M-am mutat pe JohnCristea.RO

luni, 8 iunie 2009

| Cam multa ploaie, vrea cineva? |


Am revenit mai repede pentru ca aici se toarna galeti pline cu stropi de ploaie. Nu ma deranjeaza, imi place, dar excesivul ma sacadeaza. E o imagine ce incepe sa fie bruiata, iar noroiul iese in evidenta. Iar strazile vor rade in plina goliciune. Masinile se vor bucura de stapani mai lefteri, curatenia fiind efectuata la vreo spalatorie din apropiere.

Eu ma pot misca in voie, deocamdata ma ascund de vreme si nu vorbesc prea des despre ea. Se spune ca oamenii cand nu mai au niciun subiect in fata si cand inspiratie s-a irosit, atunci aplica ultima sansa, planul de final, discutiile despre vreme. Un lucru stiut, dar nu realizat. Lasati vremea sa-si faca de cap.

Iar daca pe aici tuna, incep vocile sa tipe la mine, pc-ul vrea sa fie inchis, iar oamenii se retrag, unii invata, altii tocesc, altii se amesteca cu muzica. Eu ma incadrez in contur si imi e teama pentru ca pe ziua de azi nu o sa mai zambeasca nimeni. Doar lumina noptii ne va face cu ochiu'.

O tipa nu stie cat e ceasu', iar alta se balbaie incercand sa-mi comunice ceva. Odihna nu-mi lasa degetele spre relaxare si cred ca am sa fug, prin imprejurimi, va anunt in caz ca ma ratacesc.

Intrebarea mea e daca va vrea cineva sa ma caute, sau iar voi sta ca un fraier asteptand sms-urile sa curga. Am un "inbox full" de la o vreme, dar fiecare are un scop prea materialist. Chestiile astea se pot cumpara de prin magazine, evident cu banii vostri!

Eu traiesc neudat, neexperimentat. Se baga cineva? Vrea cineva ploaie?

| Multumesc pentru nimic... |


Macar eu stiu sa multumesc si nu imi e teama sa scriu cuvintele astea. Ca nimicul se intampla si se dezvolta e din vina caldurii ce a sufocat o lume prea activa, dar de ce semnele tale sunt mai jos de zero si egale cu o indiferenta nu pot sa inteleg, e ca si cum cineva mi-a sters o parte din memorie.

Imaginatia imi bate mereu la usa din sticla, vede dinainte starea mea si o amplifica dupa cum vrea. Visele imi arata o parte dorita mie, realitatea e plina de abonati ce "momentan" nu pot fi contactati.

Sa nu te uitam nici pe tine "domnule", cel care tot timpul stai si vorbesti la telefon, nu-mi exprim o frustrare, dar casca aia nu are ce cauta pe langa urechi. Iar daca te gandesti la stereo, fa asta doar dupa ce-ai ramas singur. Tie nu-ti multumesc, nu inca. Mai astept sa vad ce pasi mai faci. Sper din suflet sa-ti pastrezi echilibru, desi se anunta rafale de vant.

Le-as multumi oamenilor ce stiu sa stea stana de piatra, dar e inutil, eu nu-i pot face sa zambeasca, cel putin nu in lumea lor.

"Multumesc pentru nimic... ", poate fi si un mesaj. Il poti experimenta intr-un graffiti, poti arata lumii ca poti face nimicul in culori, CURcubeu n-are limite.

Elevatii sa taca din gura, n-am nevoie de pareri sucite si nici de critici ce vin din neintelegeri copilaresti. Pur si simplu, multumesc!

Licheaua se naste dintr-o curva, si e normal sa vrei si tu, dar nu e normal sa si reusesti. Ai voie sa te ametesti, dar nu-ti permit caderea in gol si nu bag mana'n foc, dar parca nu-ti sta bine. E normal sa nu te schimbi, asa te'nvata "sistemul".

Prin noapte, m-am asezat la clasa intai, loc de fite platit nasului la un pret redus. Ma intrebam de ce s-au nascut oamenii astia fara cuvant. Erau geamurile deschise, era prea mult curent si m-am bucurat ca la rece pot gandi mai bine. Cola m-a ajutat sa creez mesaje, si desi am folosit pluralul nu am reusit decat un singular. Petrecerea s-a deschis, iar tutunul era mestecat, iti ramanea in gat.

Am continuat fara sa mai pun semnul intrebarii la fiecare miscare. Felicitari bugetarilor, astazi priviti ziua de luni ca pe o relaxare. Si n-am cui sa-i dau un multumesc, dar de-ntalniti nimicul, sa-mi dati macar un "bip", promit ca eu am sa-mi fac prezenta.

Folositi telefoanele, nu le lasati sa zaca pe "silentios"!

joi, 4 iunie 2009

| Ce-mi plac oamenii! |


Au un gust atat de bun, incat ii servesc in orice clipa de libertate. Prin net-ul cel mult prea util, prin telefoanele ce si un fraier le are, de obicei in numar de trei, sau chiar " fais tu fais", atunci cand curiozitatea se lanseaza si intinde mai mult decat isi permite imaginatia.

Imi plac babutele de 80 de ani ce asteapta sa le oferi un loc pe scaun in autobuz. Imi plac zambaretii cu dintii nespalati, tiganii ce mai si put pe deasupra, pletosii care fumeaza si dau drumu' la manele, si mai ales ce-i ce par ca si-au dat cu parfum de perfectiune.

Mi se preling balele cand duc lipsa de comunicare, dar imi adun saliva inexistenta cand imi dau seama peste ce tampit am dat. Mi se usuca lacrimile si ma dor ochii atunci cand vad lumea fugind de ploaia. Nu suport fitele si nici grasutii cu intentii mari. Discriminez orice nu se merita si ceea ce imi miroase a putregai. 

Daca nu sti sa-ti faci o cafea, cumpara-ti una din Bamboo, e mai ieftina decat apa minerala. Si dansatoarele au forme bombate, sunt bunaciuni nemancate, si parca iar imi vine sa lovesc materialismul.

Sa nu va mai aud ca vorbiti de Ogica si de banii lui pe care-i castiga. Nici de otv, pentru ca nu e cazul, si nu vreau acces direct, vreau sa fiu mai subtil.

Iar daca babuta e sus, iar tu ai aceeasi pozitie, daca distanta este destul de redusa... atunci ai sa simti cum o mana iti pipaie fundul, sau cum atingerea se aplica fara voie. Cand "pute" a prospat, e musai sa muste si ele. Sa-si doreasca, dar nici cu bani nu as munci la asa ceva.

Sugerez ca Elena Basescu sa si-o traga pe voturi si televiziunea sa mai faca niste puncte de audienta. Ma gandesc ca drogurile sunt legale si banii nu mai sunt in criza, sau invers. Pe timp de vara ne bucuram de rosii ieftine, de vacante la preturi ce iti lasa gura apa, dar buzunarul nu e capabil nici de o pata, d'aia de culoare'n viata ta.

Miseleasca ta strategie e consumata noaptea cand eu visez, iar de iti incrunti chipul sa stii ca mi se face scarba. Nu vomit. Sunt direct cu cei ce nu merita si bland cu cei ce ofera fara alte asteptari.

E penibil sa pastrezi bonurile de la cumparaturi doar ca sa te lauzi cu achizitiile tale nepurtate si neconsumate. Le-ai "cules" de pe jos, sau furtul inca nu are voie sa se afirme?

Epilatul, ca si barbieritul, trebuie sa fie constant! Barbatul, ca si femeia, trebuie sa fie mai putin badaran. Jocul, ca si regulile, merita incalcare. Conteaza cine e capabil de inca un joc, acum.

Ceasul tau s-a invechit, iti e teama ca nu mai e in trend, ma indoiesc ca ai picioarele prea inalte, iar Andreea Raicu e buna, doar in realitate. Adica, mana ta dreapta, nu va experimenta frecari repetate, nu cu ea, la "teve" nu-ti place.

Muschii tai de otel atarna la cantar, iar burta ta poate aparea in orice clipa. Iti recomand mai multa inghetata lichida. Un kilogram de ciocolata, un carne "grasimoasa", o sunculita afumata, totul din ora'n ora, constant.

Cine vrea o maslina?

marți, 2 iunie 2009

| N-am fost perfect niciodata |


Esti banal cand esti perfect. Nici nu pot sa mai vad de tine. Nu imi inspiri incredere si doar te-as consuma, pentru moment. Inaltimea mea nu se ridica nici pana la gleznele perfectinunii, dar in cadere libera eu am un impact mai mare. Camera goala e perfecta, dezordinea mea e complicata, vreau sa ma rascolesti, sa-mi risipesti urmele. Imi poti face altele noi?

N-am fost pentru ca n-am vrut. Doar inainte sa ma nasc m-am luptat cu ea, am scapat cand am dat de rece. Un salon plin de chipuri in ceata, si o ceata ce se clatina in ochii mei. Un sunet distorsionat si voci ce imi asteptau primul planset, am scos doar niste onomatopee, deloc legate cum se vroia.

Am fost transferat de viata la stadiul mersului dabusilea. Am simtit ca am controlul, in doua aveam un echilibru in criza si pielea mi se inrosea. Cadeam prea des, imi placea pamantul mai aproape de mine. L-am sarutat si nu mi-a facut rau. Cand el s-a cutremurat eu am fost in siguranta si cand cerul s-a pictat cu stele, m-a lasat sa ma holbez cu ochisorii mei negri.

Am lucit si nu m-am vazut in poze, decat in cateva. Mi-au spus ca's perfect, iar eu ma simteam jignit. Eram doar un furnicar ce-si hranea puritatea. De atunci si pana acum s-au scurs ceva pumni de nisip, eu am ramas doar cu mine.

Si azi respir, dar tot ma jignesc vocile, scrisul ma critica si asta ma bucura. Invat sa fiu perfect, tind spre nimic, si graiesc ca doar asta cred altii, eu altceva traiesc.

Cine e perfect, e  mai jos decat mine, nu s-a nascut inca. Se crede, dar nu e. Treaba se impute cand ajungi sa-i faci si pe altii sa creada "raul". E o miciuna subtila si altii te vor venera. Clar, divinitatea e perfecta, restu' se trage din ea. Copiile nu au valoare, dar se afirma si ele.

Ma gandeam sa pastrezi secretul si sa nu-i spui nimic. Ti-as recunoaste perfectiunea si ti-as arata-o cu degetul. Stii ca doar noaptea pot si nu zaresc rasaritul, adorm exact la timp. Iar banca aia stupida mi-a chinuit spatele, am sezut si ma doare fundul, si prea mult frig, rece deloc.

Mi-am dezamagit insomniile si am asimilat constant, am adormit clipe, dar niciodata un intreg ceas. Nu m-am ametit, cel putin nu cu alcool. M-am incalzit, dar nu cu soare. Am simtit perfectul doar intr-o muzica oarecare.

Am un remix ce-mi fuge si o viata de masterizat. Nu sunt expert, o sa-mi iasa o nebunie, agonia nu va grai, ci va aplica.

Fii un naiv si crede-te perfect. Eu vreau dezordine, vreau sa-mi ud amintirile si sa-mi creasca sperantele. Gradina e mare, incap vise incalcite si stropi de bucurie.

M-am nascut, nu mai sunt perfect. Special... ?

duminică, 31 mai 2009

| Eu benzina, tu masina |

Lichid si spatiu pentru el. Este necesara imaginatia, in caz contrar ai sa ma acuzi de aberatii si o sa ma legi in lanturi, asta doar in cutiuta ta. Eu traiesc la mijloc de bloc hidratat doar de ploaie. Alunec ca si limbile ceasului, aleg drumuri ciudate si-mi place sa risc chiar daca nu-mi miroase a bine. Macar de-ai avea miros!

Nu's materialist, dar nu-mi strica loteria in buzunarele mele. Masinile sunt ca si norii, imi fura un soare. Ma declar cinstit si spun ca sunt in forma, am benzina intr-o mica duzina. Si chibriturile au foc, masina imi suge din cenusa. Hai s-o spun p-aia dreapta, vreau sa fug.

Deconectezi ideile si parchezi masina cat mai aproape de mine. Nu sunt o benzinarie si nici nu-ti incarc bateriile. Am doar un complex si un exces. Tu ma salvezi si rezultatul e fuga. Unde mergem? Departe de aproape si aproape de o departare. O sa ne ajunga proviziile si vorbele vor face curbe si scurtaturi. Nu permit influente, ne ajungem unu' cu celalalt. Doua priviri vor amesteca simturile si fiecare va pofti ceva din univers, as miza pe aceeasi bucata.

Vestea cea buna apare in necunoscut, atunci cand cutia nu mai are bete si catranul e umezit. Cand focul se aprinde prin alte metode, si bricheta nu se pune in discutie. Fara lumina nu exista intoarcere si sunetul ajuta la orientare, tine ochii deschisi, o sa ai impresia ca e intuneric bezna. Ti s-au cusut pleoapele, iar intunericul e si rece, ca intr-o pestera. Hai la suprafata.

De cand n-ai mai vazut luna? Spune-mi, mai stii care e viata ei? Ai observat-o cum se pierde printre alte stele? Sau iti place cand caldura ti-o comite si vrea sa te-atace? Descarca-te, lasa presupunerile, nu miza pe doua semne, accepta numerele magice si lucreaza cu subcontientul. Nu e greu, dar e nevoie de verbul "a vrea". Inteleg ca-ti doresti, dar nu's convins ca te impaci prea bine cu  "a simti".

Un musulman are gandurile legate, benzina mea n-ajunge pentru patru. Simplificarea are un rezultat complicat.

Ai ajuns? Asteapta-ma, acum cobor!

sâmbătă, 30 mai 2009

| Ghici ce se-ntampla azi |


N-am habar nici macar de ziua de ieri. Ploaia ma amageste de la o vreme si inchiderea mea intre patru pereti e cu un scop de viitor. Toceala nu ma prinde, culturalizarea ma face sa inghit in sec. Diger si asimilez in masa, si nu-mi pot da seama de urmatoarea clipa, prezentul e deja fumat. Eu nu fumez!

Vremea nu comenteaza, ci actioneaza, oamenilor nu le pasa, ei se distreaza. Stau prinsi in multimi si urla la fiecare intrare, vor timpane sparte, sau amortite un timp. Betia e majoritara in fiecare casa, generalizarea nu-si are scopul, desi sta pe primul loc. Cine nu mareste pulsul, nu simte. Suntem nascuti in nesimtire, dar frumosul nostru acopera restul.

Unii vand vise, eu sunt un mincionos daca spun asta. Acum sunt in stare sa desfac o cola, sunt in stare sa dorm mai mult decat prevede "legea", sa spun "adio" cui nu trebuie, sa ma catar si sa ajung un pic mai jos decat in varf, sa fug cateva sute de kilometrii, sa ma duc. Dar nu te-ngrijora, eu mereu ma intorc. Sunt omu' legat la ochi, doar pana intoarce spatele. Pasesc fara sa fiu auzit, tip cand e prea multa liniste, dobor idei tampite, ma rog sa inceteze soneria, pun telefoane pe silentios, si un zgomot inca exista. Nu pentru mult timp, bateriile se forteaza.

Ce e genial, nu apartine de mine, imperfectul imi controleaza venele, iar de trebuie sa ghicesc si sa unesc legaturi pentru azi, am nevoie de o multime, cel putin de un "doi". Cel putin de o ea, una care nu se opreste din fuga.

Ce se-ntampla azi cu ea? Stiu sigur, mediteaza, deloc in tacere. Multi ma pastreaza, putin ma utileaza, cativa asteapta ceva de la mine, iar prostii ma promoveaza. Exista si un loc pentru reciproc si spontan. Acum totul e pe stop. Si doar femeile cunosc realitatea fara conotatii.

Ma duc sa incalzesc pamantul, iar cand vin, vreau sa gasesc o schimbare. Sa nu mancati fara mine!

joi, 28 mai 2009

| Trebuia sa speli vasele |


Nici nu e nevoie sa mananci, poti avea chiar pofte, trupesti daca ai ocazia, tu ai responsabilitatea de a duce totul pana la capat. Programul listat pe usa ce da spre dormitor, iti arata ca regulile sunt pentru a le face praf. Pulberea e raspandita in aer si ploaia nu permite zborul. Si cine sa vrea aripi, cand vasele zac de cateva ore in chiuveta? Cine sa doarma cand cuvantul "trebuie" nu a fost respectat? Cine sa si-o traga, cand doar trebuie?

Hai sa fim seriosi, crezi ca eu iti spun de vasele alea in care tu savurezi clasicele mancaruri? Nu am timp de asa ceva, pentru ca mi-l irosesc acolo unde nu trebuie. Am multe litere si cifre de parcurs, am combinari si aranjamente de studiat, am fixuri si nebuni de tratat, si eu pe mine de schimbat. Nu ma feresc de valuri, nu am marea langa mine, dar scoica imi plange cand o strang singur in mana. Tin minte ca nu stiam, realizez ca acum simt, stiu ca TREBUIA.

Si sa nu dai vina pe Dumnezeu, el n-are nicio vina, noi suntem cei care ne ardem si fara foc. Apa ne ajuta tenul, cutitul ne taie minunea. Iar grasimea n-are detergent, se va intoxica si ultimul cuvant.

Vor muri cei ce nici nu s-au nascut, si vor trai altii ce trebuiau de ieri sa moara. Vor cadea stele  in forma de cascada, vor forma o luna impamantata. Ma mandresc cu nestiinta, ma asigur ca asa nu o sa-mi fie teama. Plecarea ei e mereu subita, uneori neinteresanta. Acelasi loc, acelasi drum, aceleasi replici, aceleasi povesti, gesturi, intamplari si puncte unite, mereu in alta ordine. Niste tampite-mi tipa-n urechi, sunt doua difuzoare-n miniatura, sunt chestiile carora le dictez muzica si cum vreau sa sune. Azi nu mai asculta nimeni de mine, eu doar de pat, uneori de podea.

Salvati daca aveti ce, donati tot, mai putin sufletul, visati fara sa va treziti brusc, iubiti fara speranta ca o sa primiti reciprocul, gasiti inexistentul si puneti-l la loc de cinste, dati noroc cu moartea si sarutati viata. Pe scaun se asaza un TREBUIE, ii simt scopul mincinos, ma trezesc din betie si ma asez langa noroc.

Ma insala mintea, ma duc la bucatarie, si nu-mi e foame, ci doar TREBUIE.