| Acuzat ca sunt prea copil |

Chat-ul pus pe blog imi da ceva batai de cap , dar vreau sa spun ca-mi face si placere. Imi tasteaza tot felul de oameni. Majoritatea, spre surprinderea mea o reprezinta o varsta trecuta de 25 de ani si tinde sa se duca spre 40. 

Am exagerata placere sa dau peste laude ce mi se ofera cam in acelasi fel, dar imi plac si cei ce ma critica, uneori si o injuratura e amuzanta, astfel imi dau seama ca si dusmanii imi pazesc cuvintele. Totul pe aici e cu rost si recunosc ca monotonia m-ar face sa nu mai scriu.

De la un timp si traficul a inceput sa creasca, ceea ce ma bucura, dar vreau sa stiu si ce ochi ma privesc. Vreau semne de la toti.

Un semn mai haotic si plin de incredere l-am primit de la un anonim ce totusi avea un nume, dar ce practic nu exista, sau mint si nu mi-l amintesc.

Pe scurt m-a "acuzat" ca sunt prea copil, ca fabulez si incerc sa impresionez prin exagerat, ca sunt incoerent, ca scriu tampenii si ca sa ma las de scris. 

Mi-a dat un sfat, sa am o nevasta, niste rate de platit si neaparat doi, poate chiar trei copii si abia apoi sa ma pot afirma. Adica pana atunci imi inchid gura, arunc tastatura si ma lipsesc de comunicare.

Multi critica fara sa inteleaga si cred ca toata lumea se invarte in jurul lor. Ma jur pe spatii libere si fara oprire ca invidia e in floare. Cineva e-un soare, iar eu sunt ploaia ce nu are voie sa cada cu "vorbe".

Copil imi place sa fiu, pacat ca fiecare clipa se duce prea repede, ma derulez si nu mai reusesc sa mai am zambetul copilaresc de altadata. Gandirea nu mai e aceiasi si am tentatia sa am obsesii tot mai deplasate. [totusi nu gandi prea departe]

Tu cel ce ma poti critica, lauda sau injura, vreau sa-ti spun ca-ti respect parerea. Dar cand nu cunosti o persoana si cand nu o poti intelege, nu o judeca. Intr-o zi judecata va avea o placere, sa te chinuie in taina.

Acum? Aberatii de unii neintelese. Tacere...

| Potriveste-ti sensul |

Odata, era ca in povesti, azi e totul nesperat si framantarea continua la fiecare pas. Alegem pentru noi si pentru altii, vorbim fara sa gandim si ne achizitionam banalul "cauciuc" ce-l mestecam rugandu-ne sa treaca timpul fara rost.

Masina timpului ti-ar face o propunere, te-ar pune la diete sufletesti si uitari controlate. Te-ar zgudui si zgaria, dar ai putea ca mai apoi sa-ti alegi momentul pe care vrei sa-l consumi.

E rotund si cadranul vorbeste de la sine. Nu are nicio inscriptie ce ar sugera firme, nu se vede decat doritul. Nu are limbi ce ar trebui sa indice cifre, ci are imagini diferite. Efectul suprapus te plaseaza in ceata, curiozitatea ta e gigantica, vrei sa descoperi necunoscutul.

Il pui la mana, clipa in care incetaza sa mai functioneze. Il lasi liber si vezi ca e un ceas plin de momente. Tu decizi acum pentru "picioarele" tale, vei stii ce sa calci si ce sa ocolesti. Cea mai grea misiune e sa te "ridici" din pierderea ta de timp si sa-ti potrivesti sensul.

Sa nu vi mai tarziu, punctualitatea conteaza. Cheama-te pe tine, cel ce te-ai placut candva si recunoaste ca varsta copilariei e cea la care ai vrea sa te opresti.

Pune-l la mana, se va opri inca o data, Vei decide cand vei vrea sa mai bata... o secunda moarta.

| Crima perfecta |

Trebuie sa fii dus cu capu' bine de tot ca sa te poti gandi la asa ceva. Am invatat ca nu exista nimic perfect in lumea asta, dar cei tacuti pot face multe.

Avem minti bolnave ce se pricep sa omoare sufletele. Raman pe lumea asta doar gramezi de furnici ce fug din loc in loc si nu stiu care le e scopul. Nu au nicio vina, ci doar suferinta face ca pata de sange sa se prelinga, sa se usuce si sa-si arate o noua forma.

Criminalii vin din toate partile. Noi oamenii ne dezvoltam instinctul de a decide pentru altii, desi nu ar trebui sa punem accent decat pe viata noastra. Invartim cutitul in rana ca sa-i facem pe altii sa planga.

Lasam trupul sa supravietuiasca, inca se mai clatina si lasa o dara in urma. Traieste, dar urmele sunt vizibile. 

Zambeste! Ai omorat iubirea si perfectiunea. Crima perfecta e legata de tine, esti si martor si vinovat. I-ai izolat sufletul, l-ai trantit de peretii amintirilor si l-ai legat de tine. Te-ai pus pe ganduri negre si ti-ai schimbat infatisarea. Vocea ta putin timida a devenit depresiva, te-ai taiat in baie, dar a fost doar de proba, adevaratele incercari au venit pe modelul unui suflet curat.

Nimeni nu va cunoste  prezentul ce tu-l faci sa treaca. A inceput sa sangereze si iti place. Ai mintea diabolica si lasi lacrimile sa se verse. Esti atent ca totul sa mearga ca in demonicul tau vis.

Incepi sa tai de pe o lunga lista tachinarile si pedepsele pe care le-ai aplicat, iar sufletul le-a executat. Scupi si parca vantul schimba directia, te privesti in oglinda si vezi cum te-ai manjit de sange. Nu-ti pasa, ramai la starea dementei si continui.

Te opresti cand nu mai misca, cand satisfactia e indeplinita si cand mintea ta a transformat placerea de moment in durerea si moartea unui suflet.

Zace in ecoul de cuvinte ce ar trebui dat pe silentios, ochii raman inca deschisi si ar vrea sa spuna ca traieste. 

Esti minunea unui negativ, ai reusit sa faci un suflet sa te iubeasca si l-ai patat de sange, l-ai smuls din locul lui...a ramas doar un gol...

Era doar un suflet... l-ai omorat in noapte.

| Ar fi ilegal sa nu faci sex |

Acum sadesc imaginea unei casatorii ce mereu are o problema. Citeste in soapta si pune accentul pe sensul propriu, totusi nu uita sa ametesti contextul. 

Daca universul ar fi grait acum ceva timp si pe limba ta, atunci ti-ai fi dat seama ca e groaznica abstinenta ta. Si esti mult prea redus ca si calitate, te-ai retras si ochii tai nedormiti cauta perfectiunea. Nu ai s-o gasesti.

Cineva te tot asteapta si a semnat un "contract" cu tine. Sunteti legati prin lege. Normal ar fi sa va jucati unu' cu celalalt. Nervii va obosesc, iar cheful va scade, va apar riduri si nu v-ati consumat.

Sunteti ca doua baterii ce stau nefolosite, se descarca de la sine, termenul de valabilitate e pe sfarsite, iar sexul vostru a devenit tampesc, e o masturbare a sinelui, casnicia pe pe duca. Bucurati-va.

De ce ? Pentru ca nu sunteti singurii. Nici sa nu va aud trecand pe la "casierie" si cumparand iubirea, nu e de vanzare, totul e monoton si nici nu va dati seama...

Incalcati legea universului. Nici nu va pasa, sunteti preocupati doar de grasimea acumulata de care vreti sa scapati, de macarea ce vrea sa dea in foc, el are vise cu tipa dezbracata si intrata in televizorul semicolor, ea se excita cand vede un tip mai tanar decat ea...

Sunteti jalnici si ati uitat cum era la inceput. De ce va mai lipiti unu' de celalat daca se intampla asta doar de ochii lumii ?De ce sunteti perversi doar in ganduri, iar actiunile voastre uita o manifestare? De ce a disparut pasiunea si cartile v-au invadat traiectoria spre a redirectiona iubirea ?

Maine o sa deveniti cei mai legali. O sa rupeti "garantia" si totul va expira. Obligatiile se vor duce de rapa, vor deveni gunoaie, iar voi veti fi zambitori singuri cu sanse spre un nou lacas al iubirii neimpartasite.

Pacat ca ati mai stat, dar bine ca in cele din urma v-ati dat seama. O ultima noapte de amor perfect in care amandoi va dedicati, ceva ce seamana a prima iubire. Un gand ce v-ar intoarce pe dos si v-ati da seama ce va lipseste cu adevarat. Noul va interveni in viata voastra.

Legal era si sa va iubiti, doar ca voi va indoiati si alternativele va invadau mintea. Ilegalitatea devine pura dreptate, acum normal ar fi sa va evitati.

Ati uitat sa va iubiti, sa ripostati impotriva plictiselii, sa va priviti in ochi ore in sir, sa va sarutati mai mult decat scrie la carte, sa va tachinati, sa va surprindeti, sa traiti din lucruri ce inainte erau pe cale de a va aduce in cerul cu numarul noua, ati uitat ca ati fost un intreg, ati uitat, iar cladirea acum a fost daramata. V-ati strans lucrurile si ati pornit catre o noua destinatie...

Pe drumul tau spre fericire, ar fi ilegal sa te gandesti la ce ai lasat in urma, acum elibereaza-ti mintea si fa sexul sa devine mai mult de atat...

| Barbati, femei, sosete |

Ciorapii sunt prea buni ca sa intre in discutia noastra simpla. Aici vorbim despre noi, voi si sosete. Despre cat de mult ne intereseaza modelul, marimea si chiar pretul.

Lista vinovatilor e cunoscuta. Si barbatii si femeile au o doza de aventura si prefera ceva scurt, poate chiar o violenta presarata, totul cu lumina stinsa, sau cu o vapaie ce moare.

Femeile schimba destul de des ciorapii. Se ingrijesc si au grija sa fie in pas cu moda. Trimit vestea mai departe si se consulta cu idealul. Sarcina lor mareata e sa se pastreze secretul si sa domine. Stapane din fire, sunt pentru inceput dulci si te indragostesti de ele, apoi biciul te poate lovi din orice parte. O scena sado, in care masculul feroce se transforma intr-un sclav. Senzatia continua si el tremura, are semne si ea e satisfacuta, vrea mai mult, dar sosetele i se murdaresc, e un sange invizibil,  se prelinge fara oprire...

Ea se schimba, la fel si masculul. Ea adora noile sosete, au dungi, defapt sunt patratele, eu un lucrat la sala si iubeste, dar n-o sa fie iubit. E sensibil si devine impotent la duritatea ei. Femeia il arunca prea repede, nici nu a ajuns la spalare, a renuntat, s-a rupt de la sine, iar sosetele acum zac, se asteapta ceva nou...

Ea paseste usor, e desculta si nu stie ce sa faca. E derutata, plange si se gandeste la iubire. E idioata si rade, acum plange, si totusi ar schita un zambet. E o scena de teatru la care nu asista decat ea. Ii trec imagini prin minte, o bantuie nevoia de un suflet langa ea, o pereche, nu vrea. Refuza sa cladeasca ultima treapta.

Acum e randul lui, el poate profita de ea. El e mai escorc si mai pervers. Pare timid, dar ascunde o energie ce se va desfasura curand. In conceptia feminitatii, e perfect, e un el ce are perechi de sosete ce inca le pastreaza si pe care le incalta atunci cand nu paseste cum trebuie.

Si-a scarntit piciorul o ea, iar un el ii da un prim sarut. El ar vrea sa renunte la sosete, dar ii e teama. Tremura, e incredibil si traieste cu ea. E mult prea impulsiv, dar ochii lui detin o pata neagra ce sta pitita. S-a numarat pana la zece, iar pata a disparut in prima... Nu se regaseste nimic. Ochii sunt inchisi... E jocul lui, e maleficul talent de a se juca cu ea si de-ai spune c-o iubeste.

E un diavol, iar ea ar vrea statutul de calugarita. Se joaca amandoi. Dau cu zarul si totul incremeneste. E realitate si el vrea sa renunte. Isi da seama ca poate spune nu, dar poate s-o lasa pe ea, ii va face orice.

Impreuna, doar ei, inlaturati de restul lumii, aruncati in mijlocul necunoscutului, se ataca si-si vorbesc urat. Sunt incaltati, au sosete, sunt destul de scurte... Greseala face ca una sa se rupa, nu se stie a cui. Se simt prea apropiati, indiferenta nu-si are locul.

Te opresc, te trantesc, te ranesc, sau asta fac ei, clipesc si lacrimeaza, ea pe obrazul lui. Isi da seama, el a castigat. A fost doar o parte din pasiunea lui, doar un moment, deja se simte...

Ea e cea folosita, e aceiasi moneda, nu-i place, o baga-n buzunar. Nu o sa cumpere nimic cu ea, poate experienta si o sa-si piarda curajul, seductia.

Sosete, barbati, dar si femei. Nu uita cine are prioritate... Ea gadeste mult, e sireata, el actioneaza si uita. Te va schimba intr-o zi si nu-ti va placea. Iti va da un ultim sarut si vei observa.... 

                ca sosetele erau singurul motiv, nu a fost nimic special.

| Vrei sa fii centrala mea ? |

Altex-ul e plin de oferte ce te conving sa cumperi si sa faci rate. Porti un halat pe tine, e alb ca in reclama si totusi iti e frig.

Batman nu are forta si nici preotul nu te spovedeste aparandu-te de tremur, dardai si mainile iti sunt tot mai reci.

Iti alegi cu grija un loc unde sa sezi, coordonatele sunt dictate de instinct, nu faci mare lucru, iar epuizarea e mare, frigul doboara mai rau decat iarna. Uitam sa spun ca citesti in prezent.

Maine dispare locul, deci descopera totul in timp real. Suntem pe net si trebuie sa intelegem ca un neinsemnat delay poate exista, dar ce e prea vag deja e lipsit de continut. E gol si doar manjit pe margini, nu lingi ca e scarbos, incepi unu' nou.

Ca si cum nu ar exista indeajuns de multe vorbe, punem inca una in aplicare, probabil deja existenta. E frig si tremuri, nasul capata alta culoare, rosul nu mai e romantic, vantul iti intra in oase, curajul tau devine lene superioara, iar indecentul e vis si porcul zboara. 

Inchizi ochii si te prefaci ca nu esti doar tu cu tine. Chiar e o iluzie, nu esti singur. Simti respiratia mult mai calda a persoanei de langa tine. E ideala, nici nu conteaza sa stii cine e, desi banuiesti ca ochii tai au retinut un chip inainte de a-i inchide. S-a schimbat atmosfera si ai intrat intr-o fantezie. E un procedeu ce nu te lasa greu, ce  nu te poate face sa zbori si nici sa plutesti, totusi simti ca libertatea-ti curge prin vene. Stai un pic... ceva mai mult, e mai rece, mai calda...

...e ploaia ce vine si cade si totul depinde de ea. E la comanda si nici pizza nu vine atat de repede. Nu pot nega si recunosc ca fiecare picatura ma incalzeste, desi inca imi e frig. Nu sunt singur, in cazul meu sunt cu o ea, tu poti visa. Renunta la a citi motamo, patrunde pentru un moment in imaginile ce se deruleaza...

Nu e film si nici fictiune, nu sunt dungi si nici izolare, e locul de unde incepi sa tremuri, dar nu de frig, ci de emotie...

Habar nu ai cat te ajuta natura, si ti-ai dori sa ploua si cand esti sub plapuma, dar nu auzi, ai termopan. Si poti sa razi, sau sa schitezi o idee, am sa-nteleg ca sarutul e cel ce ne leaga, ploaia rece... si totusi urmeaza...

Putine cuvinte, un secret ce te doboara, e greu sa te opresti, crede si usor poti cerceta. Banca nu prea fina, e trantita-n natura si in jur nimic, e destul de-ntuneric, e noapte, totusi acum nu-i pustiu. Tremur prea rau si tu-mi soptesti ceva, aud, inteleg, dar mintea mea... cam zboara si duce totul departe, apoi ma asculti si-ti spun unde-am ajuns.

Ma bucur si aflu ca inca e frig, dar nu mai simt... esti centrala mea.

Idiot ar fi sa crezi altceva, dar eu si cu ea cunoastem limbajul. Minunat un cuvant ce n-ar exista de tu n-ai fi ...hmmm.... rimeaza cu centrala mea.

Te-am adus inapoi, si chiar ar trebui sa stii ca daca vrei sa intrebi, poti si in alt stil. Avem prea multe cuvinte si toti folosim doar doua, avem prea multe atingeri si ne unim pentru-nceput doar buzele... ne sincronizam si soptim usor, ai grija cum faci pasul, banuiesc, nici macar acum nu ti-e usor...banca

Mi-e frig si vreau sa ma-ntelegi altfel.... sa vrei sa-ti spun, chiar iti doresti? si... 

                  Vrei sa fii centrala mea ?

| Clasica invidie |

Cea mai mare tampenie in ziua de azi e sa te oftici ca altu' are, iar tu nu. Nici sa nu-ti treaca prin gand sa incerci si tu ceva, tu doar vrei sa-ti pice totul pe tava. Mai greu e ca mintea nu te tine pe termen lung, esti pe cale de a refuza o informatie si accepti barfa, invidia si chiar iti place sa rupi vise.

Uita-te la ceas, e tarziu, trebuie sa ai agenda cu tine, sa tai numele ce l-ai consumat nu cu multa vreme in urma. Acum bifeaza urmatoarea victima, intereseaza-te cum o poti distruge. Ai grija sa nu-i lasi nici macar o speranta, arunca-l in cel mai tampit joc al invidie tale.

Te-as omori din cuvinte de te-as vedea in fata mea. Ai tremura in tine, desi nu mi-ai arata mie lucrul asta. Un nemernic de om ce duce invidia lui si in somn. Isi transforma frumoasele vise in planuri de "capturare" a subiectului. Ai pumnii mereu stransi si ochii inchisi, te concetrezi si nu scoti niciun cuvant.

De unde stiu eu? Pentru ca te-am privit. Iar singularul bate spre general, dar vreau sa nu devin incoerent. Ai si vreo "ea" in minte, dar iti e teama s-o bagi in seama, te duci la naiba si vrei sa ma iei si pe mine, iti dau drumu' la mana si te roade invidia.

Iti multumesc ca nu esti cel mai mare invidios, esti un clasic ce nu are scapare, un bolnav ce sufera de frig atunci cand altii transpira, ai o piele lucioasa in cap, lipsita de par, pe care iti trasezi harta invidie si e atat de lunga incat te impiedici si iti spargi capul. Harta se inunda si trebuie sa revi la forma ta initiala. Clasic.

Si cand vorbesti prea mult nu insemana ca si comunici, ci doar impartasesti vorbele tale, doar sa nu taci. Ti-ai pus ace langa tine si faci terapie intepandu-te, asa de mare a ajuns invidia ta, si tu nu vei putea fi altul decat cel de-acum.

Tu poate imi omori un vis, poate imi furi si din vise, poate te inspiri si tu ca mine din ce auzi si ce vezi, dar niciodata nu vei avea puterea sa recunosti ca asa e.

In lumea asta toti ne nastem in forma bruta, viata ne modeleaza, sperantele si durerile ne recicleaza, pacat ca invidia ta ne distruge pe toti.

Esti un clasic si nu te-ascult, tu da.