| Leagan |

Primirea mea cea buna intr-o alta lume. Un pic de lumina intr-un mijloc destul de intunecat. Ca un spot aruncat in iarba la fel ma trateaza si lumina. Nu e dura cu mine, ci e satula de zi. E noapte. Si cred ca si tie iti place sa te plimbi fara sa te opresti. Sa vezi cum imaginile pe care le percepi au acelasi ritm ca si pasii tai, desi raman in urma. E senzatia ca la colt de strada te asteapta un  nebun, desi e doar o umbra provocata de o craca rupta. N-a cazut peste tine, nici na avut intentia, dar totusi te-a speriat. 

Ai dat peste un camp si nu era plin cu flori. Era doar iarba. Acum e toamna, iar septembrie s-a dus. Te indrepti spre sfarsit, dar incepi cu inceputul, iar dupa toate urmeaza relaxarea. Si vrei sa sezi. Te intrebi daca-ai obosit si iti spui ca doar traiesti clipa, cea de acum. Iti e teama sa nu te deranjeze vreun prost, atenteaza la tine, profita de a ta discretie, si totusi ramai la un moment "blank" desi te-nconjoara multe sunete. 

Sustragi doar ce crezi ca te ajuta si continui cautarea spre sedere. Gasesti pamantul, dar nu ti se pare atractiv [e tare], gasesti luna, dar e mult prea la inaltime si ai nevoie de ea acolo, gasesti si o piatra, dar esti jenat de forma ei mult prea "intepata.

Gasesti in final un leagan. Si sigur deja zambesti. Te vad...si te ghicesc ce vrei sa faci. Cum era de asteptat, te asezi pe el, dar nu inainte ca ochii tai sa studieze daca e totul in regula. Vrei sa te sustina, nu sa te doboare ca si "prietenii" tai. E frig, si nu iti pasa. Era cald daca iti doreai, dar asta ai vrut.

Esti in leagan si ai vrea sa... te impinga cineva de la spate. Si astfel te-ai da in leagan. Dar nu e nimeni, iar vantul e mult prea "mut" ca sa-ti dea o mana de ajutor.

"Barile" sunt inlocuite de niste lanturi destul de groase ce iti dau siguranta in a prinde orice directie. Dar tu doar te-mpingi, iar leaganul isi face de cap, la fel ca si viata.

Intotdeauna exista intentia si pofta de viata. Dar mereu tre' sa cunosti ceva mai mult pentru a obtine mai putin. Daca cineva te impingea, te lasai in mainile acelei persoane. Acum esti pe cont propriu si totusi ai nevoie si in acelasi timp ai si ajutor. Ce e mai greu ? Sa-l gasesti.

Ar trebui sa ai mai multe directii, dar ai doar doua... inainte si inapoi. Asa e leganatul. Cu da si nu. Daca te-ai oprit ai fii la mijloc. In fata intotdeauna ai sa vii mai tare, iar cu spatele frica ar fii maxima. Am uitat, adori leganatul lin[te irita, dar nu e pleonasm, e nebunia multora]. Deci abia observ miscarea. E starea ce duce de la melancolie la singuratate totala.

Si incepi sa te gandesti, ieri a fost ieri, iar azi te gandesti tot la ieri. Dar maine chiar nu exista? Sau parintii sunt atat de "dusi" incat m-am molipsit si eu? Ma duc, sa scap de nebunie si sa caut alta mai buna. Levitezi cu gandu' si meriti o medalia, te-ai intrecut pe tine insuti... era sa cazi din leagan.

Puteai sa te lovesti la cap...dar nu te mai trezeai la realitate, ai avut nevoie doar de un avant in fata, de o senzatie si ai avut reactie.

Esti un caz norocos. Maine altcineva va adora acest leagan. 

Lasa-l cum l-ai gasit.