M-am mutat pe JohnCristea.RO

miercuri, 4 februarie 2009

| De ce ar trebui sa iubim Romania |


Doua mari multimi cu pareri ce se duc in extremitati complet diferite. Deci un fel de "love" si "hate". Si nu ne jucam de-a mama si de-a tata. Ci combinam oamenii cu prostia.

Romania e o tara ca oricare alta. E un pamant ce are o istorie si peste care multi calca in fiecare clipa. Nu putem spune ca toti suntem fericiti aici, dar nici nu putem da vina pe Romania.

Nu sunt un patriot desavarsit si inca nu inteleg de ce m-am apucat sa scriu despre tarisoara asta. Ma atrage foarte mult asa cum e ea, dar mor cand vad ca ne desconsideram din simplu fapt ca nu am fost noi primii in ceva anume.

Urasc partea de jos a Romaniei, e plina de fite si capitala isi spune cuvantul. Daca ne indreptam usor spre nord, descoperim un Cluj dorit de toti, sau un Sibiu ce are un farmec aparte.

Daca vrem fete frumoasa le putem privi prin Bacau, sau prin toata Moldova. Tara asta e plina de bisericute ce sunt clasificate dupa nivelul de cultura si aspetul fizic.

Deci Romania e speciala, iar Bucurestiul e o adunatura de furnici ce sunt in continua cautare, nu se stie ce vor gasi, dar isi incearca norocul.

Orasul de care trebuie sa ma indragostesc e Timisoara, e la capat de harta si are tot ce-i trebuie. E doar preferinta mea si cat de curand am sa-i fac o vizita. Sau ar trebui sa fac o combinatie intre Sibiu si Timisoara.

Oamenii din Timisoara si atmosfera din Sibiu. Parca deja am un motiv pentru care pot iubi Romania.

Dar dintree toate sa nu uitam ca tara asta ofera multe si putem aminti "cornuletul cu lapte", salariile jalnice si munca cu angajati neexperimentati, criza financiara, hotia, minciuna, lipsa spiritului de echipa, ura, principiile mult prea comuniste, si ahhhh, sunt multe...

Deci avem motive s-o iubim cu patima si ne putem lua de oricine ca asa suntem noi romanii, desi nu stim cine si ce face cu adevarat...

Eu iubesc Romania pentru ca dincolo de rautatea oamenilor vad si bunavoinita lor, dincolo de strazi "dezacordate" zaresc peisajele ce ma pot baga in reverie, ascult incultii si stiu ca exista si minti geniale, la final sunt satisfacut din simplu' fapt ca inca exist.

Curand scapam de comunism si imbratisam, spre eu cu drag, noua generatie.

Curand va flutura o idee de schimbare si apoi toti vom pune ceva la bataie ca sa fim mai buni. E greu de crezut, dar putem incepe totul prin a gandi mai pozitiv...

Si toti ne-am plictisit de atatea fraze banale ce le intalnim la tot pasul, dar chiar putem iubi, doar daca nu suntem noi prea romani si vrem sa ramanem prosti din multe puncte de vedere....

Poate astia schimbati la culoare si ce se dau romani nu or sa mai cerseasca prin alte tari doar ca sa se dea mari aici in Romania. Poate nu or sa mai fure ca mai apoi sa ranjeasca cu dintii gauriti pe-alocuri.

Poate ca daca noi cautam o schimbare trebuie sa incepem cu noi, dar sa nu-i uitam pe cei ce ne tin de urat. Prosti suntem cand aruncam gunoaiele departe de cosurile rarite privirii nostre, dobitoci suntem cand injuram ca taranii si ne facem de ras, handicapati cand cerem ajutorul de care nu avem nevoie, imbecili cand ne luam la bataie femeia, sau retarzi cand omoram cu sange rece.

Evident ca daca ni se face scarba vomitam. Lamaia e departe si asta e rusinea noastra....


Ar trebui s-o iubim, incepem de-aici, sper sa terminam cu schimbarea, in bine...

marți, 3 februarie 2009

| E la moda sa fii indiferent |



Moda e un lucru demn de respect. Adica e o inventie ce implica o majoritate, sau tinde chiar spre o perfectiune. De esti la moda, atunci ai si fani cu dinti ce se impreuneaza si fac scantei de invidie, dar si o satisfactie, cica sufleteasca.

Moda e o fita si nu ne referim la pitipoancele "trendy" ce ataca piata si o influenteaza, ne referim la oameni normali, cu capu' aproape de umeri si care mai si gandesc din cand in cand.

Tu trebuie sa fii original, ma rog un tu "alandala", nu neaparat sa te simti atacat de ceea ce spun eu aici. Moda ta vrei sa implice si un pic de stil, vrei sa dezbraci modelul si sa privesti totul in uniforma de nud, vrei ca dincolo de pielea aceea ce o poti mangaia la infinit sa existe si principii ce fiecare minte le debiteaza, sau le aplica inspirandu-se din carti reviste de "privit" si ochelari ce bat impotriva soarelui, ce unii il regasesc si pe timp de noapte. [pe soare'l regasesc]

Poate esti o frumusete rara si ai pretentia ca in jurul tau sa se vorbeasca, evident, de tine. Esti in limba dupa cineva si hormonii urla, vor sa iasa. Dar tu taci. [urla si foamea?]

Ti se ofera prea multa atentie si nu poti intrerupe ritualul. Te doare ca nu poti sa fii tu insuti, dar respecti ceea ce ai citit. Te-ai prostit si ai devenit indiferent.

Doi "magneti" nu vor sa se atraga din simplu' fapt ca indiferenta trebuie sa existe. Adica vezi Doamne, daca el o place pe ea, normal ca ea sa aplice indiferenta. O tachinare continua ce lucreaza in mintea noii generatii si afecteaza comunicarea fireasca.

Prost sunt si eu in domeniu si ridic mana la "trendul" asta. Are efect, adica atragi multe categorii de persoane cu indiferenta ta. Poti deveni misterios, ciudat, simpatic, dragut, o muza sau orice se ridica la standarde de superlativ. [nimic de durata]

Daca o persoana ti se "afirma" cu indiferenta ar fi frumos din partea ta sa faci la fel. Nu'l pupa ca ii place si la fel ai vrea si tu. Spune-i in fata si o sa fie o comunicare excelenta, sau o cearta cu renuntare totala. [sper ca fara violenta]

Exista si un joc al mintii, o seductie din partea cuiva, o selectie, un mesaj spre un grup, iar persoana "lansatoare" isi poate alege ce presupune ca e mai bun.

O vrei inapoi? Atunci stai calm si nu mai plange. Ia nu-i mai da niciun semn de viata, astfel vezi daca-i pasa, sau poate orgoliul e prea mare, daca nu zice nimic ii poti spune PA. 
                                                                                                                        [mai sunt si alte milioane...]

Aici pe " Blog-ul lui John" citesti doar o parere, dar sunt sigur de faptul ca indiferenta e la moda.


Adio pitipoance si cocalari. Bine ai venit moda a indiferentei.  Ahh, stai ca astia le combina, dar le poti manifesta si separat...


Tu aplici moda asta ?

luni, 2 februarie 2009

| Cum ti-o trage viata |


Viata va fi in acest articol persoana ideala. Cea care te atrage si te seduce. Cea ce te poate juca pe degete si te poate ascunde atunci cand nu are chef de tine. Fa-te cat poti de mic, vreau sa incapi intr-un punct, in maxim un cuvant, si inca nu-ti e sete.

Dar am sa-ti fac pofta si ceea ce ti-am spus mai devreme se va uni cu viata. Pronunta totul in linie si formeaza setea de viata. Eu sunt indragostit de ea si stiu ca uneori si ea ma priveste.

Atunci cand dorm incepe sa-i para rau ca uneori m-a necajit, ca m-a vazut plangand si nu i-a pasat, ca m-a lasat pe o banca singurel, ca nu a stiu sa stea cu mine in ploaie si sa-mi dea primul ei sarut.

Viata asta e o femeie generala ce se joaca cu noi, se plimba pe unde vrea, unii spun ca e o curva, iar altii devin dependenti de abstinenta.

Un cineva de sus priveste asfaltul si se impreuneaza cu el, spre a fugi de viata care candva ii putea darui orice. El venea zambind spre casa, era transpirat si vroia doar sa-i vada chipul ei. Bucuria lui era imensa datorita unui copil ce se juca la doi pasi de el, inocenta il determina sa se schimbe si se grabea sa-i multumeasca vietii.

Ajuns in incaperea rupta ca din povesti, a vazut totul intunecat, isi manca unghiile de invidie, iar sunetul pianului ii zgaria timpanele, viata facuse tot, iar el statea in prag. A lasat privirea-n jos si si-a dat seama ca speranta l-a tradat, iar viata i-a tras-o, mereu si niciodata cu gandu' la el.

Obisnuim sa cerem iubire si viata ne da pentru moment, dar suntem niste omuleti pe o placa de joc. Un nemernic destin are zarurile si le arunca dupa cum vrea. Mi se-ncordeaza venele, as vrea sa tip, dar el curand ma va arunca, sunt jucaria lui.

Iar viata e asa de frumoasa incat si destinu' se mai da la ea, atunci cand are ocazia. Sunt inca in faza de cunoastere. S-ar penetra, dar ei vor iubire din priviri.

As putea sa imi misc picioarele altfel decat vrea destinul, iar viata ar fi ocupata cu el. Ei doi intalnesc inchipuitul pat, si ar zace ca marea-n ocean, s-ar zbate si nu ar mai avea sens pentru mine.

Recunosc, i-as privi si as plange o clipa. As uita ca viata mi-a tras-o si eu nu am reusit sa fac acelasi lucru cu ea. A profitat de mine si acum spera sa profit si eu de ea. Imi priveste fruntea si mi-o saruta, e cel mai tragic moment, ma pedepseste prea placut si imi ofera totul.

E arta seductiei, e felul in care ea imi poate arata ca mi-o mai poate trage si juramantul meu e singura motivatie. Ma balbai si vreau sa ezit.

Ma inteapa un pic buzele, sunt uscate si e parte din jocul simplu, zarurile stau nemiscate si imi vad de mine.

Maine din viata si destin se va naste o alta cale, o speranta spre a putea face ceva si cu mainile mele, sa pot scrie ceea ce simt si sa iubesc ceea ce stiu ca pentru mine bate.

Traiesc si mi-ar mai trage-o, e seducatoare, dar e drogul perfect pentru insucces, si secundele crapa si se reinventeaza, comuni cu totii, dar diferiti prin detalii.

Si multumesc ca stiu cum e, dar urasc ca nu-ti pot spune tot si tie. 

Si d'aia traim, ca sa impreunam viata si destinul, doua necunoscute fara nimic in comun, doar tu ce vrei propriu tau vis.

Acum? Ma duc sa mi-o trag fara stirea nimanui, e totul prea colorat, si vreau doar ce-i important. 

Sper sa ma-ntelegi.

duminică, 1 februarie 2009

| Ambient si plictiseala |


Sau mai usor, felul in care ma pot plictisi in momentul asta. Cum simplu pot apasa un pic mai rar pe fiecare tasta, cum muzica vrea sa se opreasca, amutesc, apoi totul e pus pe "ripit".

E original modul in care sunetele se pot amesteca, m-ar aduce in starea de plictiseala, dar eu deja o am, nu imi accentueaza nimic, ma blocheaza si ma lasa un pic trist.

Nu vreau sa plictisesc cu tristetea mea, ci vreau sa gasesc o solutie la momentul asta. Prea tarziu sa te iei de aberatia mea, cand continuarea e alta. Nu-ti pot explica de ce forma buzelor mele tinde spre o sincronizare cu monotonia.

M-as putea rataci in sunete ascutite, m-ar zapaci si m-ar lasa mai ciufulit decat sunt acum. Fiecare fir de par s-ar desprinde de celalat si ar crea o padure deasa strabatuta de un gand. Seamana a labirint, dar aici e mai usor, trebuie doar sa prinzi tu jocul si sa-ti placa sa te ratacesti.

Nebunia chibritului ars e mai frumoasa decat teoria sa. Caldura e mai profunda si mai atenta la felul cum se ofera atunci cand exista si iubirea. Cuvintele imi sunt cele mai dragi  in acest moment, orice atmosfera difera, dar iti poti inchipui cum iti soptesc usor ceea ce pot si tasta.

Cu doar cateva urme lasate de intunericul clipei pot plasa plictiseala in categoria lucrurilor fascinante. Nu sunt singurul ce ma plictisesc, dar sunt sigur ca vrei sa treci in alta camera. Deschizi o noua usa, nu te impiedici de prag, zaresti cum al tau corp se relaxeaza si-ti dai seama ca raul nu e rau decat in momentul cand tu-l privesti asa.

Ma plictisesc printre randuri, dar tu stii sa faci un inteles din toate. Imi asum vina pentru orice stare ce ti-o provoaca alburile scrise si nu ma tem de plictiseala ta, deja nu o mai ai.

Eu si tu, e ideea pentru care poposim aici. Mereu altfel, mai haotici, mai dusi cu pluta, pierduti in alte ganduri ce nu legaturi si intelesuri, perversi din simpla curiozitate, obsedati de oameni noi, prietenosi, iritati si critici, dar neplictisiti.

Noi uitam sa cautam sensurile ce ni le dorim, acceptam ce ni se da pentru un moment si astfel bucuria dispare.

Doar nu ai sa accepti raul asa cum se vrea el ? 

Pot zambi si pariez ca tu cunosti si alte taine, si ca ipocrizia face mangaieri unei sticle de care nu poate trece. Tu spargi raul in mii de cioburi si nu-ti permiti decat tie sa intri, nu e egosim, ci e genu' tau de a pastra secretul.

Pentru restu' ? O simpla, o banala, o nonculoare improscata-n plictiseala. 

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

| Prietenii se vand la licitatie |


Raman uimit cand vad ce cauta lumea pe google. Lumea incetineste pentru moment si incepe sa caute prieteni. Sunt simple cuvinte gen "caut prieteni adevarati", sau " cineva sa ma iubeasca". De inteles este ca solicitarea vine spre cuvantul prieten.

In ziua de azi exista tot felul de site-uri. Cei mai multi dintre noi ne-am ratacit poze pe hi5, sau pe netlog, comunitati ce dau roade in toate categoriile. Sexualitatea e la mare cautare, la fel ca si asa numitii prieteni, ce au doza de perversitate peste limita bunului simt.

Nu ii cunosti de nici macar zece minute si au pretentia sa ai incredere in ei. Unii te critica, altii vor sa fii "the best", cel mai bun prieten al lor.

Sunt putini cei ce vor sa expuna ceva serios pe net-ul asta. Rugamintea mea e sa nu dai crezare oricarei persoane ce afirma ceva. Cerceteaza cu atentie, ca profitarea sa fie minima.

Cine stie cum te trezesti pe youtube sau alte site-uri ce-ti pot hosta "imaginea". Prietenii ii poti cauta oriunde, cei adevarati sunt cam ascunsi si nu se afirma atat de usor.

Mai e o problema, depinde ce cauti pe net, pentru ca nu te pot acuza eu de nimic, dar sper sa nu te vinzi intr-o simpla licitatie si sa crezi ca daca te dai altcineva esti mai interesant.

Daca nu esti gigolo atunci nu incerca sa pari, daca nu esti frumoasa spune de la inceput, iar daca nu te duce mintea s-ar putea sa te dai de gol din scrierile mult prea "intrerupte".

Prietenii adevarati trebuie sa-i numeri pe degetele de la o mana, fara ca ei sa stie, trebuie sa nu se creada si sa nu se numeasca singuri in "functie", ci doar mintea ta sa judece totul in taina.

Acum e mai simplu, nu? Ai doar cativa prieteni ce stau ascunsi, ceilalti vor doar o parte din profitul tau, de orice fel ar fi el. Ai sa fii surprins cati stiu sa zica si sa faca, ca mai apoi sa-ti scoata ochii, doar ca sa para mai interesanti.

Multumim celor ce inventeaza comunitatile online. Si le facem reclama absoluta. Messenger-ul nu-l uitam, rementionam hi5-ul (haifaivul), netlog-ul pe care mi-am facut de curand cont, si toate ramasitele ce inca nu au un trafic asa ridicat.


Dar tu, cel ce iar ti-ai obosit ochii sa-mi citesti blog-ul, esti capabil sa ai prieteni adevarati si fara licitatii ? 

Astept...

vineri, 30 ianuarie 2009

| Acuzat ca sunt prea copil |


Chat-ul pus pe blog imi da ceva batai de cap , dar vreau sa spun ca-mi face si placere. Imi tasteaza tot felul de oameni. Majoritatea, spre surprinderea mea o reprezinta o varsta trecuta de 25 de ani si tinde sa se duca spre 40. 

Am exagerata placere sa dau peste laude ce mi se ofera cam in acelasi fel, dar imi plac si cei ce ma critica, uneori si o injuratura e amuzanta, astfel imi dau seama ca si dusmanii imi pazesc cuvintele. Totul pe aici e cu rost si recunosc ca monotonia m-ar face sa nu mai scriu.

De la un timp si traficul a inceput sa creasca, ceea ce ma bucura, dar vreau sa stiu si ce ochi ma privesc. Vreau semne de la toti.

Un semn mai haotic si plin de incredere l-am primit de la un anonim ce totusi avea un nume, dar ce practic nu exista, sau mint si nu mi-l amintesc.

Pe scurt m-a "acuzat" ca sunt prea copil, ca fabulez si incerc sa impresionez prin exagerat, ca sunt incoerent, ca scriu tampenii si ca sa ma las de scris. 

Mi-a dat un sfat, sa am o nevasta, niste rate de platit si neaparat doi, poate chiar trei copii si abia apoi sa ma pot afirma. Adica pana atunci imi inchid gura, arunc tastatura si ma lipsesc de comunicare.

Multi critica fara sa inteleaga si cred ca toata lumea se invarte in jurul lor. Ma jur pe spatii libere si fara oprire ca invidia e in floare. Cineva e-un soare, iar eu sunt ploaia ce nu are voie sa cada cu "vorbe".

Copil imi place sa fiu, pacat ca fiecare clipa se duce prea repede, ma derulez si nu mai reusesc sa mai am zambetul copilaresc de altadata. Gandirea nu mai e aceiasi si am tentatia sa am obsesii tot mai deplasate. [totusi nu gandi prea departe]

Tu cel ce ma poti critica, lauda sau injura, vreau sa-ti spun ca-ti respect parerea. Dar cand nu cunosti o persoana si cand nu o poti intelege, nu o judeca. Intr-o zi judecata va avea o placere, sa te chinuie in taina.

Acum? Aberatii de unii neintelese. Tacere...

miercuri, 28 ianuarie 2009

| Potriveste-ti sensul |


Odata, era ca in povesti, azi e totul nesperat si framantarea continua la fiecare pas. Alegem pentru noi si pentru altii, vorbim fara sa gandim si ne achizitionam banalul "cauciuc" ce-l mestecam rugandu-ne sa treaca timpul fara rost.

Masina timpului ti-ar face o propunere, te-ar pune la diete sufletesti si uitari controlate. Te-ar zgudui si zgaria, dar ai putea ca mai apoi sa-ti alegi momentul pe care vrei sa-l consumi.

E rotund si cadranul vorbeste de la sine. Nu are nicio inscriptie ce ar sugera firme, nu se vede decat doritul. Nu are limbi ce ar trebui sa indice cifre, ci are imagini diferite. Efectul suprapus te plaseaza in ceata, curiozitatea ta e gigantica, vrei sa descoperi necunoscutul.

Il pui la mana, clipa in care incetaza sa mai functioneze. Il lasi liber si vezi ca e un ceas plin de momente. Tu decizi acum pentru "picioarele" tale, vei stii ce sa calci si ce sa ocolesti. Cea mai grea misiune e sa te "ridici" din pierderea ta de timp si sa-ti potrivesti sensul.

Sa nu vi mai tarziu, punctualitatea conteaza. Cheama-te pe tine, cel ce te-ai placut candva si recunoaste ca varsta copilariei e cea la care ai vrea sa te opresti.

Pune-l la mana, se va opri inca o data, Vei decide cand vei vrea sa mai bata... o secunda moarta.