M-am mutat pe JohnCristea.RO

duminică, 9 ianuarie 2011

| La pescuit de oameni |

Pentru pescarii amatori, aceasta destainuire poate fi tentanta si creatoare de noi fantezii. Pentru profesionisti, o alta apa rece si fara pesti.

Ma perind prin acvariul vietii si supravietuiesc datorita unui artificiu - omul. Imi place interactiunea si imi vine sa urlu atunci cand e liniste in jurul meu. Daca taci, insemna ca esti timid si ca esti schilod in cuvinte. Nu doar ca sunt maniac, dar sunt si doritor de cat mai mult nou. Sunt multe de descoperit in lumea asta si ca sa fiu superior, voi incepe cu muntii. Ma voi parasuta pana intr-un lac si ma voi ineca la mal.

Povestea merge mai departe cu renasterea mea si cu ciclul pe care il reinventez. Imi doresc sa nu traiesc senzatia obisnuintei si a stresului. Nu vreau repetitie, ci doar mai mult si mai bun. Nu sunt sigur de obligatiile mele si tocmai de accea sunt nevoit sa incasesz suturi la greu.

Cersesc mila criminalilor si rup mainile celor ce-mi fura sufletul. Echitabil, nu?Doar criminalii fura suflete!

Du-te in balta ta si pescuieste-ti viitorul. Sa prinzi pestisorul de aur si sa-i cruti viata. Sa nu astepti nimic de la el si sa te rogi sa nu te prefaca Dumnezeu si pe tine intr-un innotator.

Lanseaza-te cat mai departe de momeala ispitei!

vineri, 31 decembrie 2010

| Anul 2011 sa va mearga la suflet |

Mai sunt putine momente pana ce va intra si Romania in anul 2011. Ma simt plin de energie si pregatit sa sper la mai mult de la mine pe anul ce vine. Nu voi tine cont de criza si nici de gura lumii si voi actiona, ca si pana acum, dupa cum imi spune sufletul.

Anul ce tocmai il las in urma, ramane in istoria schimbarilor din viata mea! Am realizat ca timpul nu sta in loc si ca trebuie sa ma comport dupa cum imi cere turma. Am invatat sa-mi fac patul, sa nu-mi mai las ciorapii pe unde mi se nazareste mie, sa aerisesc camera dimineata, sa-mi spal farfuria in care am mancat, sa nu mai beau coca-cola decat ocazional, sa nu mai frec menta pe internet, sa rup relatiile cu cei ce nu vor decat sa se foloseasca de mine, sa spun nu... sa lucrez cu spor si pasiune, sa ma respect si sa iubesc! Raman multe nementionate, dar totusi as vrea sa specific viata de lux pe care-o duc de cand nu mai ma dadacesc ai mei si traiesc aproximativ pe cont propriu. Nimic la intamplare!

Ii multumesc iubitei, logodnicei, sotiei mele pe aceasta cale oficiala pentru faptul ca ma suporta cu toate idioteniile din viata mea si incearca sa ma inteleaga pe cat posibil. Iubirea ramane pe primele locuri!

2011 va fi darnic cu mine si imi va oferi sansa sa-mi gasesc un al doilea job si sa fac din emisiunea "mETRoNet in noapte" un "drog", asta daca nu am reusit inca!

Voua va multumesc pentru ca ma cititi, pentru ca ma criticati, pentru ca oricum s-ar intelege cuvintele mele, ma vizitati!

Sa dea norocul peste voi si sa va indragostiti de viata! La multi ani!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

| Silicoanele castiga detasat in fata sufletului |

Pustoaica anului 2010 si-a inceput sexualitatea pe la 13-14 ani, dupa ce in prealabil a avut cateva experiente cu prietenele din cartier. Dupa doua trei beri si/sau o gura de tarie si-a facut curaj si a inhalat si o doza de legale, party pills sau spice si si-a artat rusinea, fofoloanca, virginica, in fata unui tataie cu doua masini si cu o burta ca dupa sarbatori. Plina de ameteala nu a inteles mai nimic din ceea ce a dorit marlanul si a crezut ca asa trebuie, ca la final el sa-si descarce frustrarile albicioase in gura ei... si sa-i lipeasca si vreo doua peste chipul naiv.

Multe ajung in situatia asta, politia ii spune viol, pedofilie sau prostie. Nu mai e nimeni vinovat, asta pentru ca domnisoara a fost de acord cu swing-ul sau cu sex-ul in grup. Parintii o cred fetita model, iar ea se duce fara chiloti acasa... ii lasa suvenir celui mai dotat financiar.

Cum timpul trece repede si fata schimba madularele... ajunge la o modalitate mai simpla de produs euro. Are conexiune la internet, un webcam si putine haine pe ea. Cu o inteligenta haina sta si cauta pe google o firma legala care s-o exploateze si sa profite de pe urma pornografiei. Isi gaseste un site ce recruteaza fete/femei focoase, sexi... atragatoate pentru prestari servicii sexuale fara atingeri. In consecinta, sfarcurile ei tari se vor prezenta in cadrul videochat-ului. Barbatii hormonizati si fara sotii... amante... vor da bani buni pe o prospatura ingenuncheata.

Asadar, povestea noastra continua cu penetrari,vibratoare, preludiu fara sex, preludiu salbatic si dusul fierbinte de dupa golirea cardului. Fata face biznis maret, ajunge sa se intretina singura si nu mai are nevoie nici de scarba aia de facultate. Se vede toata viata aratandu-si trupul golas.

Ii trece prin vis chiar si dorinta de a deveni "matroana", dar afla ca sunt altele care i-au luat-o inainte! Scapa de cosmarul in care tocmai s-a bagat si adopta un stil tot mai pervers. Cand frigul din suflet o doboara, se intalneste cu un print, se indragosteste ca o prosta si i se dau papucii. Vorbele mamei o prind din urma si afla cat de mitocan e masculul. Renunta din acel moment in a mai spera ca sufletele pot fi pereche si se rupe total de iluzie.

Ajunsa la 30 de ani isi achizitioneaza niste silicoane si se pune pe cucerit barbati pe viata. Strategie simpla, azi nunta, la anu' divortul. Doar un contract prenuptial i-ar mai putea strica planurile.

Nu a spus nimanui, dar se descarca in fata oglinzii, plange, se critica si se taie cu o lama. Spune ca intr-o zi o sa-si ia viata, ca nu merita sa faca umbra Pamantului degeaba.


Compune o scrisoare de adio si pleaca... Isi da sansa la a cunoaste efectul de dupa sexul salbatic.

| Sinaia este invadata de comercial si publicitate |

Unde exista prea multa comunicare se regasesc si anumite dezavantaje. De exemplu, cand se "descopera" o locatie de vis, internautul incepe sa raspandeasca experienta petrecuta, sa uploadeze poze si filmulete si sa scrie si pe facebook. Nu ne putem abtine de la promovare si in consecinta dezvoltam turismul! Oaza de liniste se transforma intr-un baieram ieftin, iar preturile la cazare se tripleaza ca asa e la moda.
Sinaia ramane un oras cu multa publicitate unde nu se merita sa poposesti de prea multe ori. E ca un satuc ce detine un munte bun de escaladat. Ursii sunt infometati, iar frigul te pune sa dai si mai mult bani pe haine si bauturi firbinti ( cafea, vin fiert, tuica fiarta).

Sinaia e un oras cu incasari uriase de pe urma turismului pe tot parcursul anului. Ma mir ca acum vreo 6 luni s-au deranjat si "ei" sa puna o toaleta decenta la intrarea in gara. Imi e rusine ca nu pot sa vad lucrurile frumoase din aceasta parte muntoasa, dar stiu ca e si vina celor ce te fura pe fata si-ti ofera conditii derizorii! Va recomand Hotel Anda, dar nu va garantez mancare delicioasa.

Cel mai bun meniu costa 13 lei ( meniul saracilor), dar fitele nu isi au locul aici. Daca esti prost, iti dau liber sa-ti arunci banii pe fereastra.

In centru am zarit un bradut artificial de calitate ce pe timp de noapte isi face treaba si da senzatia de sarbatori autentice ca in anii ce nu se vor mai intoarce, dar bannerele strica intreaga coloristica si sunt sigur ca intru intr-un mall fara acoperis!

In speranta ca va veti indura sa dati o fuga si pana la cota 2000, ar fi bine sa serviti o ciorba de fasole cu ciolan afumat pentru a va tine de cald.... un vin bun si va ia somnul.

Vino la munte cu gasca si faceti cheta pentru distractie! Salutare primarului, Vlad Gheorghe Oprea!

vineri, 17 decembrie 2010

| Revin de unde am plecat |


Mi s-a spus ca trebuie sa-mi gasesc un tel in viata asta, sa promovez binele, sa urc cu grija fiecare treapta a vietii si sa ajung in varf. Sa ma leg de spiritualitate si sa transpir asteptand minunea ce aterizeaza ca un meteorit din cer.

In cazul meu, traiesc intr-un haos conditionat de controlul unor personaje invizibile. Simt cum cineva joaca sah cu mine, iar eu nu am dreptul la nicio mutare. Labiritul in care imi traiesc zilele intra in reverie atunci cand ajung acasa, cand observ ca exista un motiv comun, cand stiu ca nu sunt singur pe arca lui Noe. Realizez ca nu as face fata singuratatii... nu dupa ce am cunoscut sufletul pereche.

Si cu toate astea, la panda sta in intuneric o pisica neagra ce vrea sa zgarie, o ispita ce sopteste un altfel de univers si neaga realitatea in care ma aflu. E un paradox pe care nu-l experimentez de nebun. Sunt multi in acelasi rahat ca si mine. Tehnic vorbind, noi ca si suflete suntem niste produse asezate pe rafturile prafuite ale unui magazin de cartier. Nu vom aveam sansa unor reduceri, chiar daca vin sarbatorile.

O sa strabat tara in lung si lat, dar nu am sa uit drumul spre casa. O sa ma arunc in gol, dar am sa port parasuta! Voi bea fara limita, dar intotdeauna insotit. Ma voi rani, dar voi purta pansament dupa mine. Incalc reguli si vreau sa scap cu viata, iar pentru cat sunt de nemernic primesc si un premiu, rudele ma favorizeaza pana imi uita numele.

Sunt acelasi om, doar ca ieri a trecut, iar maine e un viitor deloc indeparat. Nu termin sticla de J&B, arunc in vasul de toaleta acidul cancerigen si ma joc prin fulgii de zapada. Renunt la a-mi mai roade unghiile si le dau luciul specific. Ma indrept spre usa ce deschide noi orizonturi, falsez si imit miscarea unui sarpe, ma reped sa mananc din ce mi se pune pe tava si constat ca doar mama gateste cel mai bine, doar ca uita sa renunte la calicenie.

Revenirea mea cu picioarele pe pamant e ca o binecuvantare pe care o primesc fara sa ofer ceva. Si daca imi cresc aripile la loc, voi avea grija sa am si fluturi in stomac. Nu vreau sa mi se faca scarba de pasiunile ce le practic, din simplul motiv ca exista un prost chel ce se crede smecher. Imi urmaresc urmele lasate de dorintele mele si las Pamantul sa se-nvarta pentru mine. In 24 de ore as avea ocazia sa violez intreaga rasuflare. Hmmm, dar ce ma cred eu... Dumnezeu?

Trei lumanarele aprinse, eu imbracat in cearceaf, telefoane ce nu mai suna si o penalizare data timpului. Cine fuge, pierde continutul si cheia!

joi, 16 decembrie 2010

| Profiti cat inca nu te-ai ofilit |

Fii un mandru trandafir, nu te ofili fara voie, nu te izbi de duhoarea poporului si nu lasa betia sa te macine in primul club de noapte! Bautura nu e pe gratis, prin ea te vinzi mai repede, zambetul tau nu e spontan, e doar o masca pusa prea pe ochi... d'aia nu mai vezi!

Acasa te asteapta caldura sufleteasca, pe drum dardai ca un caine fara stapan, unde e muzica nu e nimic si totusi nu esti singur. Loveste din lateral oglinda in care te privesti, sparge sperantele unei imbunatatiri fizice si priveste dincolo de pieptul ce urla de mandrie. Fii tu, mai ceva decat o floare! Stiu ca la anu' ai sa te ofilesti. Si ca sa scapi de tentatii, ia un taxi pana la prima strada laturalnica, acolo doar pisicile mai stiu cum sa te-ncalzeasca.

Aproape e iarna! Se fastacesc stropii si tind sa se faca nea! Oamenii vor ramane aceiasi, doar fata si-o vor schimba... ascunde... cu-un batic, fular, punga sau ochelari.

Trage de timpul asta pretios, fa-l sa se-ntinda precum o guma mestecata ore-n sir. Nu te obosi sa arati ce-ai mai bun, altii descopera raul ca fiind atu! Ce-i drept, cata vreme cineva iti va uda radacinile, tu vei urca spre cer, dar intr-o zi dusmanul te va surprinde, va face pe nasul si te va taia cu totul. Vei devini un trofeu, un brad de Craciun ucis pentru doua saptamani de mireasma.

Mai du-te la biserica, mai spune o rugaciune si nu ajunge la mila nimanui. Doar tu te poti ridica din groapa in care deja ti-ai adancit picioarele. Si cum frigul porneste de la calcaie, ai sa racesti!

Pentru eternitate... am sa cunosc un trandafir artificial!

joi, 2 decembrie 2010

| In loc de reclamatie via Posta Romana |

Daca tot se apropie sarbatorile, iar lumea devine mai darnica, m-am gandit sa ma scotocesc si eu prin buzunare si sa fac gesturi pline de magie si simbol. Pentru ca nu mi-am pregatit o tehnica cu cateva luni inainte, am intrat pe okazii.ro si am solicitat o cautare amanuntita a unor cadouri pe placul meu. Am apelat si la google pentru o satisfactie garantata si pana la urma am gasit ceva indraznet si deloc scump.

De pe okazii.ro, satisfactia a fost pe deplin, asta pentru ca am cautat ca transportul celor dorite sa fie efectuat prin FanCurier sau in urma unei intalniri cu expeditorul. Nu e nimic mai bun pe lumea asta decat sa ai exact ceea ce-ti doresti. Asta pana cand, m-am gandit sa utilizez Posta Romana, sa ma las pe mana lor si sa imi transporte un anumit colet cu greutate, pana la cel mai apropiat oficiu postal de locuita mea.

Am primit o instiintare pe care am ridicat-o din cutia postala, m-am prezentat la o coada infernala unde am stat circa 50 de minute si la final am achitat suma ceruta de catre o tanti draguta. Printr-o ploaie cu galeata m-am indreptat spre casa. Ajuns in canicula Radetului si... am deschis surpriza!

Jumatate din cantitatea coletului era deteriorata, deformata, ciobita, sparta si putin umezita, desi ambalarea a fost corespunzatoare si exista folie din plastic cu bule de aer pentru o buna protectie.

Expeditorul ( o ea), m-a asigurat ca nu exista vina din partea firmei ... S.R.L si ca ar fi indicat sa depun o reclamatie via Posta Romana! Am contactat Oficiul Postal cu pricina si mi s-a spus ca nu se "asigura" continutul coletului, ci doar exteriorul (cartonul). Un raspuns cat se poate de sugestiv si expedititv.

Pe cine sa dau vina? Pe cine sa reclam, injur, rup in cuvinte ca pentru Boc si Basescu?

Posta Romana are un tratament satisfacator pentru comunisti si pensionari, asta pana cand se va schimba cu adevarat sistemul, iar coletele nu vor mai fi tratate ca niste pietre.

Acum, am ramas fara cadouri de Sf. Nicolae! Ma duc sa culeg niste nuiele!