| Dimineti |

Am primit o cerere verbala, mi s-a propus sa scriu mai des, sa nu fiu inutil si sa spun ceea ce simt. Sa ma las purtat de val si sa nu-mi pese de vremea de afara. Sa ma acomodez in functie de starea celui de langa mine si sa dainui prin visele oamenilor.

Cererea a venit la pachet cu tot cu titlul. Nimic aranjat, totul intr-o seara ca asta, ca sa pot scrie mai bine. Iar daca acum era dimineata, eram prea adormit, nu ma simteam eu, ci doar un maniac ametit.

In randurile astea va trebui sa fac loc pentru ceva porfund, am conexiune catre fiecare bataie a inimii si da, ma simt. Incep sa-mi amintesc...

Cum sunt diminetile mele? Cam sarace in spontan, uneori aud o voce ce zace de multa vreme in alta camera, ma satur de acelasi rol si de identicul teatru ce-mi dezordoneaza toata ziua. Mai savurez doar mici mesaje primite de nicaieri si ma rog sa am credit pentru a da si eu un raspuns. A, de credit nu am nevoie. In lumea astea nu toatea lucrurile sunt limitate. Oamenii sunt cei ce apeleaza la limitare.

Si sa cred acum ca am la dispozitie suficienti picuri de apa pentru a-mi satisface fata si sa renunt la idee pentru a mai ramane o vreme in pat, sa mai admir viata cu ochii inchisi, s-ascult muzica ce ruleaza pe fundal din noapte pana'n dimineata.

Secretul meu consta in vocea ei, cea pe care o aud in telefon. Ma mint si-mi spun ca e langa mine, nu mai conteaza ca doar cearceaful il "violez" cu patima. Conversatia e scurta, nici nu-mi aduc aminte ce-am vorbit, sunt dimineti in care ma trezesc mahmur, nu's bautor, sunt imbatat de vorbe spuse de meschini.

Viata isi da startul la prima ora, doar luna mai intimiteaza durerea, doar ea aduce reveria, in rest e forfota cat e lumina.

Diminetile mele sunt atat de diferite. Sunt prea multe ca sa le pot pune cate un nume si nu ma pot gandi la foiala pe care am avut-o pana dupa miezul noptii. Trisez in fata insomniei, ma tarasc pe jos, iau plapuma cu mine si frigul ma trage usor. Totusi, nu va fie teama, n-am sa mor.

Diversitatea diminetilor e nesatula. Intr-o dimineata m-am trezit: racit, sau zgariat, ranit, indragostit, folosit, batut, mangaiat, sarutat, partial violat mental, manipulat, iubit, neimplinit, cu dorinta in suflet, cu dor de ea, cu dor de-a dormi ca sa nu-mi inchipui cu cine e ea, inselat, doar eu intr-o lume paralela, doar cu cheia ce inchide lumea mea, putin mai bogat, fericit.

Diminetile mele au inceput: din cauza sunetului insistent al telefonului, la strigatul nervos de comunist, din prima soptire a ei, din instinct, datorita ceasului biologic, cu o dimineata in urma, dupa primul sarut si niciodata cum altii au crezut.

Vreau cat mai curand sa-mi schimb obiceiurile. Vreau sa renunt la a mai dormi singur, vreau ca patul meu sa mai faca loc pentru inca o persoana, iar camera mea sa se afle langa o alta camera tot a mea, a noastra.

Desi nu mi-am testat prea mult "talentul" de bucatar in perioada sarbatorilor, am pofta de gatit, doar ca mai lipsesc cateva detalii ce in 2010 mosu' mi-a spus ca mi le rezolva. Speranta moare ultima, dar eu insist, diminetile mele au nevoie de mai mult, vreau sa continui sa visez si sa fac ca realitatea sa ma placa atat de mult incat sa ma deoache.

Nu sunt multe diminetile pe care le-am trait cum imi place, sunt mai putin de 30 la numar, dar promit sa largesc numaratoarea si sa-ncep sa ma laud cat mai serios.

Din sincera profunzime va spun ca m-a luat somnul, voi bantuiti pe aici cand aveti timp si chef, rabadare si dorinta.

Clipe faine? Sarbatori la maxim!

| N-am mai fost in 2010 |

N-as trai de mi-as vedea viitorul. Imi zic ca toate vor veni la timpul lor. Imi fac deja planuri si le strang intr-un saculet cam maricel. Nu imi e teama, dar tremur ca sa ma antrenez. Stiu cat de cruda e mintea omului nascut de multa vreme, stiu ce spun gurile rele, aud ce nu imi place, iar barfa dupa usa toarce.

Se da petrecere in mintea mea si recunosc ca mi-am surprins lumea. Acum trebuie sa fiu atent la detalii si sa spun exact ce am pe suflet. Nu-mi doresc mai putin decat pot sa am. Sa fiu cinstit, sa-mi beau cupa plina de fericire, toata, pana la fund.

Prevad o scena de plutire sub clar de luna, o declaratie si o dorinta reciproca, o diferenta de care doar cine nu trebuie stie, un glas de prin zapezile de sus venind in diferite ecouri. Eu m-am intins sa fac un inger, dar nu am priceput nimic, am fost prea jos.

2010 e anul pe care nu l-am cunoscut si nu am planuri idioate, ci doar vise modeste plusate si trase de par la maxim. Imi place generalul, vreau sa nu apuc doar cu doua degete, ci cu ambele maini, poate si cu gura.

Ma scarpin, am mancarimi de la atatea vise, nici nu mai stiu sa numar, nu vreau sa dau in lacrimi dureroase, nu cred in masini si case, nu scotocesc sa sifonez iubirea, ma tratez doar cu magic.

Prin scurtul meu postulet sper ca nu m-ati inteles. Interpretarea voastra e geniala!

| Si tu conlucrezi la distrugerea Pamantului? |

Ai negat din prima si nici nu te-ai gandit sa existe o intrebare mai stupida ca asta. Afla ca involutar facem multe in lumea asta. Obligati fiind de bunul simt, vom spune ca noi stim sa facem doar fapte bune si ca nu avem tente criminale, sau ca sa fim mai soft, sa le spunem scapari violente de moment.

Poti omori un om dintr-o prostie, dintr-o greseala, cu sau voia ta. Cand vine vorba de maretul Pamant, incepi sa ai un fix si sa faci pe salvatorul, te minti pe tine si nu iti permiti putina sinceritate. Ti-ai pierdut harul acela de a spune lucrurilor pe nume, nu te poti afirma, ramai legat la maini. Abia acum ai intrat in temnita mizerabila pe care toti o modelam dupa cum ne taie capul.

Sfaturile ar trebui sa ni se repete in stil "slow motion" si cam orice moment important ar necesita o mai mare atentie. Ce sa mai zicem de cei ce polueaza si cica salveaza, de cei ce arunca si se dau mari reciclatori, de cei ce scriu, dar sunt putrezi de bani produsi din aruncare de sentimente.

Sa stiti ca Pamantul asta are si el o inima, iar daca vreti detalii, atunci uitati-va la cei din jurul nostru, impreuna oscilam intre cateva puncte facand o miscare de dute vino. Daca poporul are tensiune, Pamantul se supara si face tornade, rupe tot in calea lui si ne arata cum apa ne ineaca inainte de a respira pentru ultima data.

Sansa noastra de supravietuire e nu cu mult peste zero. Din categoria, ce nu te omoara, te face mai puternic, regasim viata. Din pacate suntem doar in trecere.

Conlucram la orice, chiar si la distrugere. Suntem ca niste roboti atunci cand ne vin niste banuti pe tava. Am ajuns sa ne blestemam copii din motivul financiar, sa patam si sa nu folosim dero. Ma simt in viata chiar si pe frigul asta, sunt inghetat doar pe dinafara.

Culorile distrugerii zac in gura celor ce opereaza "proiectul". E greu sa construiesti ceva, de orice natura, e mai usor sa cronometrezi implozia!

Sper sa nu vina ziua in care oamenii vor face doar ce e mai usor. Nu vreau simplificare, vreau mancarimi de fericire.

| De Craciun fiti mai putin criminali |

Ce? Ati uitat? Mancam mai mult decat trebuie, tinem post ca sa ne caim, dar excesul ne baga'n pamantul ud fleasca de zapada, parca bagata la microunde.

Porcii sunt la mare cautare, stapanii vor un ban rapid, iar ca sa fie promovare in floare, ii baga pe net. Vom descoperi astfel cum misuna sunca in format jpg (jpeg) si vom avea grija sa dam si un mass cu noua noastra industrie "netoporcina".

Ma irita un lucru, muschii in forma de colacei si surplusul de mancare ce-l adaugam mereu in noi fara a ne fi necesar. Sa speram ca facem suficienta miscare cat sa nu ne apuce vreo apasare dureroasa pe cantarul primit in dar de cine stie ce partid. De... nu putem renunta la afisajul digital, dar ne stricam ochii aruncandu-ne ochii in monitor prea multe ore. Inteleg, cautati cel mai bun porc, gras si deloc paros.

Si daca ne punem pe mancat prea multa carne "sanatoasa" sa stiti ca tot criminali ne numim, doar ca nu suntem ilegali. Tuica la purtator si sarmalute ca pentru intreg anu'. Sa te fereasca al' de jos, nu de alta, dar altfel ai directie autorizata spre cer privit stand cu burta la soarele cu dintii proaspat ascutiti.

Nu va dau restrictie la "buseala", dar nici nu va vreau in limba dupa trupuri abia ajunse la 20 de ierni si ceva.Daca va e sete, va serversc eu cateva pahare pline de vorbe, lipsite de duh, dar scoase din capsor cu ceva intentii. Nu, nu meschine!

Vrei s-o lungim, dar sa nu tragem de ea? E aprope imposibil, cuvintele sunt insiruite cu un scop, unele costa mai mult, alte umplu ceea ce se numeste gol sau nesemnificativ.

Vraja sa inceapa, kilogramele sa nu se depuna. Nu uitam sa nu ne abtinem, dar respectam regula de sine. Sa fim noi ca sa ne regasim!

Pe final salutam porcii din tara, adevarate condoleante, promisiuni de "neimbucare" si magicul "sarbatori fericite".

Orasul asta imi da batai de cap, dar nu-l iau la bataie, astept sa depuna ca sa am ce lua si critica. Sunt prea bun doar cand nu sunt si nu ma pot opri sa nu exist!

Realizez ca ma simt! In special pe tine, ma!

| Stirea zilei |

Aici furnizez senzationalul, aici vorbesc despre exclusiv si am grija sa fie totul cat mai fluent si constant. Nu duc lipsa de idei, dar daca nu sufar de nicio afectiune, atunci inventez, asta pe sistemul sunt stirist pe national si tre' sa ma vand bine.

Viata asta a ajuns sa fie punctuala cu cei ce vor sa scoata bani din baliverne, suntem vinovati cu totii, ne holbam si credem orice zvon, nu suportam fara barfa si ne intrecem in a scalda o viata in minciuna. Reusim sa stricam imagini chiar daca nu le-am construit noi. Am uitat sa luptam pentru adevar, nu stim sa privim panoramic, nu mai suntem atenti la margini, nu fotografiem nimicul decat daca e in straie de sarbatoare.

Imprevizibilul apare acolo unde e liniste, evenimentele dureroase sunt parca premeditate si cineva ai senzatia ca ucide pentru o stire.

Noaptea se gadila asfaltul, poate mai se rataceste cineva, se mai lovesc doua metale, se mai moare, se mai violeaza, se mai umbla la buzunare si conturi bancare, varsarea de stiri urmeaza imediat dupa ora 5 cu soare. Ca sa ne impiedicam de mister se precizeaza si aparenta sau fictivul din informatie.

Sangele nu apare din bulion, nu pe starzile din Romania, ma tem ca suntem controlati la milimetru si ca ceea ce facem ne este dictat cu precautie. Multi se roaga sa devenim subiect de stire, noi devenim vedete moarte, iar ei isi incaseaza banii pe rating si publicitate.

Sunt iritat de sunetele ce multi nu le percep ca fiind zgomote, ma impotmolesc in politica, iar ea imi urla pe toate gaurile auditive si vizuale. Pana trece idiotenia ma ascund, stau intr-un borcan izolat fonic, dau play la ce gasesc bun de moment si ma invart in ganduri.

Nu mai stau prea mult si am sa zgarii,am sa fac dungi pe gheata, am sa simt miros de zapada si voi vedea ca prima ninsoare va deveni stirea zilei. Suntem ipocriti cand cautam doar la suprafata. Uitam ca in afara de creier mai avem si suflet, suferim de reverie si iluzia ne itoxica, n-as vota nici macar daca ar candica " mamuca mea".

Nu frate, nu se merita, romanu' e invatat sa fure, tre' doar sa aiba ocazia si se manifesta.

O sa va dau zaharina de trei ori pe zi, ca sa va sugerez magicul. Fara zahar ca faceti diabet. Si asa sunteti imputiti, nu dulci. Vreti parfum? Spalarea!

Asta vreau sa apara la ziar, nu de alta, dar poate va simtiti si voi...

| Mare cascaval ! |

Din categoria, branza nu'i pe timp de post, oamenii s-au gandit sa petreaca, cu mai putin, sau chiar cu nimic. Se intampla ca o data pe an, romanul sa chefuiasca si sa-si aduca aminte ca traieste in mizeria asta, se intampla ca mass media sa faca tam-tam, politica sa se "jegareasca" pana in panzele afectate de curcubeu, iar eu sa lucesc de fericire, imediat dupa ce totul e in tacere.

Lumea asta nu respecta niste reguli, haosul trebuia sa fie dupa liniste, la noi totul e prea grabit, noi nu avem un preludiu atunci cand vine vorba de durere, noi ne infructam din ea, crezand ca gustul n-o sa dispara.

Inca mai tind sa cred ca suntem niste masochisti care constientizam si ne-am obisnuit.

Iar diferenta dintre cascaval si branza e mare, daca nu pricepi, mai viziteaza magazinele.Super oferta zilei e o cascada plina de lacrimi, balaceste-te crezand ca-i un ocean la discretie . Sa stii ca si lacrimile's sarate.

Multumesc pe aceasta cale celor care sunt, se cred, sau se simt a fi romani. La multi ani voua... oricum v-ati obisnuit!

| Oare timpul n-ar putea fi o curva? |

Joc de imaginatie! Ganditi-va cate pozitii stie batranul timp, cat de multe roluri are injectate in sangele invizibil si permanent existent doar in vise. Masati-va tamplele si veti simti cum jucariile lui suntem noi, cum conlucreaza cu omuletul divin ca sa respecte scenariul, un film ce nimeni nu-l va viziona.

Cerul albatru se poarta ca si verde, mai ales atunci cand iarba se uita-n oglinda. La fel si fericirea se poate transpune in imagini, cand stim in ochii cui sa privim.

O curva intotdeauna se va plimba pe toate holurile, va incasa manipulare la greu si va stii sa ia grosu', va suporta averi si nu va sta locului o clipa, va fugi spre si mai mult, va cadea in prapastie.

Curva mea, timpul tuturor. Mi-ar surade ideea ca de maine sa ma fac baiat cuminte, timpul ar impune taxa si pe simpla respiratie. Ma voi intretine in lumea mea. Imi voi muta locul acolo unde timpul e la cheremul meu, nu ma voi agita, voi avea greseli imperfecte si va exista speranta ca becul nu s-a ars, ci a picat curentul... voi stii ca netul supravietuieste, dar nu in cautarile mele.

Ce vreau de la timp? O telecomanda, niste baterii si accesul asupra lui! Stiu, imposibil! Atunci, macar un soft prin care eu spun cat sa dureze clipa.

Timpul e atat de mare, incat isi permite investitie pe termen nelimitat! Apetitul sexual e masurat in timpi lenesi si timpi fugitivi, gen trenurile din Romania, personal versus intercity.

Poporul tre' sa se mandreasca cu aceasta achizitie fara gauri si adancituri sufocante!

Si daca sunt un nemernic, macar sa fiu unul sincer. Timpul nu e o curva, dar mintea mea e perversa, gandeste ca intr-o zi va face lucruri dubioase cu secundele, va amesteca decorul si va ameti ticaitul ceasului. Anticul cuc, va canta o data in viata, iar clipa va insira magicul pe o intreaga suprafata.

Iar daca am spus chiar si o farama de adevar, daca vi se pare ca timpul are tente de curvasarie, atunci strangeti olecuta de banet si profitati cand vine senzatie. Sa n-asteptati prea mult, nu cumva sa uitati sa va dati drumul... la fericirea ce zace inactiva in voi!

Si pe final, la singular, te intreb: Te mananca? Scarpina-te pe timpul tau!