M-am mutat pe JohnCristea.RO

sâmbătă, 21 februarie 2009

| Inca putin |


Si sunt fericit de faptul ca si cei buni, dar si ce rai ma urmaresc. Ar vrea sa-mi bata la usa, dar nu nimeresc. Sunt uimit de agresivitatea unora si ma doare cand totusi nu ma excita mental.

Platesc cu darnicie atunci cand stiu ca sunt vinovat si raman incremenit cand surpriza vine dupa. Pot spune ca ma plac, dar mai mult imi place ceea ce vine. Farama aia de pamant, ce toti o scuipau si nimanui nu-i pasa, vrea sa dea roade si gandul ma bate sa-i dau si eu sperante.

Am cladit acum cateva siruri de minute o speranta proiectata-n viitor, prezentul sa nu crezi ca l-am uitat si cred ca totul e firesc. N-am uitat de unde am plecat, dar nici n-am inchis usa.

O disperare ce-mi striga in cuvinte, deschid si nu-mi pare rau.  Si vrea sa pice. Inspiratia e pusa-n joc si nu cred ca cineva-mi va pune stop.

Sunt cuvintele mele si mai e putin.

Inca pot folosi cuvantul "inca" si daca inca te zgarie acest "inca", il pot folosi la nesfarsit, in speranta c-ai sa te trezesti.

Raceala mi-a cam trecut, pot repira aerul asa cum trebuie. Mintea mi se oxigeneaza corect, deci pot gandi normal, ca si pana acum.

A, ma consideri altfel? Atunci asa sa fiu pentru tine. Ochii tai se plimba pe-o margine, dincolo nu mai e nicio culoare, se-amesteca totul cu ploaie si pierzi esenta din prima. O tocire a mintii tale, o iluzie ce totusi o-ntelegi, te face sa crezi, sa-ntelegi, e prima ta lacrima de fericire, imaginea.

Ti-am scris tie, pe-o foaie imaginara si apoi ti-am dat send. Am crezut ca am sa te dezamagesc, dar totusi am reusit sa fac inversul.

Cum? Nu stie nimeni? Pai... dar nici nu trebuie. Oricum, o farama din tot, pentru multi, va fi intregul inteles.

Acum impachetez totul, si pe sfarsit las de banuit ca deocmadata mai e putin, inca ceva... si devenim un "eu".

joi, 19 februarie 2009

| Eu in imagini si sunete |

| Doi vinovati, Ene si raceala |



Ahh, urasc lumina monitorului ce ma face sa vad in ceata, efectul e datorat plonjarii mele intr-un intuneric, bun pentru un somn profund.

Nu pot sa gandesc, dar totusi tastez. Nu se numesc aberatii, ci cuvinte gandite inainte. Nici diazepamul nu ma poate ajuta, cafeaua sau ness-ul mi-ar provoca o stare de drogare inconstienta si ceaiul ar avea efect doar de relaxare.

Un blank de cateva secunde ce-mi atrage atentia, dupa care un jingle si iar muzica, asta pe kiss fm. Asta pentru ca-mi place sa adorm pe muzica, asta daca reusesc. 

Frustrarea asta cu somnu' trebuie sa-mi treaca cat mai curand. Si raceala isi face de cap prin corpul meu si umbla libera, sunt incapatant, inca nu mi-am luat pastilele, posibil de maine.

Vreau sa ma fac bine si ma bucur cand vad un efect din partea anticorpilor mei. Sa stau cu o tigaie la colt, langa prag, sa pandesc orice miscare si efectul ulterior sa fie un zgomot, am distrus si ultimul virus.

Nu ma inec in prea multe lacrimi. Doar un ochi se distreaza cu mine, parca-as fi la teatru. Imi lacrimeaza si vrea sa zac. 

Stau in patura, apoi o parasesc, ma invelesc cu ceva rece, apoi vreau sa scap de tot, apoi strang recele intre picioare si tot nu gasesc un antitod pentru "defectul" meu.

Cineva cu mintea lucida mi-ar spune ca am probleme cu hormonii, eu ii spun ca hormonii au ceva cu mine, nu vor sa-mi vorbeasca, ci doar se manifesta.

Paca nici nu mai am chef sa dorm, dar nasu' e inca plin si cere batista, gasesc unele parfumate, cam feminine, dar nu-mi pasa. Ma descarc si tampenia se repeta la infinit. De unde curge atata "nebunie" si de ce nu se mai opreste ?

Daca pana dimineata am sa adorm promit ca am sa ma si trezesc, ca sa-mi fac o bunatate de ceai in care am sa arunc finut o parte din mijlocul unei proaspete lamai, o sa-mi placa. Apoi o sa iau un pliculet, doua, trei, din cele cu efect calmant al racelii. Am sa ma indop cu pastile si cu trucuri naturiste...

Si tanarul Ene nu mai lucreaza cu mine. De maine vorbesc  cu o domnisoara atragatoare si cu vocea placuta mie, sa ma ajute, sa adorm, iar muzica o sa faca restu'...

...ar trebui sa citesti inainte de culcare, sa dormi bine oricand, somn plin de vise placute, macar tu sa dormi bine...

miercuri, 18 februarie 2009

| Telefonul meu, atractia babutelor |


Ca sa am si mai multa pofta de viata am sa-ti spun ce mi s-a intamplat in urma cu putine ore.

Telefonul meu, setat pe silentios, suna de zor, nu l-am observat ceva vreme, la un moment dat am vazut ceva ce se stinge si se aprinde, era mai furios decat credeam, era ecranul telefonului meu ce-mi spuneam ca am un alt apel, privat...

Nu am stat pe ganduri si am raspuns. Nu raspund cu "pronto" ci cu alo, dupa care un moment de tacere se lasa, parca zici ca eram pe "mute", dupa care ceva rupe momentul unic si parca la ceva se da "plei"...

Incepe o babuta sa vorbeasca, imi semana cu cineva, dar nu-mi puteam da seama, am raspuns, m-am bagat in joc....

"Plei" si tu inchipuindu-ti ca vorbesti cu babuta...


Buun, si gandeste-te ca asta am auzit eu in telefon si abia am gasit vocea babutei, dar farsa tot mi s-a facut. O poti proba pe oricine, vei vedea ca se pica usa in plasa.

Tu babuto, sexi cum esti, sa vii aici pe blog sa ne rostesti, cuvinte suave si darnice, sa rupi din rasul tau haios, sa faci farse la toti. Multumesc celui ce a inventat nebunia asta, ma astept la si mai mult.

Si imi e ciuda ca nu stiu cine a fost faptasu', eu sunt victima. Vreau sa dau si un premiu, deci astept...

Si... revin...

marți, 17 februarie 2009

| Am pofta de viata |


Intr-o zi o sa murim, fiecare pentru el si in numele lui, iar pana in clipa aceea iti promit ca nu ai de ce sa stai inchis in termopanu' tau faimos. Nu ai de ce sa plangi, nu ai de ce sa te simti lipsit de prieteni, sau de iubire. Nu ai voie sa te simti lipsit de tine.

De aici incepem si combinam totul cu stare ta de acum. Electrocutam tristetea si apoi te lasam sa te relaxezi pentru o vreme. Apoi te bagam si pe tine-n priza, ai sa prinzi un val de energie ce-ti va provoca starea de libertate.

Nu ai nevoie decat de tine. Esti pofta de care ai nevoie, trebuie doar sa crezi si restul e un geam ce se sparge, doar ca sa iti continui drumul. Pofta ta de viata, de a trai si de a iubi.

Incepe orice prin tine, judeca prin mintea ta, pune-te in locul orcarui om, scapa de ura si de minciuna, fii sigur atunci cand spui ceva, renunta la tacere, scuipa ghinionul, accepta o lacrima si improspateaza-o cu un zambet, lucreaza cu dusmanii si fa-i sa te placa, uita-te in oglinda si ai sa incepi schimbarea.

Doar sa crezi, ca intr-o zi ai sa mori, la fel si eu, si trebuie sa profitam, altfel ne punem doar negativul in minte si ne lovim exact de ceea ce ne ferim, nici nu trebuie pronuntat ce nu vrem in viata noastra. Inainte de culcare sa nu uiti numele persoanei iubite si nici pe tine sa nu te uiti.

Unge-te cu ceva speranta si nu lasa cizma sa te striveasca. Poarta adidasi cat mai usori si poti simti un oarecare zbor. Nu forta nota, ci cosuma cat crezi ca e necesar, "freaca-te" de de pereti cat sa le dai vibratie, vibreaza si tu, dar stai cu picioarele pe pamant. Totusi, viseaza.

Pasionat de mine, narcisist din fire, sfatul meu, fa ca mine. Iubeste-te si apoi si ce-i in jurul tau, urla de bucurie, dar nu uita de ecou.

Iubit si eu, iubesc la randul meu, sa dai si tu, dar nu uita de al tau "eu".

Pofta de mine si de "eu".

sâmbătă, 14 februarie 2009

| Te iubesc, doar de Valentine's Day |


Azi e ziua aia minunata in care toti se simt iubiti si in care ceva pluteste in aer. In America e atat de frumos incat trebuie sa privim pe harta si sa ne dam seama ca noi pasim prin Romania.

Ne-am obisnuit sa aratam o particica din noi doar atunci cand avalansa de publicitate ne indeamna la ceva. Toti au ceva de castigat, iar massmedia se lauda cu si mai multi bani zilele astea si cu o promovare din plin.

Mai tii minte acel "te iubesc" subtil pe care il puteai sopti oricand, atunci cand simteai, cand sperai ca doar o ea sa te auda si simteai cand excesivul nu-si avea locul.

Am un zambet pe chip pentru ca sarbatorile de genu' asta au o farama de efect, dar asta pana a doua zi cand certurile revin, cand el da in ea, sau o inseala, cand romantismul se duce si un pahar cu apa e mai bun, cand nu suporti si cand iti dai seama ca nu e iubire.

Pentru seara asta pun pariu ca i-ai pregatit ceva din categoria "special". O sa va retrageti doar voi doi intr-un loc necunoscut, o sa fugiti din locul asta, o sa vreti sa numarati toate stelele de pe cer si sarutarile sa completeze nestirea, o sa fie ceva romantic, iar nepasarea o sa va aduca furnicaturi si tachinarea isi va face rostu'. Vroiam sa-ti zic ceva si de ploaie, dar poate nu e momentul potrivit, iti dau prea multe idei si vreau totusi sa vad originalul.

De Dragobete nici nu mai spun mare lucru, deja s-a cam uitat, buretele bine udat poate sterge si o minune.

Nu am ura pe Valentine's Day, dar nici nu ma impac cu fenomenu', e unu' fals, comercial si parca scopul adevarat e uitat undeva si concetrat doar pentru un simplu " te iubesc ".

Noi uitam sa iubim si ne ametim printre fenomenul majoritar, nu stam intr-o lume a noastra unde s-o chemam si pe ea, suntem egoisiti si facem ca si ceilalti.

Eu inca sunt adormit, ametit, nu am baut nimic si totusi vroiam sa scriu ceva despre ziua de azi, cica una mareata. 

Promit ca pe seara am sa-ti dau un rezultat la ceea ce s-a intamplat cu-adevarat.

Pana atunci te poti juca, poti avea aripi, iar cupidon sa iti aleaga iubirea, chiar si pentru o zi.

joi, 12 februarie 2009

| Trag aer, respir, traiesc |


Pentru ca intre patru, sau sase pereti imi e greu  sa ma exprim si nu vreau sa ma sufoc,  dar am sa fac aceste cuvinte sa fie necioplite pentru inceput si te-as ruga ca tu sa le dai ce forma doresti, esti in mintea mea un sculptor, poti crede ce vrei tu.

In momentul asta e intuneric si auzul meu e cladit din cuvinte cantate si vreau sa-inchid ochii, ore in sir, cat de multe se poate, sa rup din zambetul de altadata si sa ma bucur de ce am acum.

Ar trebui sa ploua la ora asta, vremea sa-si faca de cap, sa-ti amestec parul cu picaturi de ploaie, sa fiu eu si doar tu sa vezi asta, sa simti, nu doar in vis.

Ma consoleaza faptul ca imi pot crea orice stare vreau si reusesc sa ma urc si in cel mai inalt copac, sa ajung pe creanga cea mai subtire si sa ma apuc de un nor, sa ma droghez cu o doza de lumina si apoi sa o vad ca fiind chiar tu.

Da, as vrea si inca nu stiu cum. Prapadit e timpul acum, dar nemernicu' prinde  curaj cand imi place, cand ne place, nimic nu e cum vrem, dar ne putem face de cap, de vrem, amandoi.

Ma injunghie visul ce-l am uneori, cosmarul ca nici macar nu exist, ca bag mana prin mine si pot trece dincolo, ca ma opresc in fata unei oglinzi si vad altfel de reflexie, cea fara mine.

N-am sa las doua geamuri sa zaca sparte pe jos, am sa le ridic si sudate vor fi, lipite si cicatricele vor numi totul amintire.

Trag aer proaspat in mine... acum chiar ma droghez si ametesc, mi-as baga acel cip in mana si as crede ca ceva necurat se-ntampla. Stop si continuare. Respir si am nevoie de tine, tu si amandoi, respiram impreuna, unu' prin celalat, egoisti vom fi, uitat sa fie restul... neimportant.

Ce spui? Traiesc, sau e goana dupa un stupid vis? E vibratia ce-o provoaca tremurul, fiorul, placutul, ai uitat, sau iti mai aduci aminte... a fost... parca acu' o clipa.

Azi traiesc, numarand sperante-n tine si ma pun si pe mine. Pun  o noua caramida, e totul altfel decat la vecinu' si el nici are habar de ce se-ntampla.

Am scris postu' asta ascultand September, o piesa sub o alta forma decat cea comerciala, "Because I love you".