoi te comporti ca si cum nimic nu s-a intamplat. Apa era rece... pacat ca nu ai incercat-o.

Asa faci tu...iti dai cu parerea fara sa incerci... si asa facem multi dintre noi. Eu ma intreb cum e sa traiesti trei stari in timpi identici. Si le iau in ordinea mea... aici trecutul, aici prezentul, aaaa si sa nu te uit viitorule. Acum le amestecam, le innebunim si rezultam?... haosul de toate zilele. Iar sfarsitul ? Incepe cu inceputul si se termina cu gaura neagra care totusi e mai interesanta decat gaura unui covrig.

Dar ce stiu eu. E prezent. Il traiesc. Maine? Ceva la care ma astept dar de care nu sunt singur.

| Stare de ... |

Si completeaza tu cu absolut orice vrei. Poti face chiar o "suita" de la cele mai vulgare cuvinte pana ajungi la starea de nimic. De ce starea asta ? Pentru ca normal " am si eu motivele mele" pe care nu le dezvalui. Egoist ? Individualist ? Nu! Sunt doar nervos.

Celia ma ajuta... trag aer in piept si numar de la 10 pana ajung la zero. Obosesc si respir mai greu, imi dispar din nervi, dar constiinta tot imi e incarcata si asta pentru ca exista persoane care desi isi doresc ceva anume... renunta din simpla obisnuinta si cred ca asa e mai bine. Ce e bine in lumea asta ? Sa ai dar sa nu profiti...

Cafeau din ceasca s-a racit... aroma i s-a dus si asta pentru ca nu am savurat-o la timp, mai rau e cand faci la fel si cu viata. Ce-ti aduce zambetu' pe buze ? O doza dubla de fericire. Ce ai acum nu-ti mai ajunge. Nerabdarea te defineste si ai uitat de ce era important, vei doar noul si recunosc ca si mie imi place.

Despre cei cu vise mari respect. Imprumutati-mi din rabdarea voastra si lasati-ma sa visez in continuare. Nu-mi taiati craca de sub picioare . Sa ma lovesc de sus sa vad si josul si astfel sa invat din greselile mele. Nu e mai bine asa? De ce sa ma chinuie "sfaturile" fara rost cand simpla traire ma ajuta.

Dezamagire absurda si fara rost. Nu e vina nimanui si nu acuz nici soarta macar. Chemat in instanta am jurat sa ma reduc la tacere si astfel sa nu mai existe sanse de mai mult.

Acum tacere... urmeaza verdictul.

| Pe scurt |

Am pus titlul asta pentru ca nu am nicio intentie sa te retin foarte mult. Vreau sa iti rapesc o singura clipa. Tu esti singura persoana care decide cat tine aceasta clipa.

Intrebare: Cum poate afirma cineva ca te cunoaste cu adevarat cand tu nu simti lucrul asta, sau cand nici macar tu nu te cunosti cu adevarat. Ma simt asa cum sunt, dar afirm cu tarie ca nu stiu la ce sa ma astept de la mine. Nu vreau sa mai aud ca ma cunosti cu adevarat cand nici nu poti spune nimic despre trecutul meu. Si zilele trecute fosti, prezenti sau viitori prieteni imi spuneau ca sunt fals . De ce ? Pentru ca s-au vazut pe ei in oglinda. Le-am imprumutat reflexia si tot nu m-au convins ca au dreptate. Falsitate in exces, profitare si aroganta, asta doar ca sa se "incalzesca" mintea vinovatului.

Raspuns: Sunt vinovat atunci cand gresesc si imi asum riscul cand ma hotarasc sa merg mai departe. Nu sunt fals ci doar evit o intalnire drastica cu prostia. E exagerata de la un timp. Doctorul i-a prescris niste medicamente, dar nu consuma decat prostie, plus de asta e extrem de ieftina. Sa nu ti-o doresti.

Concluzie: Prostia este infinita... Prostul din prostie traieste...macar nu moare de foame.

|Nu stiu |

Te atentionez din prima fraza si iti recomand sa nu citesti prea atent la ceea ce am scris eu. (e special doar pentru o "mica" categorie")

Dozez clipe ce nu au stare si vreau ca cine ma intelege sa-mi traiasca starea si sa fim pe aceiasi lungime de unda. Nu stiu de unde a inceput totul dar important e ca s-a intamplat si se intampla. Ce anume? Nu stiu. Important e ca se intampla si imi place ideea de a nu intelege totul de la cap la coada. Ma risc si raman la mijloc si nu judec dupa aparente, dar nici nu le las in libertate ci doar sunt multifunctional in a ma juca cu mine sa vad cat rezist. Rezistenta am cumparat-o inca de la nastere, si imi amintesc ca era destul de slaba, dar in timp a acumulat un ceva mai special ce ma ajuta atunci cand nu am habar pe ce lume traiesc.

Ma arunc de la mare inaltime si rog gravitatia sa se opreasca. Ma contrazic cu ea si ma lovesc de pamant. Realitate. Vad ca tot ce cred eu ca e bine devine rau sau isi arata adevarata fata, doar ca mie nu-mi pasa decat de cei ce se numesc oameni. Scarbit de prosti ii pun sa ma judece si le mai dau o sansa, dar ghici...sunt prea prosti sa inteleaga.

Scuza-ma ca te fac sa te simti prost ...tu cel care defapt asa si esti.... nu ma intereseaza ce esti... dar nu esti om. Eu nu am nimic...eu sunt mic. Nu stiu. Dar in mintea mea "bolnava" fac ca si prostu' sa-mi creeze soare fara sa-mi lase umbra. Ma bucur ca totusi ti-ai dat seama" ups eroare", dar e prea tarziu. Si pana cand tu te trezesti din prostie ii molipsesti si pe altii de ea.

Dormi in continuare.

| Lucruri care-mi plac |

Daca spun ca-mi place orice pe lumea asta ai sa ma crezi nebun sau un "gresitor in gramatica" si as renunta la a spune ca mai exista ceva rau in lumea asta. Mie imi place totul asa cum e. Si raul si binele isi au rostul. Doua bile, una alba si una negra. Si imi place sa pun binele in fata ca sa uit de restul. Un individualist atunci cand vine vorba de clipe ce-mi apartin. Si ai sa spui ca fiecare clipa imi apartine, iar eu ti-as raspunde ca exista clipe pe care mi le "irosesc" si le "compromit" cu cei din jurul meu. Si sincer nu-mi pare rau de asta. Vreau ca ce e al meu sa fie dezvaluit si celui de langa mine, asta in cazul in care are chef sa ma asculte.

Atunci cand sunt ascultat, ascult si eu la randul meu si ma dedic. Vreau ca acum sa ma asculti si pe mine atat cat poti. Sa fii atent la randurile mele si sa le tratezi dupa mintea ta, sa le judeci si sa-ti faci o parere despre lucrurile ce-mi plac.

Si n-am sa te obosesc mai mult de atat pentru ca oricum urmeaza o parte in care vreau sa traiesti alaturi de mine macar prin cuvinte. Ceva ce eu numesc frumos.

Incep. Si posibil sa poti visa cu ochii deschisi, daca nu reusesti doar tine minte si apoi viseaza.

Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place. Problema e ca eu nu sunt Dumnezeu si practic nu e o problema ci e o realitate multumitoare.

E frumos sa crezi ca exista cineva care are grijja de tine indiferent de situatie si care e pe punctul sa-ti ofere tot mai mult chiar daca nu meriti. Te intrebi acum daca si tu ai putea face la fel si reusesti sa te inchipui pe tine oferind cuiva ( o persoana fara nume ci fictiva in calitatea ei) tot ceea ce ai tu si astfel s-ar forma un frumos. Sper ca si pentru tine.

Pentru mine e frumos sa pot adormi tarziu in noapte cand canicula nu persista...cand vara dispare pentru moment si sa ma pot intinde in pat, sau pe jos... pe oriunde. Ideea e ca vreau un cerceaf rece care sa ma racoreasca si o perna pufoasa . Dusul nu imi e de ajuns. Si totul se rezuma in somn la rece... si nu ma lasa rece... ci doar ma ajuta sa visez ceea ce-mi doresc. Orice. Si asta e primul pas spre frumos.

Dar nu uita aici e totul numai pentru un vis. Am "muncit" ca sa obtinem o mica parte. Dar ce ne facem cu realitatea? Gasim frumosul?

Imi raspund singur si cred ca si tu ai spune la fel. Il gasim atata timp cat stim sa apreciem lucrurile cu adevarat frumoase.

Ploi de vara ce te uda in adevaratul sens al cuvantului, un sarut prelungit la infinit si un zgomot ce seamana a muzica. Il auzi?

Un soare al diminetii ce iti strapunge privirea vrand sa te trezeasca si care stii ca-ti va fii mereu loial si nu te va uita. Te va trezi, dar tu vei vrea ?

Gustul amar al cojii de portocale ce ascunde un miros placut si gustul ce-l descoperi doar daca esti indeajuns de curios. Un lucru marunt , oare stii sa-l apreciezi ?

Cafeaua nu prea fierbinte , doar un pic dulce si cu o aroma ce o simti din patul incalzit de soare...si te duce la gandul ca o cafea mai buna ca ea n-o sa faca nimeni. Iti lipseste ?

Atunci cand faci un lucru fara sa depinzi de nimeni si stii sa nu ceri nimic, vei stii ca ai sa primesti inapoi un MULTUMESC.

Florile tale din ghiveci ce sunt tot mai frumoase si totusi nu le pui decat apa. Ciudat ca ele pun si suflet. Incearca si tu.

Iar acum gandeste-te la cine a stat langa tine o noapte intreaga si nu te-a lasat sa dormi pentru ca nici tu nu ai vrut, iar cand te-ai trezit ai regasit-o langa tine... inca dormea si avea un zambet pe buze. Era fericita. Tu ai grija sa fie mereu la fel.

Iar acum o noua clipa (sunase telefonu' si am raspuns) acum i-am inchis. A sunat pentru prima data pe ziua asta. Nu conteaza cine ci conteaza ca a sunat.

Sunt lucruri care-mi plac, dar pe care mereu vreau sa le regasesc altfel. Am senzatia ca ma plictisesc atunci cand vad ca nimic nu e nou. Exact cum ai face aceleasi lucruri la nesfarist. Si ma visez vazand frumosul mereu diferit si din ce in ce mai bine.

Imi place sa vad frumosul uneori ca pe mine. Narcisismul nu are stare ci mod de "utilizare". Cineva mi-a spus ca daca nu ma iubesc pe mine nu am sa fiu capabil sa iubesc nici pe persoana de langa mine. Deci "adopt" noile reguli. Suficient cat sa-mi placa.

Un microfon adorabil suspendat il regasesc la distanta mica de gura mea. Castile parca "legate" de urechi si eu. Si as striga din rasputeri in speranta ca tu sa ma auzi asa cum mie , dar si tie-ti place. E frumos sa stii ca poti vorbi si cineva sa te asculte cu drag. Mai frumos e sa ai libertate in ceea ce faci. Totusi si libertatea are limite.

Si ca sa stiu ca m-ai inteles, in "lumea mea" ca si in "lumea ta" sunt lucruri care-mi plac si fac exces de cuvinte cand nu pot sa-ti infaptuiesc o lume si-ti spune ca fara doar si poate frumosul il regasesti doar langa tine. Ramane sa-l apreciezi.

Si restu' sunt lucruri care-mi plac. Si tie ?


P.S Daca-ti place oglinda, mie-mi place frumosul ce-l reflecta.

| E inca vacanta |

Te plimbi in jurul lumii... la munte si la mare , profiti de sosele "netede" si te dai cu rolele sau stai cu prietenii la taclale si la gratare incercand sa profiti de timpul asta atat de placut. Imi pare ca timpul merge un pic mai repede atunci cand vreau sa stea si sa nu vina nimic din ce nu vreau. E o secunda mai "perversa" decat alta si imi incurca mintea, se joaca cu ea si ma trezesc ca nu am realizat cand a fugit totul de sub picioare, iar acum stau in aer. Nu pic, ci gravitez intre a dormi la propriu si a ma distra cu cei din jurul meu.

Refuz sa cred ca ce e placut trece repede si greul sta static fara mila si nu ma lasa sa ma gandesc la ce-mi place. Dar tie ce-ti place? Ce-mi place si mie ? Nu cred, dar oricum stiu ca ceva in comun... VACANTA si nu vreau sa se epuizeze atat de repede. De ce oare nu se prelungesc clipele placute. Ma oftic ca vara e frumoasa si ca nu tine tot anu'. Inca un pic si parca aud ca e septembrie... si ca incepe nebunia. Nu mai vreau nimic decat sa "lovesc" orice ticait de ceas si sa inghetze clipa...ciudat dar placut. Nu se va intampla ca nu suntem in basme si nici nu ne-am dori.

E inca vacanta ... casc si stiu ca oboseala e vinovata... ma arde spatele de la atata bronz si nici aurul nu ar fi mai scump....poate cuprul ca am auzit ca se vinde scump...

Si vara asta toti isi trag un bronz cat mai "sexy" ca sa fie mai altfel....am incercat si eu si m-am ars....la propriu ...altfel sa nu-ti zboare mintea... ca nu te las eu.

Acum vreau sa stau in fata unui microfon si sa vorbesc la nesfarsit. Narcisistul din mine nu vrea altceva. Ignor restul si profit de libertate. Fa si tu la fel...

Spor la zambete si atmosfera...

| Mi-as fi dorit sa fiu primul |

Cine nu si-ar fi dorit!? Toti avem dorinte, toti suntem nebuni dupa a intelege acel tot in felul nostru si nu tinem cont de niste limite, asta pentru ca undeva in mintea noastra bolnava exista un cuvant ce ne bantuie... stii cum se numeste ? Scop! E singurul care supravietuieste si e chiar mai puternic decat speranta, e motivul pentru care mergem mai departe si nu ne pasa de restul, renuntam la lucruri care acum ceva timp ni se pareau importante, uitam de lume si de noi si ne pierdem intr-un gol ce vrem sa-l umplem si ramane un singur lucrul...succesul...asta daca norocul ne surade...

Daca ma cunosti catusi de putin poti sa spui foarte tare... in gura mare ,ca nimic nu e la fel la mine... sunt schimbator dar exact in ceea ce vreau sa fac. Acum imi doresc... si mi-as fi dorit sa fiu primul...

Se spune ca primul pune ampreta.. e mai rau decat tatuajul... e o "sechela" ce iti revine in minte atunci cand te simti lipsit de orice altceva, atunci cand te retragi sub perna ta si nu vrei sa-ti mai bata lumina in ochi, cand vrei sa te lase toti in pace si sa te gandesti doar la ce vrei tu... Mai rau e ca nimic in lumea asta nu e cum ne dorim.

Hoinaresc cu gandul si cu vorba si descopar ca tot ce e nou e putin mai complicat decat ar trebui sau decat ma asteptam eu. Situatia mea e "situata" la mare altitudine....am sa ametesc si am sa pic..."in jos" ca sa dau cu capu' de pamant....atunci am sa ma trezesc... cand o sa fie prea tarziu.

Ideea e ca ma oftic ca nu am fost eu primul, poate asa era totul diferit si eram introdus si eu in cadru pe care l-am regasit de curand in viata ta. Acum ma opresc... chiar tu mi-ai dat "stop"...

Daca te razgandesti sa-mi spui.... pentru ca eu vreau sa dai "play"!!!