| Vara asta traiesc! |

Sunt momente in viata asta ce vin pentru prima oara. Am senzatia ca mi se face pielea gainii si ma balbai fara incetare. Imi tremura vocea de vreau sa spun ceva, iar dorinta o soptesc in taina.

Am inceput sa ne bucuram atunci cand intram in contact cu non valorile, am inceput sa urlam atunci cand ni se cere tacerea si desenam avioane pe-asfalt chiar daca multi n-au zburat decat in visele de noapte.

Vara asta vreau sa scap de canicula, sa "ard" pe interior si sa imi exteriorizez fericirea. Inca o tin in mine, de teama ca nu cumva cineva sa-mi rapeasca ceea ce am doar eu. Stiu, sunt un egoist fara masura, dar nu as putea sa risc asa usor. Totusi, m-am gandit sa ofer cateva momente "sclipitoare si sa vad cum reactioneaza "natiunea". Si sa nu uit, sunt acelasi eu: mic, pervers si cu suflet mare.

Cuvintele ma ajuta sa ma descarc si sa va transmit ceea ce verbal "uit". Sunt in incercarea timpului si tot ceea ce interactioneaza cu mine e purtat de vant pana la o statie mai flexibila. Asta nu inseamna ca sunt un dur sau ca sunt infipt in pamant fara sa am acces la indoire, ci ca accept din ce in ce mai putini oameni pe langa mine. Nu e vina nimanui, sunt doar alte cliterii dupa care imi dezordonez nelinistea.

Imi fac de cap inca de la apusul soarelui si amestec alcoolul in limitele orizontului, nu specific mai mult decat trebuie si nu rezist a ramane in pustiu. Singuratatea mi-o regasesc pe o alta planeta, iar NOI, am devenit o singura persoana.

Vara asta sa tina toata viata si ceea ce e nepretuit si netrait de altii sa fie aplicat pe pielea noastra bronzata de aglomeratia razelor de soare.

Mai ramane sa-mi cumpar nevoia de a spera la o stare cel putin comuna, sa privesc cum in jurul meu se perinda oameni cu zambetul pe buze, oameni ce ma suporta asa cum sunt, care nu imi tin calea si care nu-mi doresc raul. Iar cine vrea sa ma urasca, are tot dreptul, nu condamn pe nimeni, dar va rog, lasa-ti-ma sa respir.

Voi face curand cunostinta cu briza si voi incerca sa nu mi-o trag doar trupului meu. Imi va fugi nisipul de sub picioare si voi clatina apa pana la epuizare. Vara asta voi face valuri si voi pluti.

Sper ca voi invata sa innot si ca marea imi va fi pe masura asteptarilor. In caz contrar, ma voi refugia in noapte si voi privi pata de luna de pe cer, voi dormi zilele si noptile vor radia de activitate.

Mi-e rusine de talpile celor ce calca doar stramb. Mi-e teama de cate becuri vor mai sparge "iluminatii", mi-e greu sa nu spun unde lumea a ajuns si nu retin sa ne fi impus cineva asta!

Pe ea o includ pana in maduva oaselor mele! Acum, traiesc...