M-am mutat pe JohnCristea.RO

duminică, 25 ianuarie 2009

| Barbati, femei, sosete |


Ciorapii sunt prea buni ca sa intre in discutia noastra simpla. Aici vorbim despre noi, voi si sosete. Despre cat de mult ne intereseaza modelul, marimea si chiar pretul.

Lista vinovatilor e cunoscuta. Si barbatii si femeile au o doza de aventura si prefera ceva scurt, poate chiar o violenta presarata, totul cu lumina stinsa, sau cu o vapaie ce moare.

Femeile schimba destul de des ciorapii. Se ingrijesc si au grija sa fie in pas cu moda. Trimit vestea mai departe si se consulta cu idealul. Sarcina lor mareata e sa se pastreze secretul si sa domine. Stapane din fire, sunt pentru inceput dulci si te indragostesti de ele, apoi biciul te poate lovi din orice parte. O scena sado, in care masculul feroce se transforma intr-un sclav. Senzatia continua si el tremura, are semne si ea e satisfacuta, vrea mai mult, dar sosetele i se murdaresc, e un sange invizibil,  se prelinge fara oprire...

Ea se schimba, la fel si masculul. Ea adora noile sosete, au dungi, defapt sunt patratele, eu un lucrat la sala si iubeste, dar n-o sa fie iubit. E sensibil si devine impotent la duritatea ei. Femeia il arunca prea repede, nici nu a ajuns la spalare, a renuntat, s-a rupt de la sine, iar sosetele acum zac, se asteapta ceva nou...

Ea paseste usor, e desculta si nu stie ce sa faca. E derutata, plange si se gandeste la iubire. E idioata si rade, acum plange, si totusi ar schita un zambet. E o scena de teatru la care nu asista decat ea. Ii trec imagini prin minte, o bantuie nevoia de un suflet langa ea, o pereche, nu vrea. Refuza sa cladeasca ultima treapta.

Acum e randul lui, el poate profita de ea. El e mai escorc si mai pervers. Pare timid, dar ascunde o energie ce se va desfasura curand. In conceptia feminitatii, e perfect, e un el ce are perechi de sosete ce inca le pastreaza si pe care le incalta atunci cand nu paseste cum trebuie.

Si-a scarntit piciorul o ea, iar un el ii da un prim sarut. El ar vrea sa renunte la sosete, dar ii e teama. Tremura, e incredibil si traieste cu ea. E mult prea impulsiv, dar ochii lui detin o pata neagra ce sta pitita. S-a numarat pana la zece, iar pata a disparut in prima... Nu se regaseste nimic. Ochii sunt inchisi... E jocul lui, e maleficul talent de a se juca cu ea si de-ai spune c-o iubeste.

E un diavol, iar ea ar vrea statutul de calugarita. Se joaca amandoi. Dau cu zarul si totul incremeneste. E realitate si el vrea sa renunte. Isi da seama ca poate spune nu, dar poate s-o lasa pe ea, ii va face orice.

Impreuna, doar ei, inlaturati de restul lumii, aruncati in mijlocul necunoscutului, se ataca si-si vorbesc urat. Sunt incaltati, au sosete, sunt destul de scurte... Greseala face ca una sa se rupa, nu se stie a cui. Se simt prea apropiati, indiferenta nu-si are locul.

Te opresc, te trantesc, te ranesc, sau asta fac ei, clipesc si lacrimeaza, ea pe obrazul lui. Isi da seama, el a castigat. A fost doar o parte din pasiunea lui, doar un moment, deja se simte...

Ea e cea folosita, e aceiasi moneda, nu-i place, o baga-n buzunar. Nu o sa cumpere nimic cu ea, poate experienta si o sa-si piarda curajul, seductia.

Sosete, barbati, dar si femei. Nu uita cine are prioritate... Ea gadeste mult, e sireata, el actioneaza si uita. Te va schimba intr-o zi si nu-ti va placea. Iti va da un ultim sarut si vei observa.... 

                ca sosetele erau singurul motiv, nu a fost nimic special.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

| Vrei sa fii centrala mea ? |



Altex-ul e plin de oferte ce te conving sa cumperi si sa faci rate. Porti un halat pe tine, e alb ca in reclama si totusi iti e frig.

Batman nu are forta si nici preotul nu te spovedeste aparandu-te de tremur, dardai si mainile iti sunt tot mai reci.

Iti alegi cu grija un loc unde sa sezi, coordonatele sunt dictate de instinct, nu faci mare lucru, iar epuizarea e mare, frigul doboara mai rau decat iarna. Uitam sa spun ca citesti in prezent.

Maine dispare locul, deci descopera totul in timp real. Suntem pe net si trebuie sa intelegem ca un neinsemnat delay poate exista, dar ce e prea vag deja e lipsit de continut. E gol si doar manjit pe margini, nu lingi ca e scarbos, incepi unu' nou.

Ca si cum nu ar exista indeajuns de multe vorbe, punem inca una in aplicare, probabil deja existenta. E frig si tremuri, nasul capata alta culoare, rosul nu mai e romantic, vantul iti intra in oase, curajul tau devine lene superioara, iar indecentul e vis si porcul zboara. 

Inchizi ochii si te prefaci ca nu esti doar tu cu tine. Chiar e o iluzie, nu esti singur. Simti respiratia mult mai calda a persoanei de langa tine. E ideala, nici nu conteaza sa stii cine e, desi banuiesti ca ochii tai au retinut un chip inainte de a-i inchide. S-a schimbat atmosfera si ai intrat intr-o fantezie. E un procedeu ce nu te lasa greu, ce  nu te poate face sa zbori si nici sa plutesti, totusi simti ca libertatea-ti curge prin vene. Stai un pic... ceva mai mult, e mai rece, mai calda...

...e ploaia ce vine si cade si totul depinde de ea. E la comanda si nici pizza nu vine atat de repede. Nu pot nega si recunosc ca fiecare picatura ma incalzeste, desi inca imi e frig. Nu sunt singur, in cazul meu sunt cu o ea, tu poti visa. Renunta la a citi motamo, patrunde pentru un moment in imaginile ce se deruleaza...

Nu e film si nici fictiune, nu sunt dungi si nici izolare, e locul de unde incepi sa tremuri, dar nu de frig, ci de emotie...

Habar nu ai cat te ajuta natura, si ti-ai dori sa ploua si cand esti sub plapuma, dar nu auzi, ai termopan. Si poti sa razi, sau sa schitezi o idee, am sa-nteleg ca sarutul e cel ce ne leaga, ploaia rece... si totusi urmeaza...

Putine cuvinte, un secret ce te doboara, e greu sa te opresti, crede si usor poti cerceta. Banca nu prea fina, e trantita-n natura si in jur nimic, e destul de-ntuneric, e noapte, totusi acum nu-i pustiu. Tremur prea rau si tu-mi soptesti ceva, aud, inteleg, dar mintea mea... cam zboara si duce totul departe, apoi ma asculti si-ti spun unde-am ajuns.

Ma bucur si aflu ca inca e frig, dar nu mai simt... esti centrala mea.


Idiot ar fi sa crezi altceva, dar eu si cu ea cunoastem limbajul. Minunat un cuvant ce n-ar exista de tu n-ai fi ...hmmm.... rimeaza cu centrala mea.

Te-am adus inapoi, si chiar ar trebui sa stii ca daca vrei sa intrebi, poti si in alt stil. Avem prea multe cuvinte si toti folosim doar doua, avem prea multe atingeri si ne unim pentru-nceput doar buzele... ne sincronizam si soptim usor, ai grija cum faci pasul, banuiesc, nici macar acum nu ti-e usor...banca


Mi-e frig si vreau sa ma-ntelegi altfel.... sa vrei sa-ti spun, chiar iti doresti? si... 

                  Vrei sa fii centrala mea ?

vineri, 23 ianuarie 2009

| Clasica invidie |


Cea mai mare tampenie in ziua de azi e sa te oftici ca altu' are, iar tu nu. Nici sa nu-ti treaca prin gand sa incerci si tu ceva, tu doar vrei sa-ti pice totul pe tava. Mai greu e ca mintea nu te tine pe termen lung, esti pe cale de a refuza o informatie si accepti barfa, invidia si chiar iti place sa rupi vise.

Uita-te la ceas, e tarziu, trebuie sa ai agenda cu tine, sa tai numele ce l-ai consumat nu cu multa vreme in urma. Acum bifeaza urmatoarea victima, intereseaza-te cum o poti distruge. Ai grija sa nu-i lasi nici macar o speranta, arunca-l in cel mai tampit joc al invidie tale.

Te-as omori din cuvinte de te-as vedea in fata mea. Ai tremura in tine, desi nu mi-ai arata mie lucrul asta. Un nemernic de om ce duce invidia lui si in somn. Isi transforma frumoasele vise in planuri de "capturare" a subiectului. Ai pumnii mereu stransi si ochii inchisi, te concetrezi si nu scoti niciun cuvant.

De unde stiu eu? Pentru ca te-am privit. Iar singularul bate spre general, dar vreau sa nu devin incoerent. Ai si vreo "ea" in minte, dar iti e teama s-o bagi in seama, te duci la naiba si vrei sa ma iei si pe mine, iti dau drumu' la mana si te roade invidia.

Iti multumesc ca nu esti cel mai mare invidios, esti un clasic ce nu are scapare, un bolnav ce sufera de frig atunci cand altii transpira, ai o piele lucioasa in cap, lipsita de par, pe care iti trasezi harta invidie si e atat de lunga incat te impiedici si iti spargi capul. Harta se inunda si trebuie sa revi la forma ta initiala. Clasic.

Si cand vorbesti prea mult nu insemana ca si comunici, ci doar impartasesti vorbele tale, doar sa nu taci. Ti-ai pus ace langa tine si faci terapie intepandu-te, asa de mare a ajuns invidia ta, si tu nu vei putea fi altul decat cel de-acum.

Tu poate imi omori un vis, poate imi furi si din vise, poate te inspiri si tu ca mine din ce auzi si ce vezi, dar niciodata nu vei avea puterea sa recunosti ca asa e.

In lumea asta toti ne nastem in forma bruta, viata ne modeleaza, sperantele si durerile ne recicleaza, pacat ca invidia ta ne distruge pe toti.

Esti un clasic si nu te-ascult, tu da.

miercuri, 21 ianuarie 2009

| Un motiv pentru care tu nu esti gay |

                                      lasa fetele, ca ele's lesbi, citeste mai jos...


Ma intreb daca nu cumva trebuie sa existe mai multe motive. Evident mintea mea debiteaza foarte usor cai prin care tu sa spui de ce asa si nu invers, dar acum nu ma pot juca cu a ta parere, ci iti pot spune doar o teorie.

Supararea cand imi vine, uit de versuri si de ce ai poposit aici. Probabil ai vazut ca scrie cuvantul "gay", dar sa nu uitam de lesbiene.

Se presupune ca ele au ajuns in asa numita stare din cauza violentei din jur. Maltratarea pentru o ea a fost mancare pe paine, iar de acolo o mica deviatie s-a produs. 

E normal ca o fata sa se uite la o alta si sa o admire, dar la fel de normal e sa n-o sarute. De acolo incepe acea normalitate a "anormalului" si  motivatia este limita, peste care trebuie sa trecem, sau sa treaca. Nimeni nu le promite ceva mai bun, dar probabil ele gasesc. Sa nu uitam ca jignirile, sau chiar bataile primite, insultele si inselarile de care a avut parte o determina sa ia decizii mult prea feminine. [obisnuieste-te cu asta]

E o ea din  orice parte, care ajunge sa iubeasca ori banu' ori persoana, dar care are totusi un suflet ce se alimenteaza cu ceva. Acel ceva e mai scump decat benzina si se capata de la destinul presupus si inexistent.

Clasificarea lesbienelor aduce nenumarate trepte, de la cele se afirma si apar in massmedia, pana la cele ce doar se masturbeaza sau gandesc spre "material" tot feminim.

Ai citit pana aici despre femei, implicit lesbiene, un caz anormal din punct de vedere al perpetuarii speciei, dar sa nu uitam ca  iubirea nu specifica nimic si nu functioneaza dupa niste legi, noi le inventam, sau incepem cu o fantezie.

Singurul motiv pentru care noi, "masculii" nu suntem gay, e femeia. Daca ar trebui sa luam in considerare anumite minti bolnave, ar trebui sa dam din cap si sa aprobam ca toti sunt gay si ca doar acea "dictare" din fasa ne-a impus autosugestia ca atunci cand o sa fim mari sa privim femeia nu altceva. [in cazul in care esti barbat] 

Iesit din normal, daca de mic un copil creste intr-o familie cu alte "normalitati" si care nu reactioneaza cu exteriorul numit realitate, acesta ajunge sa caste gura la persoane de acelasi sex.

Imbecilitatea a creat o teorie iar mintea mea ar trebui trasa la raspundere pentru asta. Toti am exista sub numele de gay, daca femeia nu ar fi avut un efect asupra hormonilor nostri. Iar eu declar ca nu sunt nici imbecil si nici gay, ci doar gandesc mai altfel pentru clipa asta.

 Normal ca si pe mine, ca si pe tine, ma atrag femeile[atentie la plural], poate chiar cele mai mari decat mine ca si varsta, dar teoria asta imi da de gandit. [ un pic mai mult]

Daca ma nasteam in altfel de normalitate, deveneam impotent de la sine, abstinent, calugar, orice se putea, orice avea in componenta evitarea penetrarii aceluasi sex si tampenii scarboase.                                                         [cel putin asta spun acum]

Norocosi sunt unii gay, adora sa vorbeasca cu femeile, sau ele cu ei. Sunt mai feminini si pot privi uniforma de nud a unei tipe extrem de repede. Socul e mare pentru inceput, dar o fata cauta sfaturi de la persoane de genul asta.

Motivul e la sfarsit si ti-l ofer intact, asa cum trebuie, dar poate l-ai extras si din alte randuri.

Esti mascul dotat, te-ai plictisit de tine si vrei altceva, iar pentru asta femeia e cea ce te va trezi la realitate, te va satisface, iar motivul pentru care face si ea chestia asta nu ai sa-l cunosti.

Obinuieste-te cu ideea de iubire...

marți, 20 ianuarie 2009

| Nu te intereseaza |


Si clar ai o solutie, poti scapa mult mai usor. Nu te mai implici si dormi pe tine. Pasivitatea te va omori intr-o zi si pun pariu ca nu-ti va pasa.

Nu te-am lamurit ce e cu scaparea. E simplu, multi dau de probleme si in momentul in care vad ca se strang prea multe, accepta noua forma de exprimare, ce are legatura cu titlul. Baga la cap, evita si mergi pe un drum sigur.

Nici nu au trecut mai mult de cinci minute de cand am auzit, sau am vazut scris undeva cele trei cuvinte. E usor sa scoti pe gura orice, sau sa tastezi in nestire, e mai putin placut sa-ti dai seama ca cineva chiar n-are chef de tine, implicare sub zero la suta, in lipsa si in adormire.

Eu te-nteleg sa dormi, dar nici macar porcul nu consuma somnifere, tu faci abuz si te vaiti ca nu mai poti si abia iti vezi de treburile tale. Pare ireal dar exista timp pentru toata lumea, pana si pentru a ridica hartia aruncata pe strada de idiotul din fata ta.

Pe el nu-l intereseaza, asta pentru ca la cinci pasi de el se afla masinuta scumpa ce se ambaleaza repejor, la fel si fitzele lui. Hai sa-l aruncam in strada sa vedem daca are succes la cersit, sau poate nu, pentru ca-mi va fi mila sa-l vad cum citeste fiecare numar de imatriculare al mult prea scumpelor masini si cum se gadeste la gaura covrigului deja mucegait.

As abera cateva momente cat sa creez o strategie prin care indiferenta asta sa fie la egalitate cu plus minus zero. As calcula toate posibilitatile si as face omul sa inteleaga ca nepasarea noastra e cea ce ne distruge.

Lumea e perversa, toti suntem...

... povestea ta cu ea in lift vrei sa continue, ea sa coboare si sa dea cu gura de pleonasm, sa ti-o tragi in draci...

...asta te intereseaza ?

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

| De ce nu fumez |


Imi bazaie televizorul in urechi si ma pune in dificultate, dar nu renunt la scris pentru ca vreau sa-ti ofer o explicatie.

Specific ca nu am in plan sa te conving pe tine sa faci ca si mine sau exact pe dos.

Nu fumez ca sa nu ametesc. Nu am prea multi bani prin buzunare si nu am chef sa-i ard pe nimicuri. Nu duc lipsa de apa si sapun, dar totusi mi se-mpute pielea atunci cand fumul de tigara este prezent.

Fumam candva si un pariu m-a facut sa renunt. O mare prostie sa te destresezi prin tigari si apoi sa spui ca nu poti renunta doar din simplu motiv ca te vei ingrasa.

Vrei ceva energic? Trage-ti-o si ai sa simti ca scazi si in calori, dar vei fi si mai relaxat.

De ce oare sa mai fumez cand cei mai "experti" au dorinta de a se lasa, iar exceptiile nu au tupeu sa recunoasca, dar ideea e aceiasi.

Am si eu stari cand pot privi o tipa tragand din tigara si traind un fenomen de excitatie la nivel mental, dar apoi imi dau seama ca e doar ceva de moment.

Trebuie sa eliberez locul, se aprinde tigara, si va scoate un fum dezgustator, nu-mi place, renunt la taste pentru o perioada, revin.

joi, 15 ianuarie 2009

|Chiaun de la-nceput|


De la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta, de sus in jos si invers, din orice pozitie vad in ceata. Sunt plasat intr-o dimensiune fara pereti, dar care totusi imi baga pe sub nas idiotul destin ce nici nu ar trebui sa existe.


Nici nu am chef sa casc pentru ca nu vreau sa dorm. Refuz si-mi dau seama ca asta nu e lumea pe care mi-o doresc. Trebuie sa-i fac niste ajustari si pana acum am dat cateva "gherle". La propriu vorbind e ora matinala, iar scrisul mi-e incet, atacat din orice unghi incerc sa nu mai tremur. Frig nu e, dar prostia deja se-mpute. Imi dau seama ca nu mai am mult si trebuie sa plec, sa pasesc pe pamant strain. Mandria mea e ca necunoscutul imi e mai valoros.


Si mai nou banii fac legea si asta e un fel de drept ce contravine normalitatii, dar care a devenit un fenomen majoritar. Tampitii.


Am baut la fel ca-n reclama un 3 in 1, dar inca ma simt intre doua lumi. Normal, vreau sa dorm, dar legea ma obliga. Nu a trecut mult timp de cand iti spuneam ca te fortez sa fii fericit. Daca am fost intrebat de ce, am raspuns in mod pesimist si mi s-a parut ca pentru inceput toti au ceva din tristul ce nu le apartine. Inca dorm.


Doua lentile ma vor ajuta sa reglez imaginea, iar mintea sa normalizeze restul. E mai complicat decat la sunet, nu-l modelezi tu, ci te lasi impins de ce vezi in jurul tau.


Sting becurile, sting lumina, si-mi dau seama ca zic acelasi lucru in doua cuvinte, dar poate le folosesc cu alt rost. Inca ceva timp si soarele, daca apare o sa faca ceva furori. Trebuie sa recunosc ca totusi nu cu acelasi efect ca si vara.


E inca iarna, frustrari am destule, e inceput si mai am ceva. Pe data viitoare.