M-am mutat pe JohnCristea.RO

luni, 2 februarie 2009

| Cum ti-o trage viata |


Viata va fi in acest articol persoana ideala. Cea care te atrage si te seduce. Cea ce te poate juca pe degete si te poate ascunde atunci cand nu are chef de tine. Fa-te cat poti de mic, vreau sa incapi intr-un punct, in maxim un cuvant, si inca nu-ti e sete.

Dar am sa-ti fac pofta si ceea ce ti-am spus mai devreme se va uni cu viata. Pronunta totul in linie si formeaza setea de viata. Eu sunt indragostit de ea si stiu ca uneori si ea ma priveste.

Atunci cand dorm incepe sa-i para rau ca uneori m-a necajit, ca m-a vazut plangand si nu i-a pasat, ca m-a lasat pe o banca singurel, ca nu a stiu sa stea cu mine in ploaie si sa-mi dea primul ei sarut.

Viata asta e o femeie generala ce se joaca cu noi, se plimba pe unde vrea, unii spun ca e o curva, iar altii devin dependenti de abstinenta.

Un cineva de sus priveste asfaltul si se impreuneaza cu el, spre a fugi de viata care candva ii putea darui orice. El venea zambind spre casa, era transpirat si vroia doar sa-i vada chipul ei. Bucuria lui era imensa datorita unui copil ce se juca la doi pasi de el, inocenta il determina sa se schimbe si se grabea sa-i multumeasca vietii.

Ajuns in incaperea rupta ca din povesti, a vazut totul intunecat, isi manca unghiile de invidie, iar sunetul pianului ii zgaria timpanele, viata facuse tot, iar el statea in prag. A lasat privirea-n jos si si-a dat seama ca speranta l-a tradat, iar viata i-a tras-o, mereu si niciodata cu gandu' la el.

Obisnuim sa cerem iubire si viata ne da pentru moment, dar suntem niste omuleti pe o placa de joc. Un nemernic destin are zarurile si le arunca dupa cum vrea. Mi se-ncordeaza venele, as vrea sa tip, dar el curand ma va arunca, sunt jucaria lui.

Iar viata e asa de frumoasa incat si destinu' se mai da la ea, atunci cand are ocazia. Sunt inca in faza de cunoastere. S-ar penetra, dar ei vor iubire din priviri.

As putea sa imi misc picioarele altfel decat vrea destinul, iar viata ar fi ocupata cu el. Ei doi intalnesc inchipuitul pat, si ar zace ca marea-n ocean, s-ar zbate si nu ar mai avea sens pentru mine.

Recunosc, i-as privi si as plange o clipa. As uita ca viata mi-a tras-o si eu nu am reusit sa fac acelasi lucru cu ea. A profitat de mine si acum spera sa profit si eu de ea. Imi priveste fruntea si mi-o saruta, e cel mai tragic moment, ma pedepseste prea placut si imi ofera totul.

E arta seductiei, e felul in care ea imi poate arata ca mi-o mai poate trage si juramantul meu e singura motivatie. Ma balbai si vreau sa ezit.

Ma inteapa un pic buzele, sunt uscate si e parte din jocul simplu, zarurile stau nemiscate si imi vad de mine.

Maine din viata si destin se va naste o alta cale, o speranta spre a putea face ceva si cu mainile mele, sa pot scrie ceea ce simt si sa iubesc ceea ce stiu ca pentru mine bate.

Traiesc si mi-ar mai trage-o, e seducatoare, dar e drogul perfect pentru insucces, si secundele crapa si se reinventeaza, comuni cu totii, dar diferiti prin detalii.

Si multumesc ca stiu cum e, dar urasc ca nu-ti pot spune tot si tie. 

Si d'aia traim, ca sa impreunam viata si destinul, doua necunoscute fara nimic in comun, doar tu ce vrei propriu tau vis.

Acum? Ma duc sa mi-o trag fara stirea nimanui, e totul prea colorat, si vreau doar ce-i important. 

Sper sa ma-ntelegi.

duminică, 1 februarie 2009

| Ambient si plictiseala |


Sau mai usor, felul in care ma pot plictisi in momentul asta. Cum simplu pot apasa un pic mai rar pe fiecare tasta, cum muzica vrea sa se opreasca, amutesc, apoi totul e pus pe "ripit".

E original modul in care sunetele se pot amesteca, m-ar aduce in starea de plictiseala, dar eu deja o am, nu imi accentueaza nimic, ma blocheaza si ma lasa un pic trist.

Nu vreau sa plictisesc cu tristetea mea, ci vreau sa gasesc o solutie la momentul asta. Prea tarziu sa te iei de aberatia mea, cand continuarea e alta. Nu-ti pot explica de ce forma buzelor mele tinde spre o sincronizare cu monotonia.

M-as putea rataci in sunete ascutite, m-ar zapaci si m-ar lasa mai ciufulit decat sunt acum. Fiecare fir de par s-ar desprinde de celalat si ar crea o padure deasa strabatuta de un gand. Seamana a labirint, dar aici e mai usor, trebuie doar sa prinzi tu jocul si sa-ti placa sa te ratacesti.

Nebunia chibritului ars e mai frumoasa decat teoria sa. Caldura e mai profunda si mai atenta la felul cum se ofera atunci cand exista si iubirea. Cuvintele imi sunt cele mai dragi  in acest moment, orice atmosfera difera, dar iti poti inchipui cum iti soptesc usor ceea ce pot si tasta.

Cu doar cateva urme lasate de intunericul clipei pot plasa plictiseala in categoria lucrurilor fascinante. Nu sunt singurul ce ma plictisesc, dar sunt sigur ca vrei sa treci in alta camera. Deschizi o noua usa, nu te impiedici de prag, zaresti cum al tau corp se relaxeaza si-ti dai seama ca raul nu e rau decat in momentul cand tu-l privesti asa.

Ma plictisesc printre randuri, dar tu stii sa faci un inteles din toate. Imi asum vina pentru orice stare ce ti-o provoaca alburile scrise si nu ma tem de plictiseala ta, deja nu o mai ai.

Eu si tu, e ideea pentru care poposim aici. Mereu altfel, mai haotici, mai dusi cu pluta, pierduti in alte ganduri ce nu legaturi si intelesuri, perversi din simpla curiozitate, obsedati de oameni noi, prietenosi, iritati si critici, dar neplictisiti.

Noi uitam sa cautam sensurile ce ni le dorim, acceptam ce ni se da pentru un moment si astfel bucuria dispare.

Doar nu ai sa accepti raul asa cum se vrea el ? 

Pot zambi si pariez ca tu cunosti si alte taine, si ca ipocrizia face mangaieri unei sticle de care nu poate trece. Tu spargi raul in mii de cioburi si nu-ti permiti decat tie sa intri, nu e egosim, ci e genu' tau de a pastra secretul.

Pentru restu' ? O simpla, o banala, o nonculoare improscata-n plictiseala. 

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

| Prietenii se vand la licitatie |


Raman uimit cand vad ce cauta lumea pe google. Lumea incetineste pentru moment si incepe sa caute prieteni. Sunt simple cuvinte gen "caut prieteni adevarati", sau " cineva sa ma iubeasca". De inteles este ca solicitarea vine spre cuvantul prieten.

In ziua de azi exista tot felul de site-uri. Cei mai multi dintre noi ne-am ratacit poze pe hi5, sau pe netlog, comunitati ce dau roade in toate categoriile. Sexualitatea e la mare cautare, la fel ca si asa numitii prieteni, ce au doza de perversitate peste limita bunului simt.

Nu ii cunosti de nici macar zece minute si au pretentia sa ai incredere in ei. Unii te critica, altii vor sa fii "the best", cel mai bun prieten al lor.

Sunt putini cei ce vor sa expuna ceva serios pe net-ul asta. Rugamintea mea e sa nu dai crezare oricarei persoane ce afirma ceva. Cerceteaza cu atentie, ca profitarea sa fie minima.

Cine stie cum te trezesti pe youtube sau alte site-uri ce-ti pot hosta "imaginea". Prietenii ii poti cauta oriunde, cei adevarati sunt cam ascunsi si nu se afirma atat de usor.

Mai e o problema, depinde ce cauti pe net, pentru ca nu te pot acuza eu de nimic, dar sper sa nu te vinzi intr-o simpla licitatie si sa crezi ca daca te dai altcineva esti mai interesant.

Daca nu esti gigolo atunci nu incerca sa pari, daca nu esti frumoasa spune de la inceput, iar daca nu te duce mintea s-ar putea sa te dai de gol din scrierile mult prea "intrerupte".

Prietenii adevarati trebuie sa-i numeri pe degetele de la o mana, fara ca ei sa stie, trebuie sa nu se creada si sa nu se numeasca singuri in "functie", ci doar mintea ta sa judece totul in taina.

Acum e mai simplu, nu? Ai doar cativa prieteni ce stau ascunsi, ceilalti vor doar o parte din profitul tau, de orice fel ar fi el. Ai sa fii surprins cati stiu sa zica si sa faca, ca mai apoi sa-ti scoata ochii, doar ca sa para mai interesanti.

Multumim celor ce inventeaza comunitatile online. Si le facem reclama absoluta. Messenger-ul nu-l uitam, rementionam hi5-ul (haifaivul), netlog-ul pe care mi-am facut de curand cont, si toate ramasitele ce inca nu au un trafic asa ridicat.


Dar tu, cel ce iar ti-ai obosit ochii sa-mi citesti blog-ul, esti capabil sa ai prieteni adevarati si fara licitatii ? 

Astept...

vineri, 30 ianuarie 2009

| Acuzat ca sunt prea copil |


Chat-ul pus pe blog imi da ceva batai de cap , dar vreau sa spun ca-mi face si placere. Imi tasteaza tot felul de oameni. Majoritatea, spre surprinderea mea o reprezinta o varsta trecuta de 25 de ani si tinde sa se duca spre 40. 

Am exagerata placere sa dau peste laude ce mi se ofera cam in acelasi fel, dar imi plac si cei ce ma critica, uneori si o injuratura e amuzanta, astfel imi dau seama ca si dusmanii imi pazesc cuvintele. Totul pe aici e cu rost si recunosc ca monotonia m-ar face sa nu mai scriu.

De la un timp si traficul a inceput sa creasca, ceea ce ma bucura, dar vreau sa stiu si ce ochi ma privesc. Vreau semne de la toti.

Un semn mai haotic si plin de incredere l-am primit de la un anonim ce totusi avea un nume, dar ce practic nu exista, sau mint si nu mi-l amintesc.

Pe scurt m-a "acuzat" ca sunt prea copil, ca fabulez si incerc sa impresionez prin exagerat, ca sunt incoerent, ca scriu tampenii si ca sa ma las de scris. 

Mi-a dat un sfat, sa am o nevasta, niste rate de platit si neaparat doi, poate chiar trei copii si abia apoi sa ma pot afirma. Adica pana atunci imi inchid gura, arunc tastatura si ma lipsesc de comunicare.

Multi critica fara sa inteleaga si cred ca toata lumea se invarte in jurul lor. Ma jur pe spatii libere si fara oprire ca invidia e in floare. Cineva e-un soare, iar eu sunt ploaia ce nu are voie sa cada cu "vorbe".

Copil imi place sa fiu, pacat ca fiecare clipa se duce prea repede, ma derulez si nu mai reusesc sa mai am zambetul copilaresc de altadata. Gandirea nu mai e aceiasi si am tentatia sa am obsesii tot mai deplasate. [totusi nu gandi prea departe]

Tu cel ce ma poti critica, lauda sau injura, vreau sa-ti spun ca-ti respect parerea. Dar cand nu cunosti o persoana si cand nu o poti intelege, nu o judeca. Intr-o zi judecata va avea o placere, sa te chinuie in taina.

Acum? Aberatii de unii neintelese. Tacere...

miercuri, 28 ianuarie 2009

| Potriveste-ti sensul |


Odata, era ca in povesti, azi e totul nesperat si framantarea continua la fiecare pas. Alegem pentru noi si pentru altii, vorbim fara sa gandim si ne achizitionam banalul "cauciuc" ce-l mestecam rugandu-ne sa treaca timpul fara rost.

Masina timpului ti-ar face o propunere, te-ar pune la diete sufletesti si uitari controlate. Te-ar zgudui si zgaria, dar ai putea ca mai apoi sa-ti alegi momentul pe care vrei sa-l consumi.

E rotund si cadranul vorbeste de la sine. Nu are nicio inscriptie ce ar sugera firme, nu se vede decat doritul. Nu are limbi ce ar trebui sa indice cifre, ci are imagini diferite. Efectul suprapus te plaseaza in ceata, curiozitatea ta e gigantica, vrei sa descoperi necunoscutul.

Il pui la mana, clipa in care incetaza sa mai functioneze. Il lasi liber si vezi ca e un ceas plin de momente. Tu decizi acum pentru "picioarele" tale, vei stii ce sa calci si ce sa ocolesti. Cea mai grea misiune e sa te "ridici" din pierderea ta de timp si sa-ti potrivesti sensul.

Sa nu vi mai tarziu, punctualitatea conteaza. Cheama-te pe tine, cel ce te-ai placut candva si recunoaste ca varsta copilariei e cea la care ai vrea sa te opresti.

Pune-l la mana, se va opri inca o data, Vei decide cand vei vrea sa mai bata... o secunda moarta.

marți, 27 ianuarie 2009

| Crima perfecta |


Trebuie sa fii dus cu capu' bine de tot ca sa te poti gandi la asa ceva. Am invatat ca nu exista nimic perfect in lumea asta, dar cei tacuti pot face multe.

Avem minti bolnave ce se pricep sa omoare sufletele. Raman pe lumea asta doar gramezi de furnici ce fug din loc in loc si nu stiu care le e scopul. Nu au nicio vina, ci doar suferinta face ca pata de sange sa se prelinga, sa se usuce si sa-si arate o noua forma.

Criminalii vin din toate partile. Noi oamenii ne dezvoltam instinctul de a decide pentru altii, desi nu ar trebui sa punem accent decat pe viata noastra. Invartim cutitul in rana ca sa-i facem pe altii sa planga.

Lasam trupul sa supravietuiasca, inca se mai clatina si lasa o dara in urma. Traieste, dar urmele sunt vizibile. 

Zambeste! Ai omorat iubirea si perfectiunea. Crima perfecta e legata de tine, esti si martor si vinovat. I-ai izolat sufletul, l-ai trantit de peretii amintirilor si l-ai legat de tine. Te-ai pus pe ganduri negre si ti-ai schimbat infatisarea. Vocea ta putin timida a devenit depresiva, te-ai taiat in baie, dar a fost doar de proba, adevaratele incercari au venit pe modelul unui suflet curat.

Nimeni nu va cunoste  prezentul ce tu-l faci sa treaca. A inceput sa sangereze si iti place. Ai mintea diabolica si lasi lacrimile sa se verse. Esti atent ca totul sa mearga ca in demonicul tau vis.

Incepi sa tai de pe o lunga lista tachinarile si pedepsele pe care le-ai aplicat, iar sufletul le-a executat. Scupi si parca vantul schimba directia, te privesti in oglinda si vezi cum te-ai manjit de sange. Nu-ti pasa, ramai la starea dementei si continui.

Te opresti cand nu mai misca, cand satisfactia e indeplinita si cand mintea ta a transformat placerea de moment in durerea si moartea unui suflet.

Zace in ecoul de cuvinte ce ar trebui dat pe silentios, ochii raman inca deschisi si ar vrea sa spuna ca traieste. 

Esti minunea unui negativ, ai reusit sa faci un suflet sa te iubeasca si l-ai patat de sange, l-ai smuls din locul lui...a ramas doar un gol...

Era doar un suflet... l-ai omorat in noapte.

luni, 26 ianuarie 2009

| Ar fi ilegal sa nu faci sex |


Acum sadesc imaginea unei casatorii ce mereu are o problema. Citeste in soapta si pune accentul pe sensul propriu, totusi nu uita sa ametesti contextul. 

Daca universul ar fi grait acum ceva timp si pe limba ta, atunci ti-ai fi dat seama ca e groaznica abstinenta ta. Si esti mult prea redus ca si calitate, te-ai retras si ochii tai nedormiti cauta perfectiunea. Nu ai s-o gasesti.

Cineva te tot asteapta si a semnat un "contract" cu tine. Sunteti legati prin lege. Normal ar fi sa va jucati unu' cu celalalt. Nervii va obosesc, iar cheful va scade, va apar riduri si nu v-ati consumat.

Sunteti ca doua baterii ce stau nefolosite, se descarca de la sine, termenul de valabilitate e pe sfarsite, iar sexul vostru a devenit tampesc, e o masturbare a sinelui, casnicia pe pe duca. Bucurati-va.

De ce ? Pentru ca nu sunteti singurii. Nici sa nu va aud trecand pe la "casierie" si cumparand iubirea, nu e de vanzare, totul e monoton si nici nu va dati seama...

Incalcati legea universului. Nici nu va pasa, sunteti preocupati doar de grasimea acumulata de care vreti sa scapati, de macarea ce vrea sa dea in foc, el are vise cu tipa dezbracata si intrata in televizorul semicolor, ea se excita cand vede un tip mai tanar decat ea...

Sunteti jalnici si ati uitat cum era la inceput. De ce va mai lipiti unu' de celalat daca se intampla asta doar de ochii lumii ?De ce sunteti perversi doar in ganduri, iar actiunile voastre uita o manifestare? De ce a disparut pasiunea si cartile v-au invadat traiectoria spre a redirectiona iubirea ?

Maine o sa deveniti cei mai legali. O sa rupeti "garantia" si totul va expira. Obligatiile se vor duce de rapa, vor deveni gunoaie, iar voi veti fi zambitori singuri cu sanse spre un nou lacas al iubirii neimpartasite.

Pacat ca ati mai stat, dar bine ca in cele din urma v-ati dat seama. O ultima noapte de amor perfect in care amandoi va dedicati, ceva ce seamana a prima iubire. Un gand ce v-ar intoarce pe dos si v-ati da seama ce va lipseste cu adevarat. Noul va interveni in viata voastra.

Legal era si sa va iubiti, doar ca voi va indoiati si alternativele va invadau mintea. Ilegalitatea devine pura dreptate, acum normal ar fi sa va evitati.

Ati uitat sa va iubiti, sa ripostati impotriva plictiselii, sa va priviti in ochi ore in sir, sa va sarutati mai mult decat scrie la carte, sa va tachinati, sa va surprindeti, sa traiti din lucruri ce inainte erau pe cale de a va aduce in cerul cu numarul noua, ati uitat ca ati fost un intreg, ati uitat, iar cladirea acum a fost daramata. V-ati strans lucrurile si ati pornit catre o noua destinatie...

Pe drumul tau spre fericire, ar fi ilegal sa te gandesti la ce ai lasat in urma, acum elibereaza-ti mintea si fa sexul sa devine mai mult de atat...