Inainte de dragoste, hai sa presaram un pic de ura. E cea pe care multi o avem in sange, si curge prin noi, iar cu prima ocazie o detasam de noi si o "injectam" in presupusul dusman. Noi ne descarcam si consecintele sunt ingrozitoare. Aflam ca am aruncat cu vorbe si "material" in ceva sau cineva cu sentinta nevinovat.
Cand mai ai nervi, si cand mai vrei sa injuri, izoleaza-te si injura-ti mobila. UIta-te urat la tine, in oglinda, sa vezi ce chip groaznic ai, urla intr-o punga si pune apoi zgomotul la uscat. Degera daca iti e cald cu "dintii in gura", dar nu reduce cuvintele la fapte.
Voi astia prea smecheri nu stiti sa actionati decat de impuls, si mintea e mult prea scurta sa inteleaga ca violenta e deja prostie imbibata in dementa, serviciu ambulanta insotit de politie trebuie sa se revanseze fata de voi, iar pompierii sa va raceasca mintile incinse.
Refuzi din start un pic de gandire si arunci niste vorbe in vant, tu pierzi mai tarziu, cel ce te asculta are de pierdut instant, s-ar putea sa-l vezi cum aterizeaza pe cale naturala de la etajul zece doar pentru ca tu nu ai stiut sa-i dai un sfat, s-a sinucis, sau acum plange, sau maine o "ea" avorteaza, sau nu o sa mai vrea sa te vada niciodata pentru ca ai rupt orice speranta, sau cuvintele tale vor durea pentru continuitate, de frica sa nu dai ceva si de la tine.
"Adios" cu partea asta negativa ca deja nu mai vreau, ... spuneam doar ce pot face cuvintele.
Scene de gelozie, de amor sau de prietenie putem sa le copiem in mintea noastra direct de pe vreo plasma nou achizitionata. Muzica o putem asculta de pe vreun player de ultima generatie cu care ne laudam celor ce sunt atrasi de "nemaivazut". Ai zis muzica? Dar versurile le intelegi, sau macar ritmul il traiesti?
Te poti indragosti in vis, pe strada privind-o ca un mic pervers numai din spate, privindu-i ochii mari si negri ce te privesc si ei cu aceiasi atentie, sau auzindu-i vocea...
Fapta intarzie pe la altii mai experimentati, noi ne laudam cu o veche achizitie, cu un cuvant.
Cersim doua sau mai multe si deja avem "feedback". Nu ne intrebam ce facem, ci continuam. Veselie mare in mintea noastra cand constatam ca ne-am atasat de acele cuvinte, sau prin ele am reusit sa "cunoastem" o anume persoana. Eroarea are un demers extrem, iar obisnuinta de a pasi doar in rostire de silabe este un cadou dat de la natura. Indiferent ca pentru tine e "pasiv" sau "activ" are influenta. Tu poti sa-l rostesti, sau sa-i joci nivelele.
Inchipuieti o scara plina de refuzuri, tu spui doar nu si nu si nu, pentru ca ai ceva in minte, urci tot mai sus, nu cazi si nu ametesti si te duci la cuvantul cel mare. Te indragostesti. Urmeaza operatiunea "gand pansat", sau rusinat. Nu te exprimi si dureros iti implici faptele in ceva ce nu are neaparat consecinte pozitive.
Pici. Te rupi. Te derulezi. Te retragi. Plangi. Iti schimbi totul la tine. Te inchizi in tine. Mori.
Asta cand iti dai seama ca te-ai indragostit doar de cuvinte, iar realitatea e o apa plina de cernala, si ti-au ramas urme, de-o singura culoare, e rosu inchis, e de la tine. Ti-ai frant inima si-ti curge, e ca la macelarie, doar ca folosim cuvinte mai putin dure.
Cuvinte si politica.... fapte si dragoste.
