| Nu zice |

Vorbim ceva si ramane doar intre noi pentru a se numi special si pentru a ne face pe amandoi sa ne gandim unu' la celalalt, daca se divulga secreul placerea dispare si totul va fi banal, un prost va rade, iar cineva va fi fascinat de ce avem noi doi...dar eu vreau sa stim doar noi doi pentru ca imi place cand si tu dar si eu gandim pe aceiasi lungime de unda si ca multe din drumurile noastre au o directie unica ...drumul meu se intersecteaza cu al tau si devine o unitate...devine unul singur cu sens unic...nu ne putem intoarce si nu ne putem uita inapoi.

Daca cedam o sa ne para rau si o sa regretam ca am jurat...tot ceea ce trebuie sa faci e sa nu zici si nici eu nu am sa spun.E placut ca altcineva sa nu stie si asa magia se va regasi in secretul nostru.

Si in soapta aud "taci si nu mai spune nimic" si restul continua de la sine ..si ma bucur ca ai inteles mesajul meu...iar eu te-am inteles pe tine...iar acum ne intelegem doar din priviri...

Si te-as privi la nesfarsit...si nici nu as vrea sa clipesc...imi vor curge lacrimi...de bucurie ca privesc ochisorii tai...si ma revad pe mine dar prin inima ta....cat de frumos e...

Si lucurile astea sa nu uiti sa nu le zici...ramane intre mine si tine....ai sa taci. iar tacerea se va sfasia doar intre noi si in visele noastre...

Iar lucrurile astea o sa le auzi doar atunci cand ai sa vrei sa primesti langa tine pe cineva nou...si iti va placea doar daca vei vrea cu adevarat...daca nu, ai sa-i privesti pe altii cum traiesc...

Si iubesc sa fiu iubit...asta ca sa nu spui ca nu ti-am zis....dar tu...nu zice...

| Ce gasesc in jur |

Si acum incepe o descriere a lucrurilor ce ma inconjoara si care imi fac viata mai frumoasa sau mai dureroasa.Ce gasesc eu in jur poti gasi si tu, dar nu in acelasi timp si nu sub aceiasi forma.Eu gasesc persoane si lucruri...asta ca sa spun totul in doua cuvinte legate de un simplu "si"...pentru ca totul sa para simplu si sa nu iti bati mintea si neuronii prea mult.Ceea ce urmeaza necesita un pic de imaginatie sau de visare.

OK...deci vorbim despre persoane si despre lucruri pentru ca astea sunt cele doua elemente pe care le regasesc eu in viata asta considerata a fii minunata.Si chiar asa e, doar ca suntem noi cam incapatanati si ne place sa vedem doar calvarul.

Persoanele, adica oamenii, adica noi cei care ne invartim in acelasi timp cu pamantul suntem cei ce vrem mereu mai mult fara sa punem nimic pe "tava", stim doar sa luam, sa cerem si uitam sa oferim.Dar ma gandesc cat de rau ar fii daca am darui ceva din suflet.Pentru unii si cuvintele sunt de pret si nu le-ar spune orcui.Pentru unii cel mai de pret lucru e viata altora de care au grija si uita de ei (un fenomen care daca s-ar raspandi ne-ar face mai copilarosi cu durerea).

Imi inchipui omul asa cum e el, plin de dorinte si de sperante ce se leaga doar de persoana sa...si aici ne referim la individualism, pentru ca toti avem o bucatica din aceasta trasatura si ne place sa vedem cum ce e in jurul nostru e si pentru noi, dar nu vrem sa mai fie pentru inca cineva.

Luam o gura de apa si restul o aruncam pe pamantul secat si nu vedem omul insetat ce din departare vine...i s-a uscat gatul, ti-ar spune ceva dar nu mai are glas....a murit...din cauza ta...

Noi oamenii dam vina pe altcineva si nu ne asumam responsabilitatile decat atunci cand vine vorba de lucruri frumoase, fugim cand nu stim ce se intampla cu adevarat..si mi-ar placea sa spun ca fuga e cea mai buna arma atunci cand altceva nu ai.

Cand critic pe cineva incerc sa ma critic si pe mine pentru ca daca spun de cineva ma refer in primul rand la persoana mea...si eu sunt invidios...rautacios...las(lash) cand vine vorba de ceva serios si ca si tine incerc sa-mi schimb perspectiva de naivitate dusa la extrem.Parca as locui intre patru pereti transparenti in ochii mei, prin care vad totul cum se misca intr-o armonie prefacuta.E ca si cum ar incepe sa tipe cineva la tine...te-ar face sa plangi si ti-ai pune castile in urechi sa nu mai auzi altceva decat melodia ta preferata si probabil aceea te va face sa lacrimezi si mai intens...

Persoanele....adica oamenii....mai simplu, tu si eu...dar cu lucrurile cum ramane? Pentru ca fac parte din viata noastra, iar atunci cand spun lucruri ma refer si la fapte si la vorbe dar si la obiectele uitate in locuri intunecoase si reci, pastrate doar pentru dorul cel mare, inainte de a parasi o noua cale, un drum sau o sansa ce ti se ofer...si ai sa alegi cu sufletul ci nu cu mintea.De aceea aceste lucruri sunt facute sa ne indrume, nu neaparat in directia cea mai buna, dar ne ajuta.Acumulam si speram sa invatam ceva din trecut...lasam totul si uitam ca atunci cand am renuntat am rupt din noi mai mult decat trebuia....

Secam vieti doar din vorbe si punem la suflet atunci cand nu are rost...ajungem sa pretuim un lucru ce candva si chiar si acum ne aduce aminte de ceva ce nu va mai fii...dar e minunat cand inca poti face lucrul asta...

Gasesc in jurul meu specialul si ciudatul si le combin dupa cum mintea mea vrea...si am sa ma razbun pe soarta daca nu ma va lasa sa-mi fac de cap, iar mama imi va spune sa nu mai plang cand deja am incetat sa fac lucrul asta....am sa zambesc cand cineva nu va mai avea putere sa rupa vieti si voi avea grija si de tine...

E minunat sa traiesti in jurul a ceea ce-ti place sa gasesti...

| Intoxicat de sarbatori |

Nu te gandi ca am consumat prea multe de pe "masa de Pasti" si astfel m-am intoxicat si am ajuns la doctor...nu, in niciun caz.Am grija de mine si mananc doar atat cat trebuie si cat sa-mi satisfac poftele, nu cele trupesti decat "stomacale"...

Da stiu...probail ti-ai dat seama din prima, dar am o stare destul de gretoasa pentru ca m-au suparat oamenii astia care au uitat ce inseamna o sarbatoare cu adevarat.In ziua de azi Pastele nu mai inseamna nimic foarte interesant din punct de vedere al sufletului, toti sunt maniaci doar dupa publicitate si dupa un ban in plus.

Pastele a devenit o sarbatoare mai mult decat comerciala, si cand spun lucrul asta ma refer la faptul ca ma intristeaza cand dimineatza servesti masa de Pasti si mai simti acea atmosfera care sa-ti imbratiseze sufletul si sa poti spune ca acea zi este magica.

Acea caldura lipseste si imi lipseste si mie pentru ca duc lipsa de cei din jur, duc lipsa de un pic de "singuratate" si imi place sa spun ca imi e dor sa vad aceasta sabatoare ca pe o traditie ci nu ca pe un produs.

Toata lumea s-a dus sa ia Lumina, dar majoritatea s-au dus sa vada cine e prezent ....sa urmareasca "domnisoarele" tinere si dragute...sa le abordeze si sa uite sa spuna Hristos a Inviat.

Daca nu am probleme cu mancarea...totusi m-am intoxicat...de prostia asta de publicitate care uneori nu isi are rostul.Nu vad cum se se poate tranti pe langa o lumanare cumparata si un pliant cu cine stie ce reclama sau partid.Ma mir ca nu imi da si oferta de la Vodafone sau ORange...de Cosmote nu spun nimic pentru ca stiu ca ei sunt mai "finuti"...iti intra direct in casa cu muuulte minute ...

Gata cu atat de multa critica...dar vreau sa mai simt atmosfera aceea de Pasti...cand familiile erau reunite si cand toti se simteau bine...cand ciocneai un pahar de vin si simteai savoarea nu alcoolul...cand ciocneai un ou si nu vroiai decat sa implinesti traditia...cand vroiai sa arati ca pur si simplu iti pasa de sarbatoare ci nu de ocaziile pe care le poti avea in anumite momente....


Si te intrebi ce fac acum? Astept Craciunul...poate fac si eu o reclama...cu o Craciunitza bruneta si "mumoasa"...si daca imi cere socoteala cineva am sa-i spun..."e la moda"...

| A fost odata |

Si asa mi-ar placea sa incep fiecare fraza pe care o spun si sa nu se mai termine nimic niciodata.Dar totul are un sfarsit, iar aici nu suntem in vreo minunata poveste, nici in ceva magic,nici in nimic.E doar viata si iar viata.Si ne lovim mereu de obstacole ce sunt tot mai mari pentru noi, iar atunci cand avem un moment trist in viata noastra ne motivam si spunem "macar am avut ceva de invatzat".

Acum traim o clipa, iar dupa aceasta clipa urmeaza alta si tot asa mai departe si nu suntem niciodata multumiti de ceea ce suntem ,ceea ce avem si gasim in jurul nostru.Chiar si atunci cand ne este foarte bine evitam sa recunoastem si ne dorim si mai mult.

Nemultumiti ne-am nascut si asa o sa traim o viata intreaga.Ma intreb daca nu cumva din cauza asta exista numai oameni ce mereu au o durere sufleteasca sau de ce nu chiar trupeasca.Daca te doare capu' ai putea foarte simplu sa-ti iei o aspirina, dar uiti lucrul asta pentru ca stii ca poti sa te faci bine si asteptand.Daca te doare o masea nu te duci la dentist, astepti pana simti ca nu mai poti si abia atunci iti faci o programare si asta doar din teama de altceva...(si din asteptare poti sa mori)

Iar cand vine vorba de dureri sufletesti avem o dilema, e ca un joc de petale rupte...ma iubeste...nu ma iubeste...si depinde doar ultima petala...sau uneori depinde cum incepi totul in viata asta....

Acum o clipa poate ca am ras si m-am bucurat de un "incident" , dar poate acum nici nu mai pot sa-mi opresc lacrimile, sau am o stare melancolica...sau deja sunt plictisit si iritat de ce se intampla...si imi e dor de micul trecut...si acum e timpul sa spun...."A fost odata" ...da stiu , si nu va mai fii niciodata la fel, ori mai bine, ori mai rau....si niciodata la fel.

E trist sa nu te poti bucura de fiecare clipa...

Atunci cand avem tot ce ne dorim tot ne lipseste ceva, un zambet, caldura sufleteasca, un sarut, cineva care sa ne asculte, o mangaiere, sau orice altceva ce nu avem atunci....Si asa o sa ne numim nemultumitii pamantului....

Eu am sa ma multumesc dupa ce ai sa citesti acest post...deja m-am binedispus...asta era si ideea...si mai presus de toate vroiam sa-ti spun ca e bine sa apreciezi ce ai langa tine si sa nu dai cu piciorul la ceva ce mai tarziu s-ar putea sa nu mai ai....

~~Viata~~

| Am gasit un plic |

Pentru moment uitam de internet...de telefonie si de orice alt mijloc de comunicare rapid...si ne intoarcem in vremurile mai "clasice", la acele timpuri in care totul era mai original, mai subtil, din suflet si cu multa emotie.....ne gandim la ....

La un plic ce ascunde o scrisoare, iar scrisoarea ascunde niste cuvinte magice, ce au o legatura mult mai stransa decat cuvintele tastate.Chiar daca nu e vorba de dragoste, cel putin nu cuplu hai sa-ti spun ceva ce o sa-ti placa.

Ma indrept spre casa....plictisit, pe ganduri si fara chef de viata si nu vreau altceva decat sa vina mai repede liftul si sa bag cheia-n usa si mai apoi sa ma afund intr-un pat moale si pufos si sa visez ce vreau eu.

Liftul intarzie sa vina....becul ma avertizeaza ca va ajunge curand, dar se opreste si lucrul asta ma enerveaza.Cineva l-a blocat, sau s-a imbolnavit liftul singurel, are nevoie de un doctor.Greutatea mintii mele(mai bine spus lenea) ma afce sa mai astept si mai apoi sa ma indrept spre posta...sa vad ce se ascunde in "cutia magica" .

Ce crezi, era? Normal,era un plic, am crezut ca e ceva neinteresant pentru tata, sau pentru altcineva din familie, dar surpriza, la destinatar era trecut numele meu, iar expeditorul era anonim(sau nu vreau/vroiam sa-l dezvalui), oricum e vorba de o fata.

Am inceput sa zambesc.Nu l-am deschis.Am ajuns in casa si ma uitam la plic foarte uimit.Eram curios sa vad ce se afla inauntru....si....am deschis.M-am complicat un pic, am vrut sa ma tachinez si am reusit.S-a deschis,nu singur, ci ajutat de mine.

Plicul avea si inca are un miros placut.Nici nu mai aveam nevoie sa ma uit ce e inautru pentru ca inchisesem ochii si savuram acel placut miros, ma imbatam din prima clipa...si totusi am continuat.Umblam foarte finut pentru ca nu stiam exact ce se ascunde....

Am descoperit ceva....o foaie....care si ea mirosea superb....am deschis-o si am inceput sa citesc.Nu era o scrisoare obosnuita, erau cuvinte ce i-au venit in minte si pe care le-a scris instant.Erau cuvinte din suflet, minunate....

Am stat, am privit, si am ramas uimit de cat de simplu si de complicat era totul, in putine cuvinte a putut sa spuna totul.Si putea sa scrie doar "Buna, Eu sunt..." si deja parca simteam un fior placut.

Deja imi era greu sa ma uit la tot...pentru ca aveam un mic tremur de emotie, nu stiu cum...dar simteam ca mi se intampla ceva.Am crezut ca nu mai e nimic in plic...dar inca avea greutate.Era ascuns un CD, care la randul lui era si el pus intr-un alt plic...unu' persinalizat si care era si el parfumat.De fapt totul era plin de un miros de-ti lua mintea si ti-o ducea departe....langa CD am gasit ceva frumos...un lantic de argint ce avea o cruciulita, si asta era pentru a-mi purta noroc.

Deja eram cuprins de ceva ce nu se exprima in cuvinte.Si miroseam iar plicul apoi CD-ul...iar apoi ma uitam la lantic, si inca ma vad fascinat de lucrurile astea....lucruri mici...marunte....dar enorm de importante uneori.

Sa stii ca cineva, undeva, ii pasa de tine si se gandeste la ceea ce faci tu, daca iti e bine sau rau, daca ai nevoie sa-ti fie alaturi...E placut sa simti ca traiesti si ca cineva iti poate aduce zambetul inapoi...si pentru o secunda, dar acea secunda sa tina la infinit apoi nu mai am nevoie de nimic, pentru ca stiu ca totul are o limita, un inceput, iar sfarsitul ni-l facem asa cum ni-l dorim.

Inca miros plicul, mi se pare o nebunie, pentru ca trebuie sa inchid ochii ca sa simt adevarata senzatie...si te vad chiar in fata mea...cat de palcut poate fii totul....

Acum ma intreb, e doar un vis...e mintea mea ce strabate lucrurile...si isi aduce aminte de cum era odata cand lumea se iubea altfel si cand totul avea o valoare mai mult sentimentala decat materiala?

Aduti aminte ca e de ajuns sa atingi o persoana, sa-i spui "Multumesc" si sa faci totul din suflet, iar restul lucrurilor or sa fie perfecte.Cine nu apreciaza nu traieste, ci doar rade de el si apoi isi plange de mila.

Iubeste necunoscutul din tine...si daruieste o clipa care sa tina la infinit....iar "Plicul" e simbolul spontaneitatii din tine...nu fi fals....si-am sa-ti spun..."Raspuns adevarat"

| Se mai intampla |

Pentru inceput sa-ti spun ca m-am dus la practica....da stiu, suna extrem de normal si deosebit de neinteresant si nici macar nu mi-a atras ceva atentia.Dar am primit cateva "lovituri" de la niste persoane de la care nu ma asteptam.

Persoane care ar trebuie sa se numeasca prieteni...cu adevarat prieteni in care sa pot avea incredere si pe care sa ma pot baza.In mare parte s-ar spune ca eu sunt vinovatul.Sentinta? Nebagarea in seama.Evitarea.Tacerea.Sunt multe lucruri care imi displac in acest moment, dar m-a deranjat rasul tau prostesc pe care l-ai avut pentru catevea clipe.

Nu cred ca iti vei da seama ca e vorba de tine, nu ai cum pentru ca altcineva se crede in stare de mai mult.Si totusi m-a deranjat si nu ma asteptam sa razi cu atata pofta la o "gluma" la care eu am amutit si nu am stiut sa raspund.

Cineva a zis..."stai cu prietenii tai" intr-un context care nu ma deranja ci care arata doar o rugaminte iar acea multime a avut o reactie ...care a fost aceea ?...ati izbucnit in ras...mi-a "placut" si nici nu ati observat lucrul asta pentru ca cineva se ia dupa altcineva si tot asa mai departe.

E ca o reactie in lant, cineva da startul si apoi va intreceti in a face o persoana sa se simta prost.Va place sa credeti ca totul e asa cum credeti voi, mie imi place sa cred ca fiecare clipa e diferita pentru oricine, dar nu imi place cand cineva uita ceva si nu imi place cand evitati sa stiti adevarul, cand ascultati doar o parte si cealalta e tacuta in perspectiva voastra.

Asa va place si nu am ce sa va fac, si sper sa se regaseasca acele persoane in ce am scris eu, acum sau mai tarziu sau daca nu vreti, niciodata.Eu nu apreciez prostia si nici nu am regasesc in ea, dar voi incercati sa faceti totul dupa cum spune "sursa"...aveti o minte, asa ca ar trebui sa ganditi un pic inainte de a reactiona.

Treceti totul prin filtrul mintii, nu lasati prostu' sa va salute si voi sa mergeti inainte uitand ca cineva avea placerea sa vorbeasca cu voi...

Oricum cred ca vorbesc singur, daca v-ar pasa nu ati reactiona asa....drum bun...ca si ieri daca va amintiti si va multumesc ca m-ati uitat, un mesaj imi era de ajuns....

| La o barfa |

Poate ti se intampla si tie sa te trezesti atat de bine dispus incat sa simti ca ai energie pentru inca o viata, dar sa observi in acelasi timp ca nu ai pe nimeni in preajma ta care sa te asculte si sa-ti fure din energie, sa te eupuizeze, sa te consume la maximum...

Mie azi asta mi se intampla sa raman singur si in camera....si oricum altfel, desi am sansa sa stau la o barfa cu a mea constiinta.Suna cam ciudat sa barfesc cu mintea mea, sa imi pun o intrebare si sa-mi raspund singur.E ca si cand as gandi de doua ori mai mult si inca pe atat pentru cine ar vrea sa afle ceva.Imi e greu sa ma exprim dar stau la o barfa cu mine.

Ma asez la birou.E miercuri, adica zi de practica si ma oftic ca nu invatam dimineata, inca o zi in care nu am sa fac nimic interesant.Mintea-mi spune sa mai iau o gura de cafea si sa gadesc fraza iar, pentru ca ar putea suna mult mai bine.

Am savurat cateva guri de cafea preparata cat mai dulce si am regandit.Deci azi e o zi aglomerata, dar nu speciala pentru ca nu mi se pare nimic interesant in a ma duce la practica, o pierdere de timp.Mintea mea , constiinta....imi spune ca sunt idiot rau de tot si cum de pot gandi in halul asta.

Sunt un pic suparat pe cea de-a doua persoana din mine.A ajuns sa ma faca idiot.O intreb de ce?Iar ea imi spune "pentru ca asa esti".Cica am baut prea multa cafea si am dormit prea putin si asta e efectu' si cauza.Cica nu sunt atat de relaxat cat ar trebui sa fiu si ca s-ar putea sa scriu numai prosti pe blog.

Deja m-am enervat si am inceput sa o contrazic, e mintea mea si totusi ar trebui sa aiba grija de persoana mea.Eu sunt eu, iar ea face parte din mine, iar daca ne certam in halul asta ajungem sa ne despartim.Cum ar fii un om fara contiinta?

Pai cum sa fie....ambalat foarte frumos, dar gol in interior, e ca si cum ai cheltui fiecare banut fara sa-ti dai seama pe ce, sau ai spune "TE IUBESC" fara sa simti acest lucru.Gata...m-am impacat cu a mea constiinta, ii dau dreptate, sunt un pic stresat pentru ca vreau sa fie mult mai frumoasa aceasta zi....

La o barfa cu mine insumi, la o barfa cu cineva care trebuia sa se afle pe scaunul de langa mine,dar nu s-a asezat de frica sa nu cada si sa ma amuz prea tare,sincer a fost de folos aceasta barfa si inca mai continua pana cand cineva va rupe tacerea.

Deja cineva a rupt-o.....e mama...spune ca nu va mai face mancare in casa...e stupida chestia asta....dar e adevarata, macar invat si eu sa gatesc, nu m-ar deranja nicio secunda....

Acum continua o barfa cu scumpa mea mama...sper sa fie o discutie placuta...

...deja a inceput ...