Am inchis usa... usor, lent...fara sa ma gandesc la nimic...dar nu am inchis-o in clanta ci pur si simplu am apropiat-o....si asta ca sa fiu mai original ....pentru ca era prea banal sa spun ca am inchis usa...si oricum nu ar fi parut ca ceva iesit din comun...pentru ca lucrul asta il facem cu totii de foarte multe ori... si daca ar fi singurul lucrul pe care il facem cu totii ar fi bine...
Viata ca un plagiat...priveste-o astfel pentru ca e imposibil sa nu vezi cum totul seamana cu altceva...orice gest..orice vorba..absolut orice...pentru ca asa suntem noi...cu grija sa fim ca cel de langa noi si mereu cu gandul sa ne dam mari celor ce seamana cu noi si celor ce ar putea sa ne aprecieze...
Exista multe tipuri de plagiat...in muzica nici nu mai vb pentru ca oricum nu are rost...dar daca am ajuns ca viata noastra sa se asemene cu a altora din multe puncte de vedere atunci am ajuns..un plagiat...am ajuns ca un obiect...sau ca un robot ce nu face altceva decat sa repete ce vede in jur...si la un moment dat suntem pe punctul sa avem asa zisele ticuri..verbale...de vestimentatie...o copie la indigo a unor idoli...sau a celor pe care ii invidiem sau ii dusmanim...ce pacat...
Si atunci cand ne alegem imbracamintea suntem foarte atenti la ce poarta cei din jur...si vom alege ceva apropiat pentru a crea impresia de special...dar mi se pare o prostie...pentru ca practic nu putem crea ceva de la sine...care ne place noua...
Deja incepe sa nu mai existe originalul...sau se spune ca e o copie imperfecta a plagiatului...si e foarte buna vorba asta...pentru ca orice idee pleaca de la ceva ce are anumite lucruri in comun cu ceva vechi...ceva ce deja exista...pana si literele se repeta pentru a alcatui un text...totul se reintalneste....si apoi originalul devine ceva gen...un lucru la care viseaza toti..dar ceva ce e irealizabil...si daca te intrebi de ce ...pentru ca mereu cu totii am vrut ceea ce au altii...am vrut sa semanam cu niste persoane fitzoase...etc...
Si daca te imbraci dupa cum vezi si nu dupa cum simti e pentru ca nu ai acel simt al tau ce iti da libertatea de a te cunoaste pe tine si de a sti sa te simti cu adevarat bine...si ce pacat cand te gandesti ca exista lucruri originale dar care nu sunt atat de evidente....
Daca iti traiesti viata ca o copie fidela a unui idol...sau daca ai in minte lucrurile si gandurile celui de langa tine..sau daca te tenteaza orice seamana a plajiat...atunci...eu raman fara cuvinte...
Si daca ma gandesc nici nu exista vreo persoana care sa nu fi plagiat viata sa niciodata...cel putin ai copiat miscarile mamei tale cand erai mic...sau cuvintele...sau obiceiurile...si multele actiuni ce mai tarziu ti-au fost de folos...dar asta nu inseamna ca trebuie sa continui imitare...trebuie sa ai clipe de sclipire in care sa intalnesti in mintea ta relaxarea si imaginatia...si sa devi original...asta daca se poate nu doar pentru o clipa ci mereu...pentru ca vei vedea ca exista multe avantaje...
Poate la inceput vei fi considerat vreun ciudat...sau nebun....sau neinteles...sau vei face parte din acea categorie a persoanelor ciudate...dar mai tarziu cei ce se vor obisnui vor "fura" din tine si vor regasi in tine un mijloc de copiere...de plagiere...dar tu vei ramane original...sti pana la urma e original si modul in care spui...."Multumesc!" dar depinde daca il zici din suflet...pentru ca s-ar putea sa folosesti doar cuvantul ca o imitare a ce ai mai rostit si alta data...dar sa nu simti ceea ce zici...
Ceea ce e mereu original e felul nostru in care lucrurile..si felul in care am vrea sa gandim ..pentru ca deocamdata gandim ca cei din jur...ca majoritatea...dar oare dragostea e originala?
Sincer cred ca da...prea greu sa existe ...iar daca exista e un alt mijloc de inspiratie pentru ceilalti...ca o muza...si totusi nu inteleg de ce nu suntem originali....
Pentru a inchide acest mic subiect...ce mi-ar cuprinde mult mai mult...si pentru a deschide usa pentru a iesi din camera...am nevoie de tine...sa-mi spui cum vezi tu "viata ca un plagiat"...pentru ca mie imi pare ca totul o copie fidela a ceva ce a fost de mult....
Pentru ca a plagia e un cuvant prea comun tuturor...si pentru ca a ajuns si in viata noastra :|
Viata ca un plagiat...priveste-o astfel pentru ca e imposibil sa nu vezi cum totul seamana cu altceva...orice gest..orice vorba..absolut orice...pentru ca asa suntem noi...cu grija sa fim ca cel de langa noi si mereu cu gandul sa ne dam mari celor ce seamana cu noi si celor ce ar putea sa ne aprecieze...
Exista multe tipuri de plagiat...in muzica nici nu mai vb pentru ca oricum nu are rost...dar daca am ajuns ca viata noastra sa se asemene cu a altora din multe puncte de vedere atunci am ajuns..un plagiat...am ajuns ca un obiect...sau ca un robot ce nu face altceva decat sa repete ce vede in jur...si la un moment dat suntem pe punctul sa avem asa zisele ticuri..verbale...de vestimentatie...o copie la indigo a unor idoli...sau a celor pe care ii invidiem sau ii dusmanim...ce pacat...
Si atunci cand ne alegem imbracamintea suntem foarte atenti la ce poarta cei din jur...si vom alege ceva apropiat pentru a crea impresia de special...dar mi se pare o prostie...pentru ca practic nu putem crea ceva de la sine...care ne place noua...
Deja incepe sa nu mai existe originalul...sau se spune ca e o copie imperfecta a plagiatului...si e foarte buna vorba asta...pentru ca orice idee pleaca de la ceva ce are anumite lucruri in comun cu ceva vechi...ceva ce deja exista...pana si literele se repeta pentru a alcatui un text...totul se reintalneste....si apoi originalul devine ceva gen...un lucru la care viseaza toti..dar ceva ce e irealizabil...si daca te intrebi de ce ...pentru ca mereu cu totii am vrut ceea ce au altii...am vrut sa semanam cu niste persoane fitzoase...etc...
Si daca te imbraci dupa cum vezi si nu dupa cum simti e pentru ca nu ai acel simt al tau ce iti da libertatea de a te cunoaste pe tine si de a sti sa te simti cu adevarat bine...si ce pacat cand te gandesti ca exista lucruri originale dar care nu sunt atat de evidente....
Daca iti traiesti viata ca o copie fidela a unui idol...sau daca ai in minte lucrurile si gandurile celui de langa tine..sau daca te tenteaza orice seamana a plajiat...atunci...eu raman fara cuvinte...
Si daca ma gandesc nici nu exista vreo persoana care sa nu fi plagiat viata sa niciodata...cel putin ai copiat miscarile mamei tale cand erai mic...sau cuvintele...sau obiceiurile...si multele actiuni ce mai tarziu ti-au fost de folos...dar asta nu inseamna ca trebuie sa continui imitare...trebuie sa ai clipe de sclipire in care sa intalnesti in mintea ta relaxarea si imaginatia...si sa devi original...asta daca se poate nu doar pentru o clipa ci mereu...pentru ca vei vedea ca exista multe avantaje...
Poate la inceput vei fi considerat vreun ciudat...sau nebun....sau neinteles...sau vei face parte din acea categorie a persoanelor ciudate...dar mai tarziu cei ce se vor obisnui vor "fura" din tine si vor regasi in tine un mijloc de copiere...de plagiere...dar tu vei ramane original...sti pana la urma e original si modul in care spui...."Multumesc!" dar depinde daca il zici din suflet...pentru ca s-ar putea sa folosesti doar cuvantul ca o imitare a ce ai mai rostit si alta data...dar sa nu simti ceea ce zici...
Ceea ce e mereu original e felul nostru in care lucrurile..si felul in care am vrea sa gandim ..pentru ca deocamdata gandim ca cei din jur...ca majoritatea...dar oare dragostea e originala?
Sincer cred ca da...prea greu sa existe ...iar daca exista e un alt mijloc de inspiratie pentru ceilalti...ca o muza...si totusi nu inteleg de ce nu suntem originali....
Pentru a inchide acest mic subiect...ce mi-ar cuprinde mult mai mult...si pentru a deschide usa pentru a iesi din camera...am nevoie de tine...sa-mi spui cum vezi tu "viata ca un plagiat"...pentru ca mie imi pare ca totul o copie fidela a ceva ce a fost de mult....
Pentru ca a plagia e un cuvant prea comun tuturor...si pentru ca a ajuns si in viata noastra :|
Buna...foarte interesant subiectul si foarte frumos gandit si expus...imi place cum scrii tu,si iti dau dreptate la tot ce ai scris.Ai foarte mare dreptate,multi in ziua de azi nu mai stiu cum sa fie ei insasi,pt ca se pierd in imitatii si in figurile modei de zi cu zi,in gandirea la ce va zice persoanele din jur despre ceia ce fac sau dupa cum se imbraca. Eu sincer prefer sa fiu EU asa cum sunt,sa ma imbrac asa cum ma simt mai bine,sa fiu mereu in orike ocazie eu,fara falsitati sau fara sa incerc sa apar ceia ce nu sunt,pt ca cineva a zis odata:nu te judeca,sa nu iti para rau nikiodata de tine,pt ca tu esti asa cum esti si nu exista nimik mai bun pe aceasta lume decat sa fii tu insati,mereu...
RăspundețiȘtergere"eteee fleoşchhhhh"
RăspundețiȘtergereşe oameni,bre şe oameni-se miră bre se miră de ce se copiază unii pe alţii (cineva-mi spunea o dată: nimic nu e intamplator) si eu zic: nuuuu şe oameni bre şeee perioada ciudată...