M-am mutat pe JohnCristea.RO

sâmbătă, 18 octombrie 2008

| Virginitatea mintii tale |


Imagineaza-ti cum te-ai pregatit atata timp sa-ti aranjezi toate dorintele pe o foaie a mintii tale si nici macar nu ai scris cu un pix, ci cu picaturi de ploaie, asta doar in mintea ta. O viata pe care ti-o traiesti si doar tu stii care e sensul ei adevarat.

Din clipa urmatoare te vei pregati sa-ti pierzi virginitatea. E partea ce tine de mai mult intim decat in mod normal, iti vei pierde virginitatea mintii tale. Cuiva te vei darui si ii vei spune tot ce ai pe suflet. Iti vei conecta sufletul tau la un altu' si te vei baza ca sa sunteti pe aceiasi lungime de unda.

Nu stiu cum e mintea ta, dar a mea e virgina. Am emotii si ma tem ca nu cumva sa fie doar o chestie de moment, sa cedez si sa ofer totul pe tava fara sa primesc nimic. Se intampla si fenomenul asta si cineva sigur se bucura, pacat ca nu sunt eu acea persoana. Acum nu sunt prea optimist, ma ingrijoreaza faptul ca vad tot mai multe chipuri triste si asta ma pune pe ganduri.

Prima data doare. Exista un final si trebuie sa fie cel mai bun. Reusesc macar sa termin? 
                                                 [citeste-ma asa cum imi doresc]

Iti dai seama ca de aici incolo vei stii tot ce e cu mine? Vei stii cand zambesc si cand ascund durerea dupa niste vorbe...iar tu va trebui doar sa ma treci dintr-o stare in alta, sa te joci cu mine si sa ma aduci pe linia de plutire.

Ma contrazic cu mintea mea, imi spune ca nu e pregatita, eu spun ca da... clar undeva e o problema si vreau ca tu sa mi-o rezolvi. Nu o sa ne protejam pentru ca riscul oricum e inevitabil...putem prelungi doar senzatia, restul e un basm ce la sfarsit se lasa cu vise...

Sa nu uit de ceas, am unul langa mine si pot spune ca e special, imi arata cat mai am de zambit... doar ca nu stiu cum sa ma orientez...limbile nu se misca...e blocat sau poate asteapta un impuls.

Am semnat un contract cu mintea mea. E multumita si vad ca si ea zambeste, e deja incantata... de acum o sa stiti exact cum gandeste[ea]... defapt doar cineva va stii, aici or sa fie mereu cuvinte intortochiate... dar cu un sens real pentru cine merita.


marți, 14 octombrie 2008

| Messenger-ul, o forma de comunicare fara limite |


In orice clipa gasim un nou utilizator pe messengerul asta gigantic. Totul se intampla instant, iar scrisorile sau sms-uri incep sa devina demodate[au murit deja]. Poti avea ce identitate vrei tu, poti sa-ti creezi prieteni sau poti sa-ti traiesti viata pe net si sa ti se para totul "cool", desi e posibil sa ai surprize.[era si o melodie pe tema asta]


Pe messenger oricine are tupeu sa tasteze orice fara a avea grija si la consecinte, un pustan de 14 ani in ziua de azi se crede smecher, sa nu mai spunem de "donsoarele" care stiu sa arate pe web mai mult decat trebuie, desi abia daca au buletin. Toti si toate cu tupeu si se cred in acelasi timp si niste creatii ce pot dobari totul in calea lor [fenomenul cocalari si pitipoance] [si asta tot un produs e].


Si apoi primesti chestii gen: "fraiere te floodez", "iti ard hard-ul", " te pic de pe mess" si multe alte expresii ce vor sa arate talentul unora in a face ce vor, dar numai de la distanta si nu " face to face".


Ce gasesti pe messenger? Mai mult decat ce vezi pe strada. Acolo ajungi sa cunosti omul, asa cum ar vrea el sa fie. Cel mai "naspa" om ajunge cel mai ok si asta pentru ca are in dotare niste poze descarcate de pe niste site-uri. Cel care e cu adevarat asa cum ar trebui se teama sa se afirme si nu spune mare lucru despre el. Messenger-ul e un inceput al tupeului manifestat pana acum doar in vise, urmeaza " fitza internauta" si clasa muncitoare a celor conectati non stop.


Clar, te gandesti ca in orice moment ar putea ca cineva sa-ti invadeze mintea si gandurile si asta doar pentru ca tehnologia "a suferit" modificari. Unii au profitat si inca profita, altii doar se bucura.


Acum nu prea mai stai la sala[net]... esti relaxat la tine in casa, poti sa te manifesti cum vrei tu si nimeni nu te va vedea, poate doar daca ai web cam-ul deschis.


Ar trebui sa inventam o zi a exprimarii internautilor. A multora ce se exprima direct prin taste, iar in realitate sunt acaparati de tacere, sunt muti, timizi si isi fac rostul in ganduri ci nu in vorbe. Probabil ar sori sa li se ia un dar din nastere.


Acum poti vedea foarte usor cum o fata chiar pana-n 14 ani practica o asa zisa "prostitutie" pe net, sau cum se exprima liber, dar fara cap. Vezi cum unii fura din buzunarul altora prin intermediul celor ce sunt indeajuns de naivi si sa nu uitam de categoria celor amorezati fara explicatii ci doar cu implicatii *materiale poate*.


Nu stiu cat succes are in ziua de azi un site de matrimoniale din Romania. Dar putini din cei si cele mai frumoase se regasesc pe acolo, restul cauta idealul care nu exista decat prin reviste, procesat la maximum, multumim si celor de la "sectiunea" make up.


Net, messenger, mirc, si hi5. Am auzit de toate si nu pot spune ca nu le-am utilizat niciodata, doar ca nu am abuzat de ele. Nu stiu care e partea buna in a face din tine un produs de vizulizat pe net, sau cat de bine te simti atunci cand vezi ca altu' are mai multe comment-uri decat tine.[trebuie totusi sa fii faimos,nu?]


Pana si blogurile din ziua de azi au un caracter comercial. Multi castiga si un banut si asta e un pas inainte, dar totusi oftica mare e ca nimic nu se rezuma decat la "productie". Trafic , feedback si publicitate. Altfel ar mai avea rost ?


De "maine" vom asculta radio doar pe net, vom citi presa tot pe net, vom stii sa ne conectam mintea la online si sa uitam de realitate. Net-ul e o forma ce nu are limite si care curand va acoperi intreaga lume de un nou fenomen, atunci greu vom mai suporta sa nu avem "www-ul" langa noi.


E de tinut minte ca... Poti sa te indragostesti pe messenger, poti fii cine vrei tu sa fii[asta'i ca din reclama], poti sa scrii despre oricine, sa vezi filme[pentru adulti chiar] [draga, se spune porno] , sa downloadezi muzica legal sau nu, sa injuri sau sa spui vorbe frumoase, poti orice. Totul e fara limite. Limiteaza totusi la a nu te distruge pe tine. Multumesc.

miercuri, 8 octombrie 2008

| Brunete, blonde si un pic roscate |


Trei genuri extrem de populare la fiecare pas. Le luam la rand si apoi normal ca tragem si o mica concluzie mai "tragica" sau domestica, asta pentru a nu supara pe nimeni.

Ma nimeresc pe strada, ma nimeresc sa merg si ma bucur de lucrul asta. Si mai mult, ador sa stiu ca se plimba si alte "lumi" pe langa mine si evident banuiti bine, ador sa vad fete la tot pasul. Probabil e varsta, sau obsesia, dar nu conteaza, nu's singurul si nu vad ce e atat de mare mirare. 

Le privesti din lateral, din fata sau din spate si te uiti exact la zonele care te atrag mai mult. Iti fug ochii chiar si in locuri "nesimtite" sau mai pentru perversi, desi posibil pe ea nu o deranjeaza. A, sa nu uit normal, vorbesc despre o ea, sau despre ele, despre fetele pe care inevitabil le observi si posibil iti fac pofta sa le privesti ca pe un film ce ruleaza sau ca pe o realitate dupa care salivezi, ma contrazic, probabil nu.

Acum le vedem cum se misca, usor, usor, exact asa cum au exersat in oglinda de multe ori, si uitand sa mai ajunga la timp acolo unde erau "solicitate". Off fetele astea. Au tot felul de miscari din solduri, de buze mai rujate si mai apetisate ce dau in natural desi te inseli, de priviri tot mai "ranitoare", dar care te ranesc doar psihic stiind  ca nu le poti avea pe toate, sau chiar pe niciuna in cazurile extreme. 

Ahh, prea mare introducerea asta. Sa lamurim, in sute de miliarde de fete, sau cate sunt ele intr-un grup, sau pe strada, zarim cu privirea noastra "expermentata" trei categorii de fete si luandu-le la nimereala, vedem roscata, bruneta si de ce nu blonda.

Vreau sa ma iau un pic de roscata. E posibil ca ea sa fie cea mai "wow" dintre toate si asta pentru ca are o culoare a parului ce nu o poti avea in mod natural, si ii dam un sfat sa incerce si cu mov, rosu sau chiar verde ca sa vina primavara la ea in "cap". Sunt rau. Ce am eu cu roscata? E o fata ca si celelalate, doar ca a adorat reclamele de la tv si a vrut sa-si schimbe "look-ul", si posibil imi place si mie cum arata. E roscata, iar categoria asta mi se pare mai greu de asortat pentru ochii mei.

Buuun. Gata roscata, ca e posibil ca cineva "sa-mi umple frigiderul". Abia inventez o noua dieta bazata pe actiune si reactiune. Dar fizica din scoala tot plictisitoare e.

Blonda. E si ea pe strada si daca nu e vopsita sigur are o culoare mai inchisa, sau poate a batut-o soarele prea mult, a profitat de vara si e posibil ca si pielea ei sa fie indeajuns de "buna" , adica asa , colorata si inchisa la culoare, si toti sa "moara dupa ea". Dar ce ne facem cu atatea bancuri ce s-au inventat pe seama acestor "minunate" fete? Ele sunt tot fete, dar e posibil sa-si puna o stampila in momentul in care "adopta" aceasta culoare. 

Pentru multi blonda= bunaciune fara minte. Gresit! Blondele sunt chiar destepte, sunt doar unele ce vor sa te faca sa crezi ca totul e ca tine si apoi te ataca mai ceva ca o pisica, sper ca tu sa nu "latri", ca altfel te baga la cotet. Ca si atentionare, blonda e o "copila" ce-ti ofera din "carnea" ei  ca tu sa-i oferi buzunarul tau. Specificam, nu toate, majoritatea:) .

Iar acum sectiunea preferata pentru cei mai multi, ma numar si eu printre ei si nu-mi pare rau. Daca scriu ceva mai altfel e din vina mea, sau a preferintelor mele. Bruneta. Hopaaaa, stai ca asta e culoarea cea mai divina, provocatoare si irezistibila. Bruneta apare si in reclame, si in filme si la radio, oriunde e facut ceva cu cap. Ea e cea mai comestibila sau comerciala, la asta ma refer, adica excesiv si fara masura dai peste ea. De ce oare? Poate mintile luminate o vad cel mai bine. 

Bruneta nu obisnuieste sa-si achizitioneze silicoane si se lauda cu ce are. E destul de inalta cat sa placa si celor mai pretentiosi baieti, ma scuzati, barbati si plus de asta o duce mintea diferit de bine[ suna  asa cum imi place] . Parul inchis la culoare sau chiar negru, aduce o oarecare iluzie in mintea unui barbat si asta pentru ca ascunde imprefectiunile si aduce multe din calitati in fata.

Grija mare >viata ta e in pericol<,  daca e vopsita o poate face mai urata in cazul in care e albicioasa la fata. Moartea? Neeeah! Mai bine tu naturala.

O bila alba de la mine o au brunetele si asta pentru ca pur si simplu am o slabiciune pentru ele, dar nu ezit sa spun ca roscatele si mai ales blondele sunt la ordinea zilei. Iar cele crete si cu parul lung sunt deja de vis [de lux cum spunea cineva].

Clasament in mintea mea, perceput in felul meu, nu neaparat la fel ca ceilalti. Fiecare culoare poate da o nota buna unei fete, depinde doar de ea cum isi pune ce e mai bun in evidenta si cat de naturala poate fii. 

Sfatul meu: Incepe cu bruneta...si termina tot cu ea. Dar nu uita niciodata ce-a fost la mijloc...

                [acest post nu critica absolut nicio persoana , tratati totul ca pe o simpla parere]

marți, 7 octombrie 2008

| Banii si prostia lor |


Ii numeri zi de zi si vrei sa nu se mai termine. Ti-ai dori sa fie din ce in ce mai multi desi mediu in care traiesti te face ca a lor cantitate sa scada clipa de clipa. Daca stau sa ma gandesc cred ca singura chestie pe care o urasc in viata asta e "hartia", banul, acea "sugestie" pe care o dai la schimb pentru a iti satisface nevoia ta de moment, in niciun caz ceva permanent.



M-am hotarat sa scriu ceva si de banii astia de care vorbeste toata lumea si de care cu totii am devenit dependenti cu sau fara voia noastra. Banii se fabrica, deci tot noi oamenii i-am inventat. O inventie de care imi e scarba. Incerc sa folosesc cuvinte dure pentru ca deja in ziua de azi totul se rezuma la niste bani. Chiar daca te referi la simpla plimbare prin oras, fie ca vrei sa iesi cu prietenii sau cu iubita, fie ca trebuie sa te deplasezi intr-un anumit loc sau ca vrei doar sa respiri ai nevoie de hartiile alea pe care toti pun mana.




Nu as avea reactia asta daca ar exista o persoana, macar una in lumea asta, care sa nu se gandeasca la "mizerii". Stiu sunt buni, daca ai multi poti avea pe oricine langa tine si poti avea multe. Oricum nu cumperi sanatatea in totalitatea, iar iubirea niciatat. Dar ne-am obisnuit fara aceste doua lucruri , iar fericirea inseamna un plus de nimic, pentru ca al nostru buzunar e intoxicat pe nedrept cu multe hartii valoroase pentru o majoritate sau chiar pentru majoritatea in sine. Ma gandesc ca exista doua categorii, cei ce au nevoie de bani si cei ce-i au, dar ma contrazic si spun ca exista putini care nu vor sa mai auda de asa ceva. Am inventat categoria asta ca sa ma pot include si pe mine.


Maine , sau din clipa asta vreau sa nu mai aud de bani, ahh si tu ai sa-mi spui ca s-au inventat cardurile si sunt extrem de subtiri si pline cu orice suma, dar chiar goale uneori.

Nu vreau sa-mi porti pica ca am ceva cu banii, dar macar ia tu atitudine pentru a nu mai pune accent pe valoarea materiala ci pe altceva. Nu te-ai saturat sa privesti o persoana doar dupa cum e imbracata si dupa cat de multe chestii de firma are. Sau iti place sa vezi mereu firme gen "puma", "nike" si muuuulte altele. Mie mi s-a acrit. Ma uit la toate "donsoarele" din viata asta si mereu vor numai "material" . Eu cand aud parca mi se incretzeste si mai mult parul si am senzatia ca toate numai asta cauta. Ma rog, uit de bani si de cele ce se numesc materialiste ca m-am exprimat si cu alta ocazie despre acest "mic" fenomen.


Am auzit de curand o persoana care a grait o replica nemernica "iubesc banii", si imi statea pe limba sa-i spun ceva in genu' "ai grija sa nu te-alegi decat cu iubirea lor", dar n-am avut starea necesara. Mi se pare o idiotenie sa poti iubi banii, posibil forma lor, sau mirosul, sau de ce nu chiar chipul celor de pe hartii sunt atractiile acestor ani[sau poate e la moda draga]. Poate au vreun cupidon incorporat si daia sunt atat de iubiti banii.




Ma indexeaza google-ul acum cu acest cuvant >ban<>bani<>



Apreciez acele persoane ce stiu sa se distreze si altfel decat inecandu-se in bani si in valoarea lor si in acelasi timp depinzand de fenomenul asta. Sanse reale pentru cei ce se gandesc si la altceva putine, dar totusi exista si eu ii sustin.



Maine uitam de campaniile antiManele si introducem antiBani sau antiMaterialism pentru ca sunt mai concrete si au un impact direct asupra celor ce au legatura cu... nu mai spun ca i-am facut reclama. Fenomenul devine "brend" si apoi e si la OTV si iar se produc banuti, eu vreau doar sa se tina cont si de altceva.



Am incredere in putinii care exista si vreau sa cred ca ai sa-mi dai si o solutie pentru a trece de la subiectul expus la adevaratele chestii de care ar trebui sa depindem si sa ne bucuram.


Fara bani esti mort in ziua de azi, dar fara un Tu adevarat esti un alt fake ce face umbra pamantului degeaba.

miercuri, 1 octombrie 2008

| Leagan |


Primirea mea cea buna intr-o alta lume. Un pic de lumina intr-un mijloc destul de intunecat. Ca un spot aruncat in iarba la fel ma trateaza si lumina. Nu e dura cu mine, ci e satula de zi. E noapte. Si cred ca si tie iti place sa te plimbi fara sa te opresti. Sa vezi cum imaginile pe care le percepi au acelasi ritm ca si pasii tai, desi raman in urma. E senzatia ca la colt de strada te asteapta un  nebun, desi e doar o umbra provocata de o craca rupta. N-a cazut peste tine, nici na avut intentia, dar totusi te-a speriat. 

Ai dat peste un camp si nu era plin cu flori. Era doar iarba. Acum e toamna, iar septembrie s-a dus. Te indrepti spre sfarsit, dar incepi cu inceputul, iar dupa toate urmeaza relaxarea. Si vrei sa sezi. Te intrebi daca-ai obosit si iti spui ca doar traiesti clipa, cea de acum. Iti e teama sa nu te deranjeze vreun prost, atenteaza la tine, profita de a ta discretie, si totusi ramai la un moment "blank" desi te-nconjoara multe sunete. 

Sustragi doar ce crezi ca te ajuta si continui cautarea spre sedere. Gasesti pamantul, dar nu ti se pare atractiv [e tare], gasesti luna, dar e mult prea la inaltime si ai nevoie de ea acolo, gasesti si o piatra, dar esti jenat de forma ei mult prea "intepata.

Gasesti in final un leagan. Si sigur deja zambesti. Te vad...si te ghicesc ce vrei sa faci. Cum era de asteptat, te asezi pe el, dar nu inainte ca ochii tai sa studieze daca e totul in regula. Vrei sa te sustina, nu sa te doboare ca si "prietenii" tai. E frig, si nu iti pasa. Era cald daca iti doreai, dar asta ai vrut.

Esti in leagan si ai vrea sa... te impinga cineva de la spate. Si astfel te-ai da in leagan. Dar nu e nimeni, iar vantul e mult prea "mut" ca sa-ti dea o mana de ajutor.

"Barile" sunt inlocuite de niste lanturi destul de groase ce iti dau siguranta in a prinde orice directie. Dar tu doar te-mpingi, iar leaganul isi face de cap, la fel ca si viata.

Intotdeauna exista intentia si pofta de viata. Dar mereu tre' sa cunosti ceva mai mult pentru a obtine mai putin. Daca cineva te impingea, te lasai in mainile acelei persoane. Acum esti pe cont propriu si totusi ai nevoie si in acelasi timp ai si ajutor. Ce e mai greu ? Sa-l gasesti.

Ar trebui sa ai mai multe directii, dar ai doar doua... inainte si inapoi. Asa e leganatul. Cu da si nu. Daca te-ai oprit ai fii la mijloc. In fata intotdeauna ai sa vii mai tare, iar cu spatele frica ar fii maxima. Am uitat, adori leganatul lin[te irita, dar nu e pleonasm, e nebunia multora]. Deci abia observ miscarea. E starea ce duce de la melancolie la singuratate totala.

Si incepi sa te gandesti, ieri a fost ieri, iar azi te gandesti tot la ieri. Dar maine chiar nu exista? Sau parintii sunt atat de "dusi" incat m-am molipsit si eu? Ma duc, sa scap de nebunie si sa caut alta mai buna. Levitezi cu gandu' si meriti o medalia, te-ai intrecut pe tine insuti... era sa cazi din leagan.

Puteai sa te lovesti la cap...dar nu te mai trezeai la realitate, ai avut nevoie doar de un avant in fata, de o senzatie si ai avut reactie.

Esti un caz norocos. Maine altcineva va adora acest leagan. 

Lasa-l cum l-ai gasit.

vineri, 26 septembrie 2008

| Narcisistul din mine |


Adica practic tu intelegi prin acest titlu ca am luat un narcisist de pe strada...si l-am lipit de mine doar ca sa stiu sigur ca am si eu o mica parte din acest fenomen. NU, nu-i adevarat, e pur si simplu in mine si in oricine, desi nu multi recunoastem acest fenomen. Ce e destul de suspect, e ca multi nici nu sunt prea aratosi, dar se iubesc indeajuns de mult cat sa se admire non stop, chiar si atunci cand dorm avand cine stie ce vise cu ei. [ ce romantic ]


Eu? Din pacate nu ma visez, poate chiar ma chinui sa am vise, dar nu reusesc[dorm prea putin]. Nu am ajuns inca la performanta de a-mi pacali subconstientul, eu doar ma tradez pe mine uneori si incep sa ma plac. [macar recunosc]


Merg pe strada si ador sa ii privesc pe cei din jurul meu, sunt curios sa vad cui am puterea sa-i atrag atentia si cui nu. Am chiar cate o stare mai neexplicabila cand iau pe cineva la intamplare si intreb ce parere are despre mine desi nu ma cunoaste decat de trei secunde si unpic. Da stiu...nebunie curata, dar e nebunia din mine si nu o pot opri. Pentru multi astea's nimicuri pentru ca sunt obisnuiti sa faca chiar mai mult asta ca sa nu uitam de reflexia oglinzilor sau a geamurilor in care se privesc si incearca noi miscari. Tipa care se uita obsesiv in oglinda incercand noi figuri expresive pentru a stii cum sa apara in noua poza pe care i-o va face un admirator, sau de cat de bombat ii sta fundul in noii blugi. Nici noi baietii nu suntem mai usor de criticat, posibil sa avem o latura chiar mai impiedicata si mai narcisista. Nu subliniem ci doar amintim cele mai tari frizuri, sitluri emo de toate categoriile, sau cele mai bune texte de agatat care si ele fac parte din mica "suferinta" sau din picul de narcisism.


Daca nu recunosti ca ai o mica bucatica si tu din aceast fenomen ...ma supar. Cum fac cand ma supar? Nu urat, asta ar fii doar un raspuns, nu reactionez ci doar am sa inteleg ca nu poti sa fii sincer nici macar o data in viata sau mai periodic daca se poate. Sau am sa apelez la solutia cea mai drastica, nu ghilotina ci minciuna absoluta. Poate nu te placi deloc, dar atunci ma intreb cum ii poti adora pe cei din jurul tau. [ acum gandeste te rog ]


Mai aud expresii de genu': "mica suferintza" , "narcisist in culoare"[desi eu vreau nonculori] , "suferi de tine"[desi am doar probleme cu inima] sau alte texte pentru care nu iti trebuie o initiere nici tie, le cunosti in amanunt chiar.


E de ajuns sa vrei sa fii tu si te poti numi un narcist, dar acest termen a fost inventat doar pentru exagerari asa ca am pus un "mic" in fata, asta pentru a ma asigura ca nu cumva mai tarziu sa ai forma naturala si eu sa nu am niciun "drept de autor".


Ii multumesc narcisistului care recunoaste atunci cand este intrebat. Nu e un lucru rau, doar ca seamana cu ceva deja mult prea mediatizat [esti la tv frate] , asa ca ceva mai original nu ar strica.


Ma stric ca si inspiratie chiar eu, pe final de post, si afirm ca desi nu am ajuns in "starea naturala" imi dozez clipa de clipa cuvinte care sa ma ajuta sa trec micul popas. [ e mai rau cand e unu' mai mare] [ dar poate m-ajuti tu ]


Sopteste-ti cuvinte doar pentru tine, uita de toti si de toate. Nu ataca, manifesta-te in momentele de singuratate.

joi, 25 septembrie 2008

| Microbul |


Uitam pentru moment de partea cu raceala instalata in corpul meu din cauza unui microb pentru ca de aceasta data nu este valabila desi exista in viata mea. In acest context vreau sa-i dau o altfel de forma.


Ce forma? Destul de rotunda pentru a avea libertatea de miscare fara oprire. Microbul ce-l am in sange nu se injecteaza cu seringa si nici nu se ia din aer. E indeajuns sa visezi sau sa iti doresti ceva cu adevarat. Partea care te deruteaza e ca nu stii exact ce forme poate lua si nici exact cum se manifesta.


Diagnosticul e undeva intre starea de plutire si cea de cadere intr-un gol infinit, dupa care te trezesti si spui ca ai visat. Placerea cea mare e ca nu vrei sa se gaseasca niciun leac pentru acest microb si nu ai nevoie decat sa-l faci sa se manifeste mai "grav" de atat desi nu uiti sa-i pui si niste bariere.


Limita? Una singura intre tine si un alt microb care nu cumva sa i-o ia inainte si apoi si tu sa o iei razna. Te sperii de obicei cand auzi de microb, dar acum vorbim doar despre o stare, despre ceva care te "ataca" si pentru moment iti e frica, apoi iti provoaca fluturi in stomac...nu bei red bull ca sa prinzi aripi si doar te simti bine.(aspectul fizic este presarat cu un zambet de neoprit)


Te trezesti... adormi... si faci actiuni ce te duc spre vise, iar microbul pe zi ce trece se raspandeste tot mai mult. Nu are caracterizare, nu are structura si exista acolo unde te astepti mai putin.


Tinta lui? Cei ce au ceva mai special sau care daruiesc fara sa astepte. Daca tu prinzi microbul ai grija sa-l dezvolti cum trebuie si sa nu-l eliberezi. Molipseste pe cineva....dar doar o persoana pentru a putea ca totul sa fie "batut in cuie" sau scris exact ca la carte.


Atentie mare ca totusi unii au ajutata la inventarea unui antidot ce are efecte nebanuite si duce la distrugerea viselor. Impotriva lor situati-va pe linia de plutire si nu bagati orice "existenta" in seama. Sustrageti din voi ci nu de la ceilalti. Iar mai tarziu ai sa adori microbul... e o fire simpatica si face ca doua persoana sa fie mult mai apropiate, sa-si impartaseasca si bune si rele ... e senzatia ca stii ce vrei si tu si persoana de langa tine.


Nu este un medicament...ci un microb, deci se recomanda a se consuma doar intre doua persoane ce simt ca vor mai mult. Efectele sunt asa cum v-ati dorit, iar cele secundare sunt spontane si ajuta la ceva nou intotdeauana.


Un microb ce se plimba prin aer in cautare de noi "specii"... iar tu esti urmatoarea.


Iar acum din OFF devine ON.