M-am mutat pe JohnCristea.RO

sâmbătă, 14 februarie 2009

| Te iubesc, doar de Valentine's Day |


Azi e ziua aia minunata in care toti se simt iubiti si in care ceva pluteste in aer. In America e atat de frumos incat trebuie sa privim pe harta si sa ne dam seama ca noi pasim prin Romania.

Ne-am obisnuit sa aratam o particica din noi doar atunci cand avalansa de publicitate ne indeamna la ceva. Toti au ceva de castigat, iar massmedia se lauda cu si mai multi bani zilele astea si cu o promovare din plin.

Mai tii minte acel "te iubesc" subtil pe care il puteai sopti oricand, atunci cand simteai, cand sperai ca doar o ea sa te auda si simteai cand excesivul nu-si avea locul.

Am un zambet pe chip pentru ca sarbatorile de genu' asta au o farama de efect, dar asta pana a doua zi cand certurile revin, cand el da in ea, sau o inseala, cand romantismul se duce si un pahar cu apa e mai bun, cand nu suporti si cand iti dai seama ca nu e iubire.

Pentru seara asta pun pariu ca i-ai pregatit ceva din categoria "special". O sa va retrageti doar voi doi intr-un loc necunoscut, o sa fugiti din locul asta, o sa vreti sa numarati toate stelele de pe cer si sarutarile sa completeze nestirea, o sa fie ceva romantic, iar nepasarea o sa va aduca furnicaturi si tachinarea isi va face rostu'. Vroiam sa-ti zic ceva si de ploaie, dar poate nu e momentul potrivit, iti dau prea multe idei si vreau totusi sa vad originalul.

De Dragobete nici nu mai spun mare lucru, deja s-a cam uitat, buretele bine udat poate sterge si o minune.

Nu am ura pe Valentine's Day, dar nici nu ma impac cu fenomenu', e unu' fals, comercial si parca scopul adevarat e uitat undeva si concetrat doar pentru un simplu " te iubesc ".

Noi uitam sa iubim si ne ametim printre fenomenul majoritar, nu stam intr-o lume a noastra unde s-o chemam si pe ea, suntem egoisiti si facem ca si ceilalti.

Eu inca sunt adormit, ametit, nu am baut nimic si totusi vroiam sa scriu ceva despre ziua de azi, cica una mareata. 

Promit ca pe seara am sa-ti dau un rezultat la ceea ce s-a intamplat cu-adevarat.

Pana atunci te poti juca, poti avea aripi, iar cupidon sa iti aleaga iubirea, chiar si pentru o zi.

joi, 12 februarie 2009

| Trag aer, respir, traiesc |


Pentru ca intre patru, sau sase pereti imi e greu  sa ma exprim si nu vreau sa ma sufoc,  dar am sa fac aceste cuvinte sa fie necioplite pentru inceput si te-as ruga ca tu sa le dai ce forma doresti, esti in mintea mea un sculptor, poti crede ce vrei tu.

In momentul asta e intuneric si auzul meu e cladit din cuvinte cantate si vreau sa-inchid ochii, ore in sir, cat de multe se poate, sa rup din zambetul de altadata si sa ma bucur de ce am acum.

Ar trebui sa ploua la ora asta, vremea sa-si faca de cap, sa-ti amestec parul cu picaturi de ploaie, sa fiu eu si doar tu sa vezi asta, sa simti, nu doar in vis.

Ma consoleaza faptul ca imi pot crea orice stare vreau si reusesc sa ma urc si in cel mai inalt copac, sa ajung pe creanga cea mai subtire si sa ma apuc de un nor, sa ma droghez cu o doza de lumina si apoi sa o vad ca fiind chiar tu.

Da, as vrea si inca nu stiu cum. Prapadit e timpul acum, dar nemernicu' prinde  curaj cand imi place, cand ne place, nimic nu e cum vrem, dar ne putem face de cap, de vrem, amandoi.

Ma injunghie visul ce-l am uneori, cosmarul ca nici macar nu exist, ca bag mana prin mine si pot trece dincolo, ca ma opresc in fata unei oglinzi si vad altfel de reflexie, cea fara mine.

N-am sa las doua geamuri sa zaca sparte pe jos, am sa le ridic si sudate vor fi, lipite si cicatricele vor numi totul amintire.

Trag aer proaspat in mine... acum chiar ma droghez si ametesc, mi-as baga acel cip in mana si as crede ca ceva necurat se-ntampla. Stop si continuare. Respir si am nevoie de tine, tu si amandoi, respiram impreuna, unu' prin celalat, egoisti vom fi, uitat sa fie restul... neimportant.

Ce spui? Traiesc, sau e goana dupa un stupid vis? E vibratia ce-o provoaca tremurul, fiorul, placutul, ai uitat, sau iti mai aduci aminte... a fost... parca acu' o clipa.

Azi traiesc, numarand sperante-n tine si ma pun si pe mine. Pun  o noua caramida, e totul altfel decat la vecinu' si el nici are habar de ce se-ntampla.

Am scris postu' asta ascultand September, o piesa sub o alta forma decat cea comerciala, "Because I love you".

luni, 9 februarie 2009

| Cobor in sus |


Iar acest post este mai mult decat narcisist. Am sa-mi dau silinta in a folosi doar persoana intai si in a vorbi doar despre mine.

Vorbesc doar despre anumite momente din viata mea ce seamana izbitor cu o aglomeratie de oameni dezorientati ce nu se cunosc decat din priviri.

Voci ce-mi tipa in urechi si-mi zgarie auzul si asta doar pentru ca unii se cred prea destepti. Undeva e Dumnezeu si cineva vrea sa-l ajunga si sa-l detroneze. Vrea sa-L doboare si sa comande orice gand. El e mai special, ne lasa sa alegem noi cum vrem sa pasim.

Eu unu' cobor in sus si evit un pleonasm ce-mi place sa-l aud, iar apoi sa ma amuz. Imi place sa dau impresia ca lumea s-a sfarsit si ca am aruncat pana si ultima fila in foc, imi place sa se creada ca sunt scrum si sa pot cobori in sus.

Am ocazia de a plonja in sens invers si de a-i face pe dusmani sa inteleaga totul pe dos. Un joc de cuvinte evident orcarui ochi. Tu privesti, citesti, iti dai cu parerea, poate ma si critci, iar lucru' asta'mi place, imi da o satisfactie. Probabil iti pasa si prost as fi sa nu ma exprim.

Spuneam ca nu am sa vorbesc decat despre mine, dar nici macar nu am spus mare lucru. Poate ca mi-ar placea ca si tu sa faci ca mine, sa "inchiriezi" strategia mainilor ce nu se vad, dar pot atinge orice, a ochilor ce nu se vad, dar te pot tine minte, a gandului ce nu-l cunosti, dar pe care intr-o zi il vei regasi intr-un jurnal...

Cel mai negru punct e cel in care ai siguranta ca urci si-ti dai seama ca josul te trage, ai un magnet fixat pe spate la care nu poti ajunge, tu urci in jos....

Coincidenta face ca nimic sa nu fie intamplator, eu sa scriu, iar tu sa aplici. Asa e viata, invatam din lucrurile ce nu sunt grozave, dar se pot incerca. Daca ceva ne iese, continuam, ne e imposibil sa mai renuntam. Devenim dependenti si spunem ca ne place.

Am sa ma retrag deocamdata undeva, am sa cobor o scara, iar cand tu nu te uiti am sa urc, privindu-te cum tu inca astepti sa revin pe aceiasi cale... nimic nu e la fel.

Nu las nimic neterminat, doar ca accept altfel.

Acum muzica, a inceput ceva ce-mi place. O sa ma coboare-n starea de somnolenta, dimineata voi "urca" o noua idee acolo unde-i va fi locul.

Tu... poti merge liber si drept, poti pica, dar sa te si ridici. Ador sa-ti pot face cu mana, oriunde as fi.

sâmbătă, 7 februarie 2009

| Pielea gainii |


In materie de internet si explorare fara atingere ii multumesc youtube-ului ce are o cantitate din care eu imi pot alege. Am dat peste SOko si Voltaj, mi-am adus aminte de acea "dematurizare" si am combinat totul in cateva clipe, reteta a fost gata cat sa-mi produca o stare de excitatie mentala, pielea gainii  a iesit la suprafata si mi-a fost teama de moment, totusi satisfacut de prezenta a ceva special cu adevarat.

Si nici nu m-am gandit inainte, nici nu mi-am propus, doar s-a spart un geam, iar sunetul a grait ceva, cioburile nu m-au taiat, ci mi-au "agravat" starea.

Stand in fata unui monitor e zadarnic sa astept ceva nepretuit, aici e locul unde se fabrica doar comercialul si m-as trage de par pentru ca-l consum zilnic.

Pielea gainii e o senzatie pe care o traiesc rar, poate doar atunci cand ea ma saruta pe spate, sau cand ajunge cu buzele ei aproape de gatul, sau ceafa mea, atunci cand sta aproape si-mi respira incet, iar eu  simt din caldura ei, atunci cand e goala si nu o ating, nu am voie, ci doar o privesc.

Atunci cand n-o pot vedea cu lunile sau anii, chiar daca realitatea-mi spune ca n-au trecut decat doua zile. Atunci cand imi suna telefonul, uneori si cu numar ascuns si ii aud vocea in soapta.

Acum trebuie sa dea un mail si sa ma surpinda si nu mi se va face pielea gainii, dar daca ea va stii dinainte ce-mi doresc imi va intretine dorinta.

Si mi s-ar face pielea gainii de-as stii care ar fi ultimul lucru la care m-as putea gandi. Au fost si minti nebune ce-au putut da totul peste cap si lucruri negative le-au "lucrat" si postat.

Si mi se face pielea gainii cand eu fredonez, ma opresc, ea ma surpinde si termina ce-am inceput chiar eu. Cand ma loveste in taina, dar fara sa ma doara, cand nu-mi spune nimic si e atenta la detalii.

Si-ti dai seama si tu cine iti poate provoca astfel de stari. Si parca as da pe "ripit" sa cante SoKO, imi place naturaletea ei, e un lucru ce se aprecieaza in ziua de azi, o spun chiar studiile facute de cate o pustoaica de pe netlog.

Si iar mi se face... cand stiu ca viata e ca o voce pe ritm ce oricand se poate termina. Si stiu ca si tu ai observat ce repede fuge timpul cand esti beat dupa viata, cand consumi ceva din raftul special, cand se rupe scara si tu poti sa zbori.

Si colorezi si te joci cu un creion atunci cand iubesti si nu sti cum sa te exprimi, te ridici avand un mers zapacit, cobori si-ai evita sa spui, poate in sus, rucsacul tau e plin de vise, al meu e plin de tine.

N-am sa las senzatie ca asta sa moara pe zi ce trece, ci am sa-ncerc sa vad cum viata vrea s-o "frece". Nu-i lampa fermecata, doar ca prostia nu se lasa balta, si-mi da batai de cap. Azi de mi  s-a furat un vis, tot azi cladesc un alt...

Izolat intre pereti n-as uita nimic. Si-acum peste sa fiu, sa ratacesc in al tau acvariu, e noapte si acum ma stii... plutesc.

vineri, 6 februarie 2009

| Care ar fi ultimul lucru la care te-ai gandi ? |


Vreau sa fii scurt, sincer si la obiect. Scrie exact ceea ce de obicei nu ti-ar trece prin minte. Acest efort este un "studiu" cautator de raspunsuri si de feedback real.

Astept un comentariu, deloc timid, dubios  din fire...

Nu uita, parerea ta ma intereseaza.

joi, 5 februarie 2009

| Copii de azi, viitorul de maine |


Clar e uitata prin sertare vorba asta. Praf regasesti la greu si te impiedici de a ta dezordine in care supravietuiesti. Discriminarile sunt absurde in momentul asta.

Am ajuns sa huiduim un gay, dar sa ni se scoale cand vedem doua "bunaciuni" ce se saruta pasional. Si nu aveam atata cultura inainte cat sa ne dam seama ca astfel de chestii sunt dintotdeauna.

Cineva nu suporta cuvantul "curva", desi eu le vad la "chilometru" si chiar si-au facut si cate un site si sunt mai inteligente. Aceeasi prostie exprimata in termeni "legali".

De ce sa dardai de frig si sa te ploua facand cu mana la cate-un "nene" sa ti-o traga, cand poti foarte usor sa traiesti in lux si "animalul" obsedat sa vina cand are el chef. Poate se vor da poftele si pe bonuri, sau o sa primim si bon pentru serviciile aplicate bucatii de carne cruda.

Nu condamn prostia, dar nici nu vreau sa aud permanent de ea. Visele mele rarite mai au un pic si-l viseaza pe "tarchi" si pe "naumi", am si un cosmar in care neaparat se regaseste vreo elodie sau magda care ma "oteveste" pana "tarziu" in dimineata.

Daca tot suntem tineri vreau sa cred ca exista sansa sa facem un lucru bun si pentru cei cu "ceausisme" in minte. 

Poate nu toti sunt de acord, dar cei de acum isi vor spune peste putina vrme cuvantul. Daca toleram pierdem, daca intelegem suntem calcati in picioare, iar daca iubim trebuie sa ne rugam sa mai tina criza financiara.

Dragi copii, voi ce va iubiti mamele si nu le injurati, voi ce care se presupune ca "invatati" ca si mine de altfel, noi avem putere, trebuie s-o dezvoltam, doar atat.

Textul asta e cu un  mare semn de intrebare pentru cei redusi mintal, pentru restul moarte sigura si fericita. 

Viitorul suna si se-aude 3D "treide" si cladim un spatiu diferit, prioritar intereselor noastre. 

Deci clar, curvele sa stea la bordel, prostii la sanatoriu ca oricum asa raman, un gay poate face cu placere feedback, lesbienele pot incita in continuare publicul, iar inteligentii sa creeze baza pentru ce majoritatea trebuie sa experimenteze.

Nu conteaza cum esti, conteaza ce exprimi ca sa poti face viitorul, iar daca gandesti batut in cuie pe plus, poti spera la un "oscar" in viata ta.

Fericit mai tarziu ca niste copii "retarzi" ti-au adus zambetul uitat de efectele ceausiste.

miercuri, 4 februarie 2009

| De ce ar trebui sa iubim Romania |


Doua mari multimi cu pareri ce se duc in extremitati complet diferite. Deci un fel de "love" si "hate". Si nu ne jucam de-a mama si de-a tata. Ci combinam oamenii cu prostia.

Romania e o tara ca oricare alta. E un pamant ce are o istorie si peste care multi calca in fiecare clipa. Nu putem spune ca toti suntem fericiti aici, dar nici nu putem da vina pe Romania.

Nu sunt un patriot desavarsit si inca nu inteleg de ce m-am apucat sa scriu despre tarisoara asta. Ma atrage foarte mult asa cum e ea, dar mor cand vad ca ne desconsideram din simplu fapt ca nu am fost noi primii in ceva anume.

Urasc partea de jos a Romaniei, e plina de fite si capitala isi spune cuvantul. Daca ne indreptam usor spre nord, descoperim un Cluj dorit de toti, sau un Sibiu ce are un farmec aparte.

Daca vrem fete frumoasa le putem privi prin Bacau, sau prin toata Moldova. Tara asta e plina de bisericute ce sunt clasificate dupa nivelul de cultura si aspetul fizic.

Deci Romania e speciala, iar Bucurestiul e o adunatura de furnici ce sunt in continua cautare, nu se stie ce vor gasi, dar isi incearca norocul.

Orasul de care trebuie sa ma indragostesc e Timisoara, e la capat de harta si are tot ce-i trebuie. E doar preferinta mea si cat de curand am sa-i fac o vizita. Sau ar trebui sa fac o combinatie intre Sibiu si Timisoara.

Oamenii din Timisoara si atmosfera din Sibiu. Parca deja am un motiv pentru care pot iubi Romania.

Dar dintree toate sa nu uitam ca tara asta ofera multe si putem aminti "cornuletul cu lapte", salariile jalnice si munca cu angajati neexperimentati, criza financiara, hotia, minciuna, lipsa spiritului de echipa, ura, principiile mult prea comuniste, si ahhhh, sunt multe...

Deci avem motive s-o iubim cu patima si ne putem lua de oricine ca asa suntem noi romanii, desi nu stim cine si ce face cu adevarat...

Eu iubesc Romania pentru ca dincolo de rautatea oamenilor vad si bunavoinita lor, dincolo de strazi "dezacordate" zaresc peisajele ce ma pot baga in reverie, ascult incultii si stiu ca exista si minti geniale, la final sunt satisfacut din simplu' fapt ca inca exist.

Curand scapam de comunism si imbratisam, spre eu cu drag, noua generatie.

Curand va flutura o idee de schimbare si apoi toti vom pune ceva la bataie ca sa fim mai buni. E greu de crezut, dar putem incepe totul prin a gandi mai pozitiv...

Si toti ne-am plictisit de atatea fraze banale ce le intalnim la tot pasul, dar chiar putem iubi, doar daca nu suntem noi prea romani si vrem sa ramanem prosti din multe puncte de vedere....

Poate astia schimbati la culoare si ce se dau romani nu or sa mai cerseasca prin alte tari doar ca sa se dea mari aici in Romania. Poate nu or sa mai fure ca mai apoi sa ranjeasca cu dintii gauriti pe-alocuri.

Poate ca daca noi cautam o schimbare trebuie sa incepem cu noi, dar sa nu-i uitam pe cei ce ne tin de urat. Prosti suntem cand aruncam gunoaiele departe de cosurile rarite privirii nostre, dobitoci suntem cand injuram ca taranii si ne facem de ras, handicapati cand cerem ajutorul de care nu avem nevoie, imbecili cand ne luam la bataie femeia, sau retarzi cand omoram cu sange rece.

Evident ca daca ni se face scarba vomitam. Lamaia e departe si asta e rusinea noastra....


Ar trebui s-o iubim, incepem de-aici, sper sa terminam cu schimbarea, in bine...