M-am mutat pe JohnCristea.RO

miercuri, 18 februarie 2009

| Telefonul meu, atractia babutelor |


Ca sa am si mai multa pofta de viata am sa-ti spun ce mi s-a intamplat in urma cu putine ore.

Telefonul meu, setat pe silentios, suna de zor, nu l-am observat ceva vreme, la un moment dat am vazut ceva ce se stinge si se aprinde, era mai furios decat credeam, era ecranul telefonului meu ce-mi spuneam ca am un alt apel, privat...

Nu am stat pe ganduri si am raspuns. Nu raspund cu "pronto" ci cu alo, dupa care un moment de tacere se lasa, parca zici ca eram pe "mute", dupa care ceva rupe momentul unic si parca la ceva se da "plei"...

Incepe o babuta sa vorbeasca, imi semana cu cineva, dar nu-mi puteam da seama, am raspuns, m-am bagat in joc....

"Plei" si tu inchipuindu-ti ca vorbesti cu babuta...


Buun, si gandeste-te ca asta am auzit eu in telefon si abia am gasit vocea babutei, dar farsa tot mi s-a facut. O poti proba pe oricine, vei vedea ca se pica usa in plasa.

Tu babuto, sexi cum esti, sa vii aici pe blog sa ne rostesti, cuvinte suave si darnice, sa rupi din rasul tau haios, sa faci farse la toti. Multumesc celui ce a inventat nebunia asta, ma astept la si mai mult.

Si imi e ciuda ca nu stiu cine a fost faptasu', eu sunt victima. Vreau sa dau si un premiu, deci astept...

Si... revin...

marți, 17 februarie 2009

| Am pofta de viata |


Intr-o zi o sa murim, fiecare pentru el si in numele lui, iar pana in clipa aceea iti promit ca nu ai de ce sa stai inchis in termopanu' tau faimos. Nu ai de ce sa plangi, nu ai de ce sa te simti lipsit de prieteni, sau de iubire. Nu ai voie sa te simti lipsit de tine.

De aici incepem si combinam totul cu stare ta de acum. Electrocutam tristetea si apoi te lasam sa te relaxezi pentru o vreme. Apoi te bagam si pe tine-n priza, ai sa prinzi un val de energie ce-ti va provoca starea de libertate.

Nu ai nevoie decat de tine. Esti pofta de care ai nevoie, trebuie doar sa crezi si restul e un geam ce se sparge, doar ca sa iti continui drumul. Pofta ta de viata, de a trai si de a iubi.

Incepe orice prin tine, judeca prin mintea ta, pune-te in locul orcarui om, scapa de ura si de minciuna, fii sigur atunci cand spui ceva, renunta la tacere, scuipa ghinionul, accepta o lacrima si improspateaza-o cu un zambet, lucreaza cu dusmanii si fa-i sa te placa, uita-te in oglinda si ai sa incepi schimbarea.

Doar sa crezi, ca intr-o zi ai sa mori, la fel si eu, si trebuie sa profitam, altfel ne punem doar negativul in minte si ne lovim exact de ceea ce ne ferim, nici nu trebuie pronuntat ce nu vrem in viata noastra. Inainte de culcare sa nu uiti numele persoanei iubite si nici pe tine sa nu te uiti.

Unge-te cu ceva speranta si nu lasa cizma sa te striveasca. Poarta adidasi cat mai usori si poti simti un oarecare zbor. Nu forta nota, ci cosuma cat crezi ca e necesar, "freaca-te" de de pereti cat sa le dai vibratie, vibreaza si tu, dar stai cu picioarele pe pamant. Totusi, viseaza.

Pasionat de mine, narcisist din fire, sfatul meu, fa ca mine. Iubeste-te si apoi si ce-i in jurul tau, urla de bucurie, dar nu uita de ecou.

Iubit si eu, iubesc la randul meu, sa dai si tu, dar nu uita de al tau "eu".

Pofta de mine si de "eu".

sâmbătă, 14 februarie 2009

| Te iubesc, doar de Valentine's Day |


Azi e ziua aia minunata in care toti se simt iubiti si in care ceva pluteste in aer. In America e atat de frumos incat trebuie sa privim pe harta si sa ne dam seama ca noi pasim prin Romania.

Ne-am obisnuit sa aratam o particica din noi doar atunci cand avalansa de publicitate ne indeamna la ceva. Toti au ceva de castigat, iar massmedia se lauda cu si mai multi bani zilele astea si cu o promovare din plin.

Mai tii minte acel "te iubesc" subtil pe care il puteai sopti oricand, atunci cand simteai, cand sperai ca doar o ea sa te auda si simteai cand excesivul nu-si avea locul.

Am un zambet pe chip pentru ca sarbatorile de genu' asta au o farama de efect, dar asta pana a doua zi cand certurile revin, cand el da in ea, sau o inseala, cand romantismul se duce si un pahar cu apa e mai bun, cand nu suporti si cand iti dai seama ca nu e iubire.

Pentru seara asta pun pariu ca i-ai pregatit ceva din categoria "special". O sa va retrageti doar voi doi intr-un loc necunoscut, o sa fugiti din locul asta, o sa vreti sa numarati toate stelele de pe cer si sarutarile sa completeze nestirea, o sa fie ceva romantic, iar nepasarea o sa va aduca furnicaturi si tachinarea isi va face rostu'. Vroiam sa-ti zic ceva si de ploaie, dar poate nu e momentul potrivit, iti dau prea multe idei si vreau totusi sa vad originalul.

De Dragobete nici nu mai spun mare lucru, deja s-a cam uitat, buretele bine udat poate sterge si o minune.

Nu am ura pe Valentine's Day, dar nici nu ma impac cu fenomenu', e unu' fals, comercial si parca scopul adevarat e uitat undeva si concetrat doar pentru un simplu " te iubesc ".

Noi uitam sa iubim si ne ametim printre fenomenul majoritar, nu stam intr-o lume a noastra unde s-o chemam si pe ea, suntem egoisiti si facem ca si ceilalti.

Eu inca sunt adormit, ametit, nu am baut nimic si totusi vroiam sa scriu ceva despre ziua de azi, cica una mareata. 

Promit ca pe seara am sa-ti dau un rezultat la ceea ce s-a intamplat cu-adevarat.

Pana atunci te poti juca, poti avea aripi, iar cupidon sa iti aleaga iubirea, chiar si pentru o zi.

joi, 12 februarie 2009

| Trag aer, respir, traiesc |


Pentru ca intre patru, sau sase pereti imi e greu  sa ma exprim si nu vreau sa ma sufoc,  dar am sa fac aceste cuvinte sa fie necioplite pentru inceput si te-as ruga ca tu sa le dai ce forma doresti, esti in mintea mea un sculptor, poti crede ce vrei tu.

In momentul asta e intuneric si auzul meu e cladit din cuvinte cantate si vreau sa-inchid ochii, ore in sir, cat de multe se poate, sa rup din zambetul de altadata si sa ma bucur de ce am acum.

Ar trebui sa ploua la ora asta, vremea sa-si faca de cap, sa-ti amestec parul cu picaturi de ploaie, sa fiu eu si doar tu sa vezi asta, sa simti, nu doar in vis.

Ma consoleaza faptul ca imi pot crea orice stare vreau si reusesc sa ma urc si in cel mai inalt copac, sa ajung pe creanga cea mai subtire si sa ma apuc de un nor, sa ma droghez cu o doza de lumina si apoi sa o vad ca fiind chiar tu.

Da, as vrea si inca nu stiu cum. Prapadit e timpul acum, dar nemernicu' prinde  curaj cand imi place, cand ne place, nimic nu e cum vrem, dar ne putem face de cap, de vrem, amandoi.

Ma injunghie visul ce-l am uneori, cosmarul ca nici macar nu exist, ca bag mana prin mine si pot trece dincolo, ca ma opresc in fata unei oglinzi si vad altfel de reflexie, cea fara mine.

N-am sa las doua geamuri sa zaca sparte pe jos, am sa le ridic si sudate vor fi, lipite si cicatricele vor numi totul amintire.

Trag aer proaspat in mine... acum chiar ma droghez si ametesc, mi-as baga acel cip in mana si as crede ca ceva necurat se-ntampla. Stop si continuare. Respir si am nevoie de tine, tu si amandoi, respiram impreuna, unu' prin celalat, egoisti vom fi, uitat sa fie restul... neimportant.

Ce spui? Traiesc, sau e goana dupa un stupid vis? E vibratia ce-o provoaca tremurul, fiorul, placutul, ai uitat, sau iti mai aduci aminte... a fost... parca acu' o clipa.

Azi traiesc, numarand sperante-n tine si ma pun si pe mine. Pun  o noua caramida, e totul altfel decat la vecinu' si el nici are habar de ce se-ntampla.

Am scris postu' asta ascultand September, o piesa sub o alta forma decat cea comerciala, "Because I love you".

luni, 9 februarie 2009

| Cobor in sus |


Iar acest post este mai mult decat narcisist. Am sa-mi dau silinta in a folosi doar persoana intai si in a vorbi doar despre mine.

Vorbesc doar despre anumite momente din viata mea ce seamana izbitor cu o aglomeratie de oameni dezorientati ce nu se cunosc decat din priviri.

Voci ce-mi tipa in urechi si-mi zgarie auzul si asta doar pentru ca unii se cred prea destepti. Undeva e Dumnezeu si cineva vrea sa-l ajunga si sa-l detroneze. Vrea sa-L doboare si sa comande orice gand. El e mai special, ne lasa sa alegem noi cum vrem sa pasim.

Eu unu' cobor in sus si evit un pleonasm ce-mi place sa-l aud, iar apoi sa ma amuz. Imi place sa dau impresia ca lumea s-a sfarsit si ca am aruncat pana si ultima fila in foc, imi place sa se creada ca sunt scrum si sa pot cobori in sus.

Am ocazia de a plonja in sens invers si de a-i face pe dusmani sa inteleaga totul pe dos. Un joc de cuvinte evident orcarui ochi. Tu privesti, citesti, iti dai cu parerea, poate ma si critci, iar lucru' asta'mi place, imi da o satisfactie. Probabil iti pasa si prost as fi sa nu ma exprim.

Spuneam ca nu am sa vorbesc decat despre mine, dar nici macar nu am spus mare lucru. Poate ca mi-ar placea ca si tu sa faci ca mine, sa "inchiriezi" strategia mainilor ce nu se vad, dar pot atinge orice, a ochilor ce nu se vad, dar te pot tine minte, a gandului ce nu-l cunosti, dar pe care intr-o zi il vei regasi intr-un jurnal...

Cel mai negru punct e cel in care ai siguranta ca urci si-ti dai seama ca josul te trage, ai un magnet fixat pe spate la care nu poti ajunge, tu urci in jos....

Coincidenta face ca nimic sa nu fie intamplator, eu sa scriu, iar tu sa aplici. Asa e viata, invatam din lucrurile ce nu sunt grozave, dar se pot incerca. Daca ceva ne iese, continuam, ne e imposibil sa mai renuntam. Devenim dependenti si spunem ca ne place.

Am sa ma retrag deocamdata undeva, am sa cobor o scara, iar cand tu nu te uiti am sa urc, privindu-te cum tu inca astepti sa revin pe aceiasi cale... nimic nu e la fel.

Nu las nimic neterminat, doar ca accept altfel.

Acum muzica, a inceput ceva ce-mi place. O sa ma coboare-n starea de somnolenta, dimineata voi "urca" o noua idee acolo unde-i va fi locul.

Tu... poti merge liber si drept, poti pica, dar sa te si ridici. Ador sa-ti pot face cu mana, oriunde as fi.

sâmbătă, 7 februarie 2009

| Pielea gainii |


In materie de internet si explorare fara atingere ii multumesc youtube-ului ce are o cantitate din care eu imi pot alege. Am dat peste SOko si Voltaj, mi-am adus aminte de acea "dematurizare" si am combinat totul in cateva clipe, reteta a fost gata cat sa-mi produca o stare de excitatie mentala, pielea gainii  a iesit la suprafata si mi-a fost teama de moment, totusi satisfacut de prezenta a ceva special cu adevarat.

Si nici nu m-am gandit inainte, nici nu mi-am propus, doar s-a spart un geam, iar sunetul a grait ceva, cioburile nu m-au taiat, ci mi-au "agravat" starea.

Stand in fata unui monitor e zadarnic sa astept ceva nepretuit, aici e locul unde se fabrica doar comercialul si m-as trage de par pentru ca-l consum zilnic.

Pielea gainii e o senzatie pe care o traiesc rar, poate doar atunci cand ea ma saruta pe spate, sau cand ajunge cu buzele ei aproape de gatul, sau ceafa mea, atunci cand sta aproape si-mi respira incet, iar eu  simt din caldura ei, atunci cand e goala si nu o ating, nu am voie, ci doar o privesc.

Atunci cand n-o pot vedea cu lunile sau anii, chiar daca realitatea-mi spune ca n-au trecut decat doua zile. Atunci cand imi suna telefonul, uneori si cu numar ascuns si ii aud vocea in soapta.

Acum trebuie sa dea un mail si sa ma surpinda si nu mi se va face pielea gainii, dar daca ea va stii dinainte ce-mi doresc imi va intretine dorinta.

Si mi s-ar face pielea gainii de-as stii care ar fi ultimul lucru la care m-as putea gandi. Au fost si minti nebune ce-au putut da totul peste cap si lucruri negative le-au "lucrat" si postat.

Si mi se face pielea gainii cand eu fredonez, ma opresc, ea ma surpinde si termina ce-am inceput chiar eu. Cand ma loveste in taina, dar fara sa ma doara, cand nu-mi spune nimic si e atenta la detalii.

Si-ti dai seama si tu cine iti poate provoca astfel de stari. Si parca as da pe "ripit" sa cante SoKO, imi place naturaletea ei, e un lucru ce se aprecieaza in ziua de azi, o spun chiar studiile facute de cate o pustoaica de pe netlog.

Si iar mi se face... cand stiu ca viata e ca o voce pe ritm ce oricand se poate termina. Si stiu ca si tu ai observat ce repede fuge timpul cand esti beat dupa viata, cand consumi ceva din raftul special, cand se rupe scara si tu poti sa zbori.

Si colorezi si te joci cu un creion atunci cand iubesti si nu sti cum sa te exprimi, te ridici avand un mers zapacit, cobori si-ai evita sa spui, poate in sus, rucsacul tau e plin de vise, al meu e plin de tine.

N-am sa las senzatie ca asta sa moara pe zi ce trece, ci am sa-ncerc sa vad cum viata vrea s-o "frece". Nu-i lampa fermecata, doar ca prostia nu se lasa balta, si-mi da batai de cap. Azi de mi  s-a furat un vis, tot azi cladesc un alt...

Izolat intre pereti n-as uita nimic. Si-acum peste sa fiu, sa ratacesc in al tau acvariu, e noapte si acum ma stii... plutesc.

vineri, 6 februarie 2009

| Care ar fi ultimul lucru la care te-ai gandi ? |


Vreau sa fii scurt, sincer si la obiect. Scrie exact ceea ce de obicei nu ti-ar trece prin minte. Acest efort este un "studiu" cautator de raspunsuri si de feedback real.

Astept un comentariu, deloc timid, dubios  din fire...

Nu uita, parerea ta ma intereseaza.